ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 227/2023

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 20.07.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, ambii prin Președintele U.N.B.R, ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună suspendarea în parte a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 210/10-11.12.2021, în ceea ce privește mențiunea condiției impuse prin teza a II-a din pct. 2 al Anexei nr. 1 la hotărârea menționată, referitoare la obligația impusă candidaților care au absolvit o instituție de învățământ superior din străinătate de a dovedi cunoașterea dreptului român anterior înscrierii la examenul de verificare a cunoștințelor de drept român pentru dobândirea calității de avocat.

Prin sentința nr. 110 din 8 august 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, precum și excepțiile prematurității și inadmisibilității, respectiv excepția lipsei de interes, toate invocate de pârâți.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâții Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România și Uniunea Națională a Barourilor din România și, în consecință, a dispus suspendarea executării dispozițiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, în ceea ce privește condiția ca din actele de studii să se ateste cunoașterea de către candidat a dreptului român, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea dispoziției suspendate, cu respectarea prevederilor art. 14 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004. Totodată, a respins cererea pârâților de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 110 din 8 august 2022 a Curții de Apel Iași au exercitat recurs pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, întemeindu-l în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4 și pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului au susținut că prima instanță a apreciat în mod greșit probatoriile și a dat o interpretare total greșită textelor de lege incidente în cauză, astfel încât a ajuns la concluzia admiterii acțiunii formulate de reclamantă.

Astfel, deși a reținut corect că susținerile reclamantei vizau situația existentă anterior sesiunii de examen din 03.04.2022, la care aceasta s-a prezentat neobținând punctajul necesar pentru a promova, fără să facă dovada, la momentul depunerii acțiunii, a înscrierii la examen și a respingerii dosarului, a considerat că sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a justifica suspendarea provizorie a executării acestui act administrativ.

În contextul evocării interesului ce constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile, prevăzute de art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, în conformitate cu art. 33 din același Cod, recurenții au arătat că afirmațiile reclamantei în justificarea interesului formulării contestației fac trimitere la o situație tranșată în mod definitiv, prin înscrierea și susținerea examenului organizat în sesiunea aprilie 2022, la care aceasta nu a reușit să acumuleze numărul minim de puncte/grile de 70, fiind astfel declarată respinsă.

Au considerat că, urmarea nedovedirii refuzului înscrierii la examenul ce va avea loc în septembrie 2022, instanța de fond a respins în mod nejustificat excepțiile invocate, cererea reclamantei fiind prematur promovată. În acest sens au susținut că instanța a fost preocupată de analizarea unor chestiuni legate de "discriminarea" reclamantei, de momentul introducerii în regulament a prevederii contestate, fără a se apleca asupra textelor de lege care au dus la inserarea în Regulament, prin emiterea hotărârii ce face obiectul prezentei cauze.

În plus, reținând doar argumentele intimatei-reclamante, a ignorat faptul că Uniunea Națională a Barourilor din România este o entitate de interes public, care are aceleași reglementări generale cu cele prevăzute în actele normative ce guvernează admiterea în celelalte profesii (magistrat, notar, executor), interesul acesteia fiind asigurarea la standarde maxime a serviciilor către persoanele fizice și juridice.

Așadar, instanța de fond a ignorat în totalitate prevederile din Anexa 4 a Legii nr. 200/2004 în care se arată în mod expres că profesia de avocat este prevăzută ca profesie reglementată pentru care este necesară cunoașterea dreptului român.

În prezenta cauză nu pot fi aduse în discuție chestiunile legate de studiile pe care reclamanta le-a efectuat, instanța având obligația să-și argumenteze decizia doar prin prisma admisibilității, temeiniciei cererii de suspendare. Însă, deși au subliniat aspectele legate de nepronunțarea pe fondul cauzei, respectiv pe anularea parțială a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021, întrucât nu face obiectul cererii de chemare în judecată, depășind limitele investirii, prima instanță a motivat admiterea acțiunii reclamantei pe chestiuni ce vizează legalitatea acestei hotărâri, pronunțând astfel o sentință nelegală și netemeinică.

Cu privire la condiția cazului bine justificat au arătat că instanța de fond s-a oprit la a analiza dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, dând o interpretare greșită prevederilor Legii nr. 51/1995, modificată și completată prin Legea nr. 200/2004.

Așadar, interpretând textele de lege în favoarea intimatei-reclamante, a făcut o confuzie între recunoașterea diplomelor obținute într-un stat membru și condițiile de a accede într-o profesie, prin aceasta făcând o analiză a dispozițiilor legale fără a avea calitatea necesară și intrând astfel pe fondul cererii de desființare a hotărârii Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, lucru total inadmisibil.

De asemenea, a trecut peste faptul că profesia de avocat este una de interes public, serviciile avocațiale fiind destinate asigurării protecției și apărării, cu prioritate a intereselor cetățenilor României, aceasta fiind rațiunea pentru care cerințele impuse de regulament, prin actul contestat în cauză, sunt legale, fiind preluate din însăși legea ce guvernează exercițiul profesiei de avocat.

Or, contrar opiniei primei instanțe, în prezenta cauză nu se poate vorbi nici despre discriminare, astfel cum aceasta a reținut, atât timp cât condițiile impuse prin actul administrativ a cărui suspendare provizorie parțială se cere, se regăsește în legislația internă și în cea europeană, fiind o condiție pentru înscrierea la examen în vederea dobândirii calității de avocat și condiționată de finalizarea cursurilor din cadrul sistemului de drept din țara respectivă.

Ca atare, în mod greșit a apreciat prima instanță că este vorba despre o condiție excesivă, discriminatorie, de natură a conduce la admiterea cererii de chemare în judecată, considerând recurenții că instanța a ignorat intenționat aceste prevederi legale, depășind sfera sa de analiză și aducând argumente ce nu-și găsesc corespondent în legislația specifică profesiei.

În final, au criticat considerentele reținute de prima instanță în fundamentarea îndeplinirii condiției pagubei iminente, apreciind că a analizat în acest sens doar dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 și că a făcut o confuzie între criteriile necesare pentru participarea la un examen și posibilitatea intimatei-reclamante de a-și valorifica diploma de drept, respectiv între recunoașterea diplomelor obținute într-un stat membru al Uniunii Europene și condițiile de înscriere la un examen pentru dobândirea calității de avocat, notar sau magistrat.

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 octombrie 2022, intimata-reclamantă a invocat nulitatea cererii de recurs formulate de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, pentru lipsa semnăturii, precum și lipsa de interes și inadmisibilitatea cererii de recurs formulate de Uniunea Națională a Barourilor din România. Cu privire la excepțiile invocate a arătat că din cuprinsul recursului formulat în cauză se înțelege că acesta este susținut doar pentru Uniunea Națională a Barourilor din România, întrucât doar în numele acestei entități a fost semnată cererea, însă din partea introductivă rezultă că sunt menționate ca recurente atât Uniunea Națională a Barourilor din România, cât și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România.

Cu privire la recursul promovat doar de Uniunea Națională a Barourilor din România a invocat inadmisibilitatea cererii de recurs, având în vedere că aceasta a stat în judecată doar pentru opozabilitate, iar în lipsa recursului promovat de Consiliul Uniunii, ca emitent al actului contestat și ca parte interesată, U.N.B.R. nu justifică un interes propriu, întrucât nu se susține condiția ca interesul să fie personal.

Pe fondul recursului a susținut că este neîntemeiat, solicitând respingerea acestuia, conform argumentelor prezentate în susținerea opiniei că nu sunt întrunite cazurile de casare invocate.

La data de 12 ianuarie 2023 au fost înregistrate la dosar precizări formulate de aceeași intimată-reclamantă, prin intermediul cărora a indicat dosarul nr. x/2022 având ca obiect anularea parțială a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 emisă de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, aflat pe rolul Curții de Apel Iași, cu termen de judecată stabilit la 17 ianuarie 2023, iar cu privire la cadrul procesual existent a reiterat susținerea conform căreia în prezenta cauză Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România figurează în mod greșit în calitate de recurent.

La termenul din 19 ianuarie 2023, recurenții-pârâți au depus concluzii scrise și un extras ifep.ro din care rezultă că intimata-reclamantă a fost înscrisă, la data de 09.11.2022, ca avocat stagiar în Baroul București, iar în raport de acest înscris au apreciat că nu mai există un interes în sens procesual pentru promovarea unei acțiuni în suspendare, invocând excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante în susținerea acțiunii, ca urmare a primirii acesteia în profesie, și au opinat în sensul că nu mai subzistă interesul existent la momentul promovării cererii de chemare în judecată privind suspendarea executării actului administrativ contestat.

Pentru motivele arătate, au solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca lipsită de interes.

La același termen din 19 ianuarie 2023, la care au avut loc dezbaterile, Înalta Curte a reținut calitatea Consiliului de organ în cadrul Uniunii Naționale a Barourilor din România și faptul că cele două entități au un reprezentant legal comun, și constatând că recursul a fost formulat atât de Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, cât și de Uniunea Națională a Barourilor din România, astfel cum s-a consemnat în cuprinsul acestuia, fiind semnat de reprezentantul convențional, a respins excepția nulității recursului formulat de recurentul-pârât Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România, pentru lipsa semnăturii.

Raportat la soluția pronunțată asupra excepției nulității recursului pentru lipsa semnăturii, Înalta Curte a respins și excepțiile lipsei de interes și inadmisibilității cererii de recurs formulate de Uniunea Națională a Barourilor din România, precum și solicitarea intimatei-reclamante de rectificare a citativului, reținând că ambii pârâți au calitate de recurenți în prezenta cauză, după care a luat act de concluziile formulate de părțile prezente la dezbateri, pe care le-a declarat închise în aplicarea art. 394 alin. (1) C. proc. civ., și a rămas în pronunțare, cu prioritate, asupra excepției lipsei de interes a intimatei-reclamante în susținerea cererii de suspendare, din perspectiva evidențiată.

II. Soluția instanței de recurs.

Analizând cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția invocată de recurenții-pârâți privind lipsa de interes a intimatei-reclamante în susținerea cererii de suspendare, ca urmare a primirii acesteia în profesie, Înalta Curte apreciază că excepția este întemeiată față de motivul invocat, urmând să constate că recursul pârâților este fondat din această perspectivă și că se impune a fi admis, cu consecința casării în parte a sentinței atacate și a rejudecării cererii de suspendare în sensul respingerii acesteia ca lipsită de interes, în considerarea argumentelor ce succed.

Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei".

În speță, în faza procesuală a recursului, recurenții-pârâți au depus la dosar un extras ifep.ro din care rezultă că intimata-reclamantă a fost înscrisă în Baroul București, ca avocat stagiar, începând cu data de 09.11.2022, și au susținut că în raport de acest aspect partea reclamantă nu mai justifică un interes în sens procesual pentru promovarea unei acțiuni în suspendare, respectiv că nu mai subzistă interesul existent la momentul promovării cererii de chemare în judecată având ca obiect suspendarea executării actului administrativ contestat. Drept urmare, au invocat excepția lipsei de interes a intimatei-reclamante în susținerea acțiunii, ca urmare a primirii acesteia în profesie, și au solicitat admiterea recursului și respingerea cererii de suspendare întemeiate pe art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca lipsită de interes.

Înalta Curte apreciază că susținerile recurenților-pârâți sunt fondate.

Referitor la excepția lipsei de interes este important a se aminti că aceasta reprezintă un mijloc procesual de apărare prin care se invocă lipsa interesului sau a uneia dintre cerințele acestuia cu privire la cererea de chemare în judecată sau la alt mijloc procedural ce intră în conținutul acțiunii civile (cereri, excepții, exercitarea căilor de atac, executarea silită), fiind o excepție de fond, întrucât se invocă încălcarea cerințelor interesului-condiție de exercitare a acțiunii civile, peremtorie, întrucât admiterea sa împiedică soluționarea fondului cererii, și absolută, deoarece se încalcă norme de ordine publică.

În argumentarea soluției preconizate Înalta Curte are în vedere faptul că, în conformitate art. 32 alin. (1) lit. d) coroborat cu art. 33 din C. proc. civ., orice demers judiciar poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat, dispoziții aplicabile și în cazul căilor de atac. Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta impunându-se a fi determinat, legitim, personal, născut și actual. În concluzie, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, atât în faza procesuală a fondului, cât și în căile de atac.

De asemenea, urmează a fi avute în vedere și prevederile art. 29 din C. proc. civ., potrivit cărora acțiunea civilă este reprezentată de ansamblul mijloacelor procesuale prin care se asigură protecția judiciară a drepturilor și intereselor civile legal ocrotite, în materia contenciosului administrativ acest lucru presupunând dovedirea existenței actuale a unui drept sau interes legitim încălcat printr-un act administrativ emis de o autoritate publică sau prin refuzul emiterii actului.

Întrucât prezenta cauză are ca obiect suspendarea în parte a Hotărârii Consiliului U.N.B.R. nr. 210/10-11.12.2021, în ceea ce privește mențiunea condiției impuse prin teza a II-a din pct. 2 al Anexei nr. 1 la hotărârea menționată, referitoare la obligația impusă candidaților care au absolvit o instituție de învățământ superior din străinătate de a dovedi cunoașterea dreptului român anterior înscrierii la examenul de verificare a cunoștințelor de drept român pentru dobândirea calității de avocat, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la acțiunea în anularea dispoziției suspendate, la stabilirea interesului procesual în susținerea cererii de suspendare vor fi avute în vedere soluția pronunțată de prima instanță și eventuale modificări survenite ulterior pronunțării hotărârii atacate.

Sub aspectul reliefat Înalta Curte reține că prin sentința de fond, ce face obiectul demersului judiciar pendente, au fost respinse toate excepțiile invocate de pârâți, inclusiv excepția lipsei de interes, în fundamentarea soluției pronunțate asupra acesteia din urmă reținând că este neîntemeiată în contextul dovedirii de către reclamantă a înscrierii la examenul pentru admiterea în profesia de avocat din luna septembrie 2022. De asemenea, a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă și s-a dispus suspendarea executării dispozițiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, în ceea ce privește condiția ca din actele de studii să se ateste cunoașterea de către candidat a dreptului român.

În faza procesuală a recursului, la termenul din 19 ianuarie 2023, recurenții-pârâți au depus dovada înscrierii intimatei-reclamante ca avocat stagiar în Baroul București, începând cu data de 09.11.2022, și au susținut excepția lipsei de interes a acesteia în susținerea cererii de suspendare, ca urmare a primirii acesteia în profesie, solicitând în acest sens admiterea recursului și respingerea acțiunii întemeiate pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004, ca lipsită de interes.

Așa cum au arătat recurenții-pârâți și cum rezultă din înscrisul depus în sprijinul excepției invocate, în urma înscrierii la examenul de accedere în profesia de avocat ce a avut loc în luna septembrie 2022, intimata-reclamantă A. a fost declarată admisă, fiind înscrisă ca avocat stagiar în Baroul București, începând cu data de 09.11.2022.

În acest context, având în vedere că dispozițiile din actul contestat, a căror suspendare a fost solicitată prin cererea dedusă judecății în prezenta cauză, au vizat condiția conform căreia prin actele de studii depuse de intimata-reclamantă pentru susținerea examenului de admitere în profesia de avocat să se ateste cunoașterea de către aceasta a dreptului român, iar din înscrisul depus de recurenții-pârâți la termenul de dezbateri a recursului din 19 ianuarie 2023 rezultă primirea acesteia în profesia de avocat, Înalta Curte reține că interesul procesual în susținerea cererii de suspendare a dispozițiilor contestate nu mai este actual, în condițiile în care o eventuală soluționare favorabilă a demersului părții ar fi lipsită de folosul practic ce caracterizează interesul pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu un asemenea demers judiciar.

Pe cale de consecință, cum interesul de a acționa al reclamantei trebuie să subziste pe toată perioada procesului, iar acesta nu mai este actual potrivit art. 33 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul pârâților este fondat din perspectiva conturată și va atrage reformarea parțială a sentinței de fond, în cauză nemaifiind îndeplinită condiția de exercitare a cererii de suspendare referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) din același Cod. Soluția pronunțată face de prisos analizarea în concret a celorlalte critici din recurs formulate pe fondul cererii de suspendare. Totodată, raportat la soluția pronunțată și având în vedere argumentele pârâților și probatoriul administrat în cauză, dispozițiile sentinței de fond referitoare la celelalte excepții invocate de pârâți urmează a fi menținute ca atare de instanța de control judiciar.

Pentru considerentele expuse la pct. II.1 din decizie, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâți, va casa în parte sentința recurată și, rejudecând, va respinge cererea de suspendare a executării dispozițiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ca lipsită de interes, menținând celelalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâții Uniunea Națională a Barourilor din România prin Președintele UNBR și Consiliul Uniunii Naționale a Barourilor din România prin Președintele UNBR împotriva sentinței nr. 110 din 8 august 2022 a Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința recurată și, în rejudecare:

Respinge cererea de suspendare a executării dispozițiilor pct. 2 teza a II-a din Anexa nr. 1 a Hotărârii nr. 210/10-11.12.2021 a Consiliului Uniunii Naționale a Barourilor din România, ca lipsită de interes.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 ianuarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.