ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 304/2023

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, la data de 7 august 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., B. și Municipiul București Sector 2 – Direcția Venituri Buget Local Sector 2, a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/21.08.2018 și exonerarea sa de la plata amenzii.

2.1. Hotărârea Judecătoriei Târgoviște

Prin sentința civilă nr. 3998 din 28 octombrie 2019, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a plângerii în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 10

1

din O.G. nr. 15/2002, acestea atribuind competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul sau sediul contravenientului.

Cum din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (inclusiv din interogarea bazei de date a DEPABD) rezultă că domiciliul petentei este în București, Aleea x, sector 2 și se află în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2 București, competența de soluționare a cauzei aparține acestei instanțe.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, secția civilă, la data de 26.11.2019, sub același număr de dosar.

2.2. Hotărârea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă

Prin sentința civilă nr. 3182 din 2 iulie 2020, Judecătoria Sectorului 2 București:

- în temeiul art. 99 alin. (1) C. proc. civ. a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect "plângere contravențională" formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu intimata C.N.A.I.R. S.A. – Cestrin și formarea unui nou dosar pentru care a fixat termen de judecată la data de 24.09.2020, ora 10:30;

- a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, cu privire la capetele de cerere având ca obiect radierea din evidențele fiscale a sumei de 750 de RON și obligarea pârâtului B. la plata sumei de 750 de RON și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Târgoviște, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște are trei capete de cerere, respectiv capătul 1, prin care reclamanta a formulat plângere contravențională, solicitând anularea procesului-verbal de contravenție nr. x/21.08.2018 în contradictoriu cu intimata C.N.A.I.R. S.A. – CESTRIN; capătul 2, prin care a solicitat radierea din evidențele fiscale a sumei de 750 RON și capătul 3, prin care a solicitat obligarea pârâtului B. la plata sumei de 750 RON și darea acestuia în debit la secția fiscală competentă de la adresa de domiciliu, capete de cerere formulate în contradictoriu cu pârâții Municipiul București Sector 2 – Direcția Venituri Buget Local Sector 2 și B..

Având în vedere că reclamanta a sesizat instanța cu mai multe capete principale de cerere întemeiate pe fapte ori cauze diferite, în aplicarea dispozițiilor art. 99 alin. (1) C. proc. civ., instanța a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect "plângere contravențională", pentru a cărui soluționare s-a declarat competentă, și formarea unui nou dosar (care a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București, sub nr. x/2020).

În ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect radierea din evidențele fiscale a sumei de 750 de RON și obligarea pârâtului B. la plata sumei de 750 de RON și darea acestuia în debit, instanța a reținut că Judecătoria Târgoviște a invocat, din oficiu, excepția de necompetență teritorială de ordine privată aplicabilă acestor capete de cerere, deși nu avea un atare drept, potrivit art. 130 alin. (3) C. proc. civ., astfel încât, în raport de dispozițiile art. 107 C. proc. civ., a apreciat că Judecătoria Târgoviște este instanța competentă să soluționeze cele două capete de cerere, declinându-și competența în favoarea acesteia.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Din cuprinsul cererii de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște, rezultă că petenta A. a supus controlului de legalitate procesul-verbal de constatare a contravenției nr. x, încheiat la data de 21 august 2018, prin care intimata C.N.A.I.R. S.A. – CESTRIN a dispus sancționarea acesteia cu amendă contravențională în cuantum de 750 de RON, pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 15/2002.

A mai solicitat petenta ca, în cazul în care este constatată contravenția conform procesului-verbal menționat, să fie obligat intimatul B. la plata amenzii contravenționale în cuantum de 750 de RON și darea acestuia în debit la secția fiscală de la adresa sa de domiciliu, susținând petenta că, la momentul sancționării sale (21.08.2018), autoturismul cu numărul de înmatriculare x era înstrăinat acestui pârât încă din 15.04.2015, data încheierii contractului de vânzare-cumpărare autoturism folosit, respectiv era radiat din evidențele fiscale ale petentei din data de 21.04.2015.

Totodată, petenta a solicitat obligarea intimatului Municipiul București Sector 2 – Direcția Venituri Buget Local Sector 2 să radieze din evidențele fiscale suma de 750 de RON, reprezentând contravaloarea amenzii contravenționale.

În dezacord cu aprecierile instanței învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 2 București, Înalta Curte apreciază că cererea de chemare în judecată astfel cum a fost formulată de petentă privește un singur capăt principal de cerere, respectiv anularea procesului-verbal de contravenție, formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.I.R. S.A. – CESTRIN, și două capete subsidiare de cerere, respectiv obligarea intimatului persoană fizică la plata sumei de 750 RON și darea acestuia în debit la secția fiscală competentă de la adresa de domiciliu, precum și obligarea autorității pârâte la radierea din evidențele fiscale a sumei de 750 de RON.

În raport de capătul principal de cerere formulat în contradictoriu cu intimata C.N.A.I.R. S.A. – CESTRIN, Înalta Curte constată, așa cum a reținut și Judecătoria Târgoviște, că, în cauză, devin incidente dispozițiile speciale ale O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, introdus prin art. III din Legea nr. 2/2013, respectiv art. 10

1

din aceasta, care prevede că: "Prin derogare de la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările și completările ulterioare, în cazul contravenienților cu domiciliul sau sediul în România, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției se introduce la judecătoria pe raza teritorială a căreia contravenientul domiciliază sau își are sediul".

Această normă de competență derogatorie și exclusivă se aplică plângerilor contravenționale înregistrate după data de 15 februarie 2013, cum este și cazul în speța de față, astfel încât instanța competentă teritorial se determină în funcție de domiciliul/sediul contravenientului, nefiind incidente dispozițiile art. 31 alin. (1) și art. 32 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, pe care și-a întemeiat petenta cererea.

În speță, potrivit copiei cărții de identitate a petentei, aflată la dosar Judecătoria Târgoviște, rezultă că aceasta are domiciliul în Municipiul București, Aleea x, aflat în raza teritorială a Judecătoriei Sectorului 2 București, instanța care, după ce a disjuns capătul principal de cerere, l-a soluționat în cadrul dosarului nou format, respectiv dosarul nr. x/2020.

În ceea ce privește celelalte două capete de cerere formulate în contradictoriu cu intimații B. și Municipiul București Sector 2 – Direcția Venituri Buget Local Sector 2, Înalta Curte constată că acestea sunt cereri accesorii și devin incidente dispozițiile art. 123 alin. (1) din C. proc. civ., potrivit cărora "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale de judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120".

Prin urmare, ținând cont de obiectul cauzei, precum și de dispozițiile antereferite, Înalta Curte constată că instanța competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cererile accesorii din prezentul dosar este tot Judecătoria Sectorului 2 București.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. și pe pârâții Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., B. și Municipiul București Sector 2 – Direcția Venituri Buget Local Sector 2, în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă.

Definitivă.

Dată în Camera de Consiliu și pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.