ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1931/2023

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate, Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale, a solicitat pe cale de ordonanță președințială obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Ivacaftorum (denumire comercială KALYDECO) și Ivacaftorum + Tezacaftorum + Elexacaftorum (denumire comercială KAFTRIO), în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Târgu Mureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal. În temeiul art. 997 alin. (3) din C. proc. civ. s-a solicitat ca executarea ordonanței să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.

Hotărârea primei instanțe. Prin sentința nr. 63 din data de 03 august 2022 Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive și a rămânerii fără obiect a cererii, astfel cum au fost invocate de pârâți prin întâmpinările depuse la dosar, ca neîntemeiate. A admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul A. reprezentat de părinții B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și a obligat pârâții să-i asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, combinația de medicamente Ivacaftorum (denumire comercială Kalydeco) și Ivacaftorum+Tezacaftorum+Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio), în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al acestei instanțe.

Cererile de recurs. Împotriva sentinței nr. 63 din data de 03 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale. În dezvoltarea primului motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pârâta Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale a susținut că hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, context în care a arătat că instanța de fond în mod greșit a apreciat că, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, ANMDMR are calitate procesuală pasivă. Prin cel de-al doilea motiv de recurs se arată că, hotărârea a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., respectiv faptul că, instanța de fond a apreciat în mod eronat în ceea ce privește îndeplinirea condiției de admisibilitate a ordonanței președințiaie prevăzute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., respectiv existența condiției aparenței de drept. În cadrul motivelor de recurs formulate de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate arată că, hotărârea primei instanțe este dată cu încălcarea esențială și aplicarea greșită a legii, instanța depășind atribuțiile puterii judecătorești, invocând cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. Cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate arată că: - CNAS nu are nicio atribuție cu privire la includerea unui medicament în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008; - nu intră în raporturi juridice cu persoanele asigurate, furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale, deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentelor; - nu a stabilit niciun fel de raporturi juridice cu reclamantul; - nu are competența de a efectua plata către asigurați a sumelor reprezentând contravaloarea serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale de care aceștia au beneficiat sau urmează să beneficieze; - nu încheie contracte cu furnizorii de servicii medicale, medicamente și dispozitive medicale al căror obiect să îl constituie decontarea contravalorii serviciilor medicale, medicamentelor și dispozitivelor medicale acordate asiguraților. Cu privire la admiterea cererii de ordonanță președințială susține că nu sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de lege, respectiv cele menționate de art. 997 din C. proc. civ., în favoarea reclamantului nu există aparența de drept. În ceea ce privește combinația de medicamente Ivacaftorum + Tezacaftorum + Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio) și Kalydeco (Ivacaftorum), conform opiniei direcției de specialitate de la nivelul C.N.A.S. comunicată prin adresa nr. MS/SM 1171/915/29.03.2022, învederează următoarele: La data prezentei, prin Hotărârea Guvernului nr. 406/25 martie 2022 privind modificarea și completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 294/25 martie 2022, denumirea comună internațională formată din combinația: Ivacaftorum+ Tezacaftorum+ Elexacaftorum, a fost inclusă în Lista care cuprinde denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cuprinsul Secțiunii C2, intitulată: DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc, în cadrul programului național curativ de sănătate PNS 6, intitulat "Programul Național de Diagnoastic și Tratament pentru boli rare și sepsis sever", respectiv în subprogramul nr. P6.4 denumit "Mucoviscidoză" unde este adnotată cu **1. Potrivit art. II din Hotărârea guvernului nr. 406/25 martie 2022, prevederile prezentei hotărâri intră în vigoare la data de 1 aprilie 2022. Conform Notelor din subsolul secțiunii C2, tratamentul cu medicamentele corespunzătoare DCI-urilor notate cu **2 se efectuează pe baza protocoalelor terapeutice elaborate de comisiile de specialitate ale Ministerului Sănătății și pot fi administrate și în regim de spitalizare de zi. Dar, din punct de vedere al modalității de prescriere a medicamentelor, precizează că potrivit literei k) de la art. 7 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022, cu modificările și completările ulterioare "În relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele obligații să respecte protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare. In situația w care, pentru unele medicamente prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care necesită prescriere pe bază de protocol terapeutic, dar acesta nu a fost aprobat prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, până la elaborarea și aprobarea protocolului în condițiile legii, prescrierea se face cu respectarea indicațiilor, dozelor și contraindicațiilor din rezumatul caracteristicilor produsului, în limita competenței medicului prescriptor". În dezvoltarea motivelor de recurs formulate de pârâtul Ministerul Sănătății se arată că soluția primei instanțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Sănătății este dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material având în vedere că, deși Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate, acest fapt nu duce la concluzia că are obligația de a finanța toate aceste programe. Dreptul reclamantului nu derivă nici din parcurgerea procedurii reglementate de art. 232 din Legea nr. 95/2006, și anume recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menționată de acest text de lege. Potrivit art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, prevăzut de prezenta lege." Legiuitorul a avut în vedere un pachet minimal de servicii medicale, iar potrivit art. 221 alin. (1) lit. d) din același act normativ prevede că pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calității de asigurat și cuprinde servicii de îngrijire a sănătății, medicamente și materiale sanitare numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemoepidemic, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de prevenție și îngrijiri de asisetență comunitară și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Referitor la aparența de drept în favoarea reclamantului, în mod greșit a reținut prima instanță că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 997 C. proc. civ. Raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, reclamantul nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, deoarece prin "pipăirea fondului" se constată că la nivel de aparență reclamantul în calitate de asigurat nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensare 100% pentru medicamentul solicitat în petitul acțiunii, conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006. Or, solicitarea reclamantului reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare a dosarului de fond, în care s-a solicitat obligarea pârâților de a include pe Lista medicamentelor compensate a combinației de medicamente DCI Ivacaftorum+ Tezacaftorum+Elexacaftorum (Kaftrio), în regim de compensare 100%. Modalitatea privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din lista menționată la alin. (7) este prevăzută la art. 2321 din Legea nr. 95/2006. Potrivit prevederilor art. 243 din Legea nr. 95/2006, criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusa de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum si denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Metodologia de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și căile de atac se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. În conformitate cu prevederile Ordinului ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 564/499/2021 pentru aprobarea protocoalelor terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază ele prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 și a normelor metodologice privind implementarea acestora, DCI IVACAFTORUM (Kalydeco) este indicat: - pentru tratamentul copiilor cu vârsta mai mare de 12 luni și având greutate mai mare de 7 kg cât și adolescenților și adulților cu fibroză chistică (FC)/mucoviscidoză, care prezintă una dintre următoarele mutații de sincronizare (mutații de clasa III) la nivelul genei CFTR: G551D, G1244E, G1349D, G178R, G551S, S1251N, S1255P, S549N sau S549R. - pentru tratamentul pacienților adulți cu vârsta de peste 18 ani, cu fibroză chistică (FC), care prezintă o mutație Rl 17H a genei CFTR. Precizează că, pentru tratamentul flbrozei chistice, Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România (ANMDMR) a emis următoarele decizii: - Decizia nr. 173 din 26.02.2021 de includere necondiționată în Lista a medicamentului DCI Lumacaftorum+Ivacaftorum (Orkambi) pentru indicația terapeutică tratamentul pacienților cufibroză cliistică (FC), cu vârsta de 12 ani și peste, cu genotip homozigot pentru mutația F508de la nivelul genei CFTR, - Decizia nr. 1265 din 21.09.2021 de includere necondiționată în Lista a medicamentului DCI Ivacaftorum+Tezacaftorum+Elexacaftorum (Kaftrio) pentru indicația terapeutică tratamentul flbrozei chistice (FC) la pacienți cu vârsta de 12 ani și peste» care sunt homozigoți pentru mutația F508del a genei regulatorului de conductanță transmembranară al flbrozei chistice (CFTR) sau care sunt heterozigoți pentru mutația F508del a genei CFTR cu o mutație cu funcție minimă (FM), în cadrul unei scheme ele administrare în asociere cu ivacaftor 150 mg comprimate. Reclamantul solicită combinația de medicamente pentru indicația fibroză chistică la pacienți cu vârsta de 6 ani si peste care sunt homozigoți pentru mutația f508del a genei regulatorului de conductanță transmembranară al fibrozei chistice (cftr) sau care sunt heterozigiți pentru mutația F508DEL a genei CFTRCU o mutație cu funcție minimă însă această combinație de medicamente a fost aprobată pentru indicația fibroză chistică la pacienți cu vârsta de 12 ani și peste care sunt homozigoți pentru mutația F508DEL a genei regulatorului de conductanță transmembranară al fibrozei chistice (CFTR) sau care sunt heterozigiți pentru mutația F508del a genei CFTRCU o mutație cu funcție minimă. La propunerea Ministerului Sănătății, Guvernul României a aprobat în data de 25 martie 2022, proiectul de Hotărâre privind modificarea și completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând medicamentele de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și a medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate. A fost aprobată decontarea triplei terapii (Kaftrio) pentru tratarea pacienților cu fibroză chistică, care au vârsta de 12 ani și peste. Cu privire la neprejudecarea fondului, recurentul-pârât arată că prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de judecată a recunoscut reclamantului dreptul la un medicament care nu are autorizată indicația terapeutică la nivel european și național, indicație care nu este prevăzută nici în Protocolul obligatoriu de administrare a combinației de medicamente DCI Ivacaftorum+ Tezacaftorum+Elexacaftorum (Kaftrio). În mod eronat, Curtea arată că în cauză, eventuala obligare a pârâților la asigurarea în favoarea reclementului a medicamentului litigios pentru un interval limitat de timp, nu implică măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici să facă imposibilă restabilirea situației de fapt, deoarece instanța nu se pronunță într-un astfel de caz, în sensul obligării ANDMR, Ministerul Sănătății, CNAS și Guvernul României la inc/uxerea acelui medicament în lista prevăzută de art. 231 și urm. din Legea nr. 95/2006, astfel încât un număr nedeterminat de pacienți să beneficieze de o asemenea măsură, după cum nici nu stabilește un drept definitiv al părții reclamante în sensul solicitat. Prin acordarea combinației de medicamente DCI Ivacaftorum+ Tezacaftorum+Elexacaftorum (Kaftrio) în regim de compensare 100% practic, instanța de fond a recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia gratuit de medicamente făcând abstracție de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate. Prin recursul incident întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâtul Guvernul României susține că hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea sau aplicarea greșită a legii având în vedere că acesta este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate. Aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune. Potrivit art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate: "în aplicarea prezentei hotărâri, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate aprobă prin ordin comun protocoale terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale cuprinse în lista prevăzută la art. I alin. (1) și norme metodologice privind implementarea acestora". Evident că aceste prerogative legale ale C.N.A.S. sunt corelate cu atribuțiile stabilite de Lege, respectiv participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuție personală, pe baza prescripțiilor medicale, potrivit prevederilor art. 280 lit. i). Chiar din modul în care sunt formulate normele ce reglementează procedura elaborării, avizării și prezentării proiectelor de acte normative se distinge aspectul că actele se inițiază de către autoritățile de specialitate, potrivit domeniului de activitate, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, context în care este evident că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv. Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competențe în sensul solicitat, o eventuală soluție de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat.

Apărările formulate în cauză. Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursului. În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 11 ianuarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs. 6.1. Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale pentru neîndeplinirea obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente: Conform dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON." Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității. Prin citația emisă la data de 09 martie 2023, recurentei-pârâte Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale i s-a pus în vedere obligația de a achita o taxă judiciară de timbru în cuantum de 200 RON și mențiunea că are posibilitatea de a formula cerere de reexaminare sau cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru. Având în vedere că din verificările efectuate atât în dosar, cât și în sistemul Ecris rezultă că recurenta-pârâtă nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON până la termenul de judecată fixat la data de 05 aprilie 2023, iar consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului, prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune anularea recursului netimbrat. 6.2. Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurenții-pârâți Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Ministerul Sănătății precum și de recurentul-pârât Guvernul României, Înalta Curte constată că recursurile declarate în cauză sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Intimatul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o cerere prin care a solicitat obligarea pârâților la asigurarea către reclamant, pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a combinației de medicamente Ivacaftorum (denumire comercială KALYDECO) și Ivacaftorum + Tezacaftorum + Elexacaftorum (denumire comercială KAFTRIO), în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 aflat pe rolul Curții de Târgu Mureș, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prima instanță a respins a respins excepțiile inadmisibilității, a lipsei calității procesuale pasive și a rămânerii fără obiect a cererii, ca neîntemeiate. A admis cererea de ordonanță președințială formulată de către reclamantul A. reprezentat de părinții B. și C., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale și a obligat pârâții să-i asigure reclamantului, pe bază de prescripție medicală, combinația de medicamente Ivacaftorum (denumire comercială Kalydeco) și Ivacaftorum+Tezacaftorum+Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio), în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al acestei instanțe. Învestită cu soluționarea cererilor de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate. Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că deși prin cererea de recurs, recurenta-pârâtă Casa Națională de Asigurări de Sănătate a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., primele două cazuri de casare (art. 488 alin. (1) pct. 4 și 6 C. proc. civ.) au fost invocate pur formal, întrucât nu au fost prezentate critici concrete ce pot fi subsumate acestor motive de nelegalitate, respectiv nu a prezentat argumente privitoare la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești și lipsa motivelor pe care se întemeiază hotărârea ori la prezentarea unor considerente contradictorii ori străine de natura cauzei, ci aceste motive de casare au fost invocate din perspectiva soluției pronunțate asupra excepției lipsei calității procesuale pasive. Înalta Curte apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că, în procedura de introducere pe listă a medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, sunt implicate mai multe autorități publice, competența fiind partajată între Ministerul Sănătății, ANMDM și CNAS, cărora le revine dreptul și obligația de a elabora lista, pe baza avizului ANMDM, respectiv Guvernul României care se pronunță asupra aprobării listei prin hotărâre, dar numai pe baza demersului inițiat de către Ministerul sănătății. Totodată, pe baza listei aprobate, revine structurilor CNAS competența în legătură cu decontarea medicamentelor respective. În stabilirea calității procesuale pasive, rolul instanței constă în verificarea identității dintre cel chemat în judecată și subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantul. Or, pârâții sunt persoane care pot răspunde pretențiilor reclamantei, iar admisibilitatea cererii de ordonanță președințială urmează a fi analizată în contradictoriu cu aceste persoane care au atribuții și drept de decizie în parcurgerea procedurii urmărite de către reclamantă. În cauza dedusă judecății, pârâții Ministerul Sănătății și CNAS au calitate procesuală pasivă, în raport de prevederile art. 242 alin. (1) și art. 251 din Legea nr. 95/2006, întrucât Ministerul Sănătății elaborează programele naționale de sănătate în colaborare cu CNAS, care, la rândul său, are atribuții în gestionarea Fondului Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, din care se suportă contravaloarea serviciilor medicale, a medicamentelor, materialelor sanitare și a dispozitivelor medicale, a tehnologiilor și dispozitivelor asistive. Susținerile recurentului-pârât Ministerul Sănătății cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive nu sunt fondate, această parte întemeindu-și criticile pe argumentul că nu are competența gestionării FNUASS și nici a acordării efective a medicamentelor în regim de compensare 100%. Astfel, potrivit art. 251 din Legea nr. 95/2006, Ministerul Sănătății are atribuția elaborării programelor de sănătate, în colaborare cu CNAS, astfel încât, având în vedere aceste atribuții, precum și obiectul cererii de ordonanță președințială, prin care reclamanta solicită, cu caracter provizoriu, obligarea pârâților la protejarea dreptului său la viață, prin asigurarea tratamentului medicamentos în regim de compensare 100%, nu se poate contesta legitimitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății, autoritate căreia îi revine responsabilitatea primară de a proteja sănătatea populației, prin stabilirea celor mai eficiente mecanisme de asistență medicală și tratament, adaptate nevoilor pacienților. În ceea ce privește calitatea procesuală pasivă a pârâtei Casa Națională de Asigurări de Sănătate, instanța de control judiciar va respinge, ca neîntemeiate, susținerile CNAS din cuprinsul cererii de recurs, reținând, pe lângă argumentul legislativ al competenței partajate în privința elaborării listei medicamentelor compensate, că potrivit art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, fiind în măsură să ducă la îndeplinire solicitarea formulată de reclamantă în cuprinsul cererii de ordonanță președințială, de a i se asigura tratamentul necesar în regim de compensare 100%, împrejurare ce fundamentează calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză. În esență, prezentul litigiu vizează regimul de decontare a serviciilor medicale din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, reclamantul solicitând decontarea provizorie din acest buget a costului tratamentului medicamentos în discuție pentru indicația terapeutică de care suferă. Or, aspectele invocate de pârâta CNAS, referitoare la piedicile legale de decontare a unui medicament pentru o altă afecțiune decât cele pentru care a fost autorizat și inclus în listă vizează, în realitate, fondul cauzei, iar nu o problemă de calitate procesuală pasivă a CNAS, gestionar al FNUASS. Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, criticile de nelegalitate formulate de recurenții-pârâți Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate cu privire la calitatea procesuală pasivă în prezenta cauză. În ceea ce privește recursul incident prin care se invocă lipsa calității procesuale pasive, Înalta Curte constată că atât timp cât Guvernul României se pronunță, prin hotărâre, asupra aprobării Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asifgurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, pe baza demersului inițiat de către Ministerul Sănătății, în mod corect a reținut prima instanță că acest pârât are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății. În ceea ce privește celelalte critici formulate de pârâți, prin care au invocat neîndeplinirea condițiilor de admitere a ordonanței președințiale, având în vedere similitudinea acestora, precum și faptul că acestea au fost întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va proceda la o analiză grupată a recursurilor, sistematizată în raport de problema de drept invocată. Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile ce vizează condițiile de admisibilitate a ordonanței președințiale, subsumate prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., având în vedere că, potrivit acestui motiv, casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța, deși a recurs la textele de lege aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Sub acest aspect, recurenții-pârâți au criticat sentința primei instanțe, susținând că nu sunt îndeplinite două dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 997 C. proc. civ., respectiv aparența de drept și neprejudecarea fondului. Referitor la cerința aparenței de drept, s-a invocat inexistența unui cadru legal corespunzător pretențiilor reclamantului, care solicită decontarea în regim de compensare integrală a tratamentului cu combinația de medicamente Ivacaftorum+Tezacaftorum+Elexacaftorum (denumire comercială Kaftrio) și Kalydeco (Ivacaftorum), pentru afecțiunea de care suferă. Este de menționat că aceste medicamente sunt incluse în lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, însă nu pentru indicația terapeutică corespunzătoare afecțiunii de care suferă reclamanta, astfel încât aceasta nu poate beneficia de compensarea tratamentului. Înalta Curte are în vedere faptul că, spre deosebite de acțiunea de fond, procedura ordonanței președințiale nu presupune dovedirea, de către reclamant, a temeiniciei pretenției formulate. Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic generator al pretențiilor sale, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei analize sumare a situației de fapt și a temeiurilor de drept incidente speței. În speță, Înalta Curte constată că reclamantul a probat aparența de drept, dovedind că starea sa medicală impune, conform biletului de externare emis la data de 30.06.2022 de către Spitalul Clinic Județean de Urgență Timișoara, tratamentul cu aceste medicamente/combinații de medicamente (Ksftrio și Ivacaftor), însă costul lor este unul prohibitiv. Reglementarea condițiilor de acordare a tratamentului solicitat, respectiv conformarea legislației interne cu prevederile constituționale și convenționale invocate de reclamantă, urmează a fi examinate în cadrul acțiunii de fond, unde vor fi avute în vedere și apărările pârâților referitoare la inexistența unui cadru legal care să permită decontarea integrală a acestui tratament. Însă, pentru admiterea prezentei ordonanțe președințiale este suficient a se constata, la o analiză sumară, afectarea drepturilor fundamentale ale pacientului într-o manieră suficient de gravă pentru a se dispune, cu caracter provizoriu, o anumită conduită în sarcina pârâților. Este real că includerea în lista medicamentelor compensate a celor prescrise, pentru indicația terapeutică în cauză, se autorizează în condițiile Ordinului ministrului sănătății nr. 861/23.07.2014, prin depunerea unei documentații la Agenția Națională a Medicamentelor și a Dispozitivelor Medicale, din care să rezulte îndeplinirea criteriilor prevăzute în cuprinsul ordinului, urmată de emiterea unei decizii favorabile din partea acestei instituții. Procedura este însă una laborioasă, care implică o perioadă lungă de timp; or, timpul este elementul care lipsește intimatei-reclamante, întrucât orice întârziere poate avea consecințe deosebit de grave, punând în pericol chiar dreptul la viață al acesteia. Așadar, dreptul care s-ar păgubi prin întârziere, la care se referă dispozițiile art. 997 alin. (1) din C. proc. civ., este dreptul la viață (incluzând dreptul la ocrotirea sănătății), drept garantat de art. 22 alin. (1), art. 34 din Constituția României și de art. 2 pct. 32 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale. Astfel, art. 22 din Constituția României stabilește că:, "(1) Dreptul la viață, precum și dreptul la integritate fizică și psihică ale persoanei sunt garantate.", iar art. 34 dispune că: "(1) Dreptul la ocrotirea sănătății este garantat. (2) Statul este obligat să ia măsuri pentru asigurarea igienei și a sănătății publice. (3) Organizarea asistenței medicale și a sistemului de asigurări sociale pentru boală, accidente, maternitate și recuperare, controlul exercitării profesiilor medicale și a activităților paramedicale, precum și alte măsuri de protecție a sănătății fizice și mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii". De asemenea, art. 2 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, prevede că: "Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege." Înalta Curte reține că în sarcina statului revine o obligație de asigurare a unei asistențe medicale adecvate pacienților, obligație la care face referire și jurisprudența CEDO în materie. Înalta Curte apreciază a fi relevante parte dintre considerentele Hotărârii Panaitescu împotriva României, din 10 aprilie 2012, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat încălcarea art. 2 din Convenție, sub aspect procedural, în cazul unui reclamant bolnav de cancer căruia statul român nu i-a decontat integral un medicament (Avastin), deoarece acesta nu era inclus în lista medicamentelor decontate: "28. Curtea a admis faptul că nu este imposibil ca actele și omisiunile autorităților în materie de politica sănătății să angajeze, în anumite împrejurări, răspunderea acestora în temeiul art. 2. Cu toate acestea, în cazul în care un stat membru a luat măsuri corespunzătoare pentru a asigura înalte standarde profesionale în rândul angajaților din domeniul sănătății și protejarea vieților pacienților, Curtea nu poate accepta ideea că niște chestiuni precum eroarea de judecată a personalului din domeniul sănătății sau coordonarea neglijentă între membrii personalului din domeniul sănătății în tratamentul unui pacient sunt suficiente, în sine, să angajeze răspunderea unui stat contractant din perspectiva obligațiilor lui pozitive în temeiul art. 2 din convenție pentru apărarea vieții [a se vedea Powell împotriva Regatului Unit (dec.), nr. 45305/99, CEDO 2000-V și Öneryildiz împotriva Turciei (MC), nr. 48939/99, pct. 71, CEDO 2004-XII]. 29. Curtea reamintește că abordarea sa față de interpretarea art. 2 este ghidată de ideea că obiectul și scopul convenției ca instrument pentru protecția persoanelor impune interpretarea dispozițiilor sale și aplicarea lor astfel încât garanțiile acesteia să fie practice și efective (a se vedea, de exemplu, Yașa împotriva Turciei, 2 septembrie 1998, pct. 64, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VI). 30. În cazul de față, capătul de cerere invocat în fața Curții este că autoritățile naționale nu au făcut ceea ce era de așteptat din partea lor, nu numai de către reclamant, ci și de către instanțele interne (supra, pct. 13–14), care le-au ordonat să îi asigure reclamantului medicamentele necesare ca să se trateze de boala care în cele din urmă i-a cauzat moartea." Înalta Curte va avea în vedere și Pactul internațional privind drepturile economice, sociale și culturale, care prevede în art. 12 că: "Statele (...) recunosc dreptul pe care îl are orice persoană de a se bucura de cea mai buna sănătate fizică și mentală pe care o poate atinge.", precum și Rezoluția Parlamentului European din 10 aprilie 2008 privind combaterea cancerului în Uniunea Europeană extinsă, care a sesizat "diferențele surprinzătoare și inacceptabile la nivelul calității serviciilor oferite de centrele pentru tratarea cancerului, al centrelor de radioterapie și al accesului la medicamente împotriva cancerului" și a îndemnat, în art. 30 al acestei rezoluții, Comisia și statele membre să se asigure că medicamentele pentru tratarea cancerului să fie disponibile în egală măsură în toate statele membre, pentru toți pacienții care au nevoie de ele. În acest context, instanța de recurs apreciază că, prin refuzul acordării, cu titlu provizoriu, până la o pronunțare definitivă asupra fondului pretențiilor, a unui tratament medical prescris de medicul specialist, s-ar leza dreptul intimatei-reclamante la sănătate și implicit la viață, acesta fiind de altfel și dreptul clamat prin cererea de emitere a ordonanței președințiale. În analiza aparenței de drept, Înalta Curte va avea în vedere și împrejurarea că, prin Hotărârea Guvernului nr. 406/25 martie 2022 privind modificarea și completarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 294/25 martie 2022, denumirea comună internațională formată din combinația: Ivacaftorum+ Tezacaftorum+ Elexacaftorum, a fost inclusă în Lista care cuprinde denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cuprinsul Secțiunii C2, intitulată: DCI-uri corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații incluși în programele naționale de sănătate cu scop curativ în tratamentul ambulatoriu și spitalicesc, în cadrul programului național curativ de sănătate PNS 6, intitulat "Programul Național de Diagnoastic și Tratament pentru boli rare și sepsis sever", respectiv în subprogramul nr. P6.4 denumit "Mucoviscidoză" unde este adnotată cu **1. Înalta Curte constată că din punct de vedere al modalității de prescriere a medicamentelor, potrivit literei k) de la art. 7 din Anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 696/2021 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale, tehnologiilor și dispozitivelor asistive în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2021 - 2022, cu modificările și completările ulterioare "În relațiile contractuale cu casele de asigurări de sănătate, furnizorii de servicii medicale au următoarele obligații să respecte protocoalele terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale prevăzute în Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare. In situația în care, pentru unele medicamente prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. 720/2008, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care necesită prescriere pe bază de protocol terapeutic, dar acesta nu a fost aprobat prin ordin al ministrului sănătății și al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, până la elaborarea și aprobarea protocolului în condițiile legii, prescrierea se face cu respectarea indicațiilor, dozelor și contraindicațiilor din rezumatul caracteristicilor produsului, în limita competenței medicului prescriptor". Or, atât timp cât un spital autorizat să funcționeze pe teritoriul statului român a prescris unui cetățean român asigurat în sistemul național de sănătate un medicament care prin efectele sale asupra stării de sănătate a reclamantului s-a dovedit eficient și i-a redat acestuia speranța de viață, este firească o ieșire din inerție a autorităților românești și o implicare a acestora în evaluarea în timp util a tehnologiilor medicale pentru includerea combinației de medicamente solicitate cu extindere de indicație pe lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008. În acest context, Înalta Curte constată că se confirmă existența aparenței de drept în favoarea reclamantului, câtă vreme medicamentul Kaftrio (DCI Ivacaftor/DCI Tezacaftor/DCI Elexacaftor) este inclus în P6: Programul național de diagnostic și tratament pentru boli rare și sepsis sever; P6.4: Mucoviscidoză, poz. 8, în conformitate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 720/2008 actualizată și deși acestea sunt incluse în Lista medicamentelor compensate, indicația terapeutică tratamentul fibrozei chistice la pacienți cu vârsta de 6 ani și peste care sunt monozigoți pentru mutația F508DEL a genei regulatorului de conductanță transmembranară a fbrozei chistice sau care sunt heterozigoți pentru mutația F508DEL a genei CFTR cu o mutație cu funcție minimă nu există în protocolul cuprins în Ordinul comun al ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 564/499/2021. Relevant este faptul că, la data de 10 ianuarie 2022, Agenția Europeană pentru Medicamente, prin CHMP (Committee for Medicinal Products for Human Use) a aprobat modificarea referitoare la indicația terapeutică existentă pentru Kaftrio (DCI Ivacaftor/DCI Tezacaftor/DCI Elexacaftor), în urma cererii de modificare a indicației din Rezumatul Caracteristicilor Produsului (RCP) depusă de deținătorul autorizației de introducere pe piață D., pentru includerea populației pediatrice cu vârste 6-11 ani, astfel: "Kaftrio este indicat, în cadrul unei scheme terapeutice în asociere cu ivacaftor, pentru tratamentul fibrozei chistice (FC) la pacienți cu vârsta de 6 ani și peste, care prezintă cel puțin o mutație F508del a genei regulatorului de conductanță transmembranară al fibrozei chistice (CFTR)". În aceste condiții, în mod corect a reținut prima instanță că administrarea medicamentului Kaftrio (DCI Ivacaftor/DCI Tezacaftor/DCI Elexacaftor) în asociere cu Kalydceo (DCI Ivacaftorum), a devenit on label, rămânând de soluționat evaluarea din punctul de vedere al tehnologiilor medicale, urmare cererii deținătorului autorizației de punere pe piață sau a unei eventuale evaluări din oficiu de către ANMDMR. Față de toate aceste aspecte, instanța de control judiciară consideră că în mod corect judecătorul fondului a admis cererea de ordonanță președințială, câtă vreme medicamentele solicitate sunt prevăzute în lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală, însă nu și pentru indicația de care suferă reclamantul, iar acest tratament i-a fost prescris reclamantului de medicul specialist oncolog (eficiența unui astfel de tratament neputând fi reconsiderată de către instanța de judecată), întrucât neacordarea provizorie a tratamentului, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), ar genera o lezare a dreptului la sănătate, astfel cum acesta derivă din dreptul la viață, fiind în discuție și îndeplinirea obligației de asigurare a unei asistențe medicale adecvate pacienților, ce incumbă Statului Român prin autoritățile cu competențe într-o astfel de materie (pârâții), obligație la care face referire și jurisprudența CEDO. De asemenea, Înalta Curte în acord cu prima instanță, constată că intimatul-reclamant a fost diagnosticat cu fibroză chistică (fc), homozigot pentru mutația f508del a genei regulatorului de conductanță transmembranară al fibrozei chistice (CFTR), o boală extrem de agresivă și a făcut dovada că tratamentul urmat cu combinația de medicamente KAFTRIO) în asociere cu KALYDECO (DCI IVACAFTORUM) a avut efect asupra sa, sănătatea sa fiind stabilizată, iar oprirea acestuia, datorată incapacității financiare, îi poate pune în pericol viața, prejudiciu ce odată produs nu ar mai putea fi reparat. Cu privire la dreptul la viață al reclamantului, în mod corect a reținut prima instanță că acesta este protejat atât prin art. 22 din Constituția României, cât și prin art. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sarcina statului existând și o obligație pozitivă pentru a asigura respectarea dreptului la viață, nu numai una de a se abține "de la luarea unei vieți în mod intenționat și ilegal, ci implică totodată obligația de a lua măsurile necesare pentru a proteja viețile celor aflați sub jurisdicția lor (a se vedea L.C.B. împotriva Regatului Unit, 9 iunie 1998, pct. 36, Culegere de hotărâri și decizii 1998-III)." Recurenții-pârâți au susținut a nu fi îndeplinită nici cea de-a doua condiție de admisibilitate a ordonanței președințiale, referitoare la neprejudecarea fondului, întrucât nu poate fi acceptată o solicitare de asigurare a tratamentului în discuție, în mod provizoriu, atât timp cât cadrul normativ nu permite o asemenea soluție. Înalta Curte constată că această susținere se referă, de fapt, tot la neîndeplinirea condiției privind existența aparenței dreptului în favoarea reclamantei, recurenții reluând aspectele vizând lipsa cadrului legal care să-i permită reclamantei asigurarea compensării tratamentului în procent de 100%, aspecte care au fost invocate și în cadrul criticii privind neîndeplinirea primei condiții și au fost analizate de instanța de control judiciar în paragrafele anterioare. De asemenea, Înalta Curte reține că, în cadrul prezentului litigiu, instanța de contencios administrativ nu are de cercetat fondul dreptului disputat de părți (dreptul reclamantei la decontarea gratuită, în regim de compensare 100% a tratamentului solicitat), acesta urmând a fi stabilit în cadrul litigiului ce face obiectul dosarului nr. x/2020, aflat pe rolul Curții de Apel București – secția contencios administrativ și fiscal, însă măsura solicitată de reclamantă are caracter provizoriu, fiind limitată în timp până la rezolvarea fondului litigiului, iar condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge din condiția referito