Decizia nr. 2019/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — cale de atac împotriva deciziei nr. 2280/2018 a Curții de Apel Galați

Soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 din C. proc. civ. Prin încheierea din data de 14 septembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 din C. proc. civ., formulată de petenta S.C. A. S.R.L., ca inadmisibilă.

Recursul declarat împotriva încheierii de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de sesizare a Curții Constituționale Împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea încheierii recurate, cu consecința sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Cererea de sesizare a Curții Constituționale În cadrul acestui recurs recurenta - reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea dispozițiilor art. 400 C. proc. civ., motiv pentru care, în baza dispozițiilor art. 148 alin. (12) din din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție din 21 septembrie 2004,cu modificările ulterioare, a fost creat dosarul asociat nr. x/2017, ce are ca obiect excepția de neconstituționalitate formulată.

Apărările formulate în cauză În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din 25 noiembrie 2021, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării cererii recurentului S.C. A. S.R.L. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 C. proc. civ. în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat judecarea cauzei în lipsă. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță". Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă". Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2021, a fost dispusă suspendarea judecării cererii recurentului S.C. A. S.R.L. de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 400 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 25 noiembrie 2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 25 mai 2022. Înalta Curte reține și faptul că, în cauză, nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 2 C. proc. civ., republicat, nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă niciunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu subzistă niciun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 418 C. proc. civ., republicat. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării cererii de sesizare a Curții Constituționale a României, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) din C. proc. civ., republicat.