ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1897/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.10.2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin DGRFP Brașov, a solicitat anularea Deciziei nr. 2/28.03.2018 și a deciziilor nr. 5858/18.12.2017 si 672/05.02.2018 emise de pârât, prin care au fost respinse cererile de rambursare a taxelor antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, precum și rambursarea sumei de 6.400.245 RON percepută cu titlu de taxe antidumping pentru importurile de materiale de origine necomunitară, conform prevederilor Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 1105/2010 al Consiliului și a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/325 al Comisiei și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna, a anulat Decizia nr. 2/28.03.2018 și deciziile nr. 5858/18.12.2017 și 672/05.02.2018 și a dispus rambursarea către reclamantă a sumei de 6.400.245 RON percepută cu titlu de taxe antidumping. Totodată, a instanța de fond a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Regională Vamală Brașov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română, întemeiat pe dispozițiile art. art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată. În esență, recurentul a susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală pentru următoarele motive. 1. In primul rând, invocă încălcarea regulilor de procedura a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, raportat la prevederile art. 178 si art. 488 alin. (1) pct. 5) C. proc. civ., cu referire la prevederile art. 22 alin. (2) C. proc. civ. Instanța și-a fundamentat hotărârea pe o proba extrajudiciară (expertiză), cu nerespectarea principiului nemijlocirii, al contradictorialității și al respectării dreptului la apărare. Apoi, a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că documentele primite de către expertului judiciar la data de 13.05.2019 de la Curtea de Apel Brașov nu au fost comunicate recurentului în instanță și nici nu au fost prezentate Biroului Vamal de Interior Covasna pentru a le avea in vedere la emiterea Deciziei nr. 2 din 28 martie 2018, 2. In al doilea rând, soluția primei instanțe este motivată doar în mod formal, fără a se intra în mod real în judecata fondului. 2.a) În mod greșit, în încheierea de ședința din data de 27 februarie 2019, instanța de judecata a admis proba cu expertiza tehnică în specialitatea textile, având în vedere că expertizarea unor fire achiziționate în anul 2019 nu are vreo relevanta în speță, obiectul cauzei vizând importurile realizate in perioada 11.06.2010-26.06.2017. Instanța de fond a fost părtinitoare necenzurând presupunerea expertului ca firele importate in anul 2019 sunt similare cu cele importate in perioada 2010-2017. Cu privire la articolele prelevate Serafil 8, cod x si Serafil 60, cod x nu se poate susține ca sunt similare celor importate in perioada de referința. 2.b) In mod eronat nu s-a avut în vedere faptul că temeiul de drept aplicabil este reprezentat de art. 20 pct. 1-6, art. 21 pct. 1-2 din Regulament CEE nr. 2913/1993, art. 56 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013, Regulamentul (UE) nr. 478/2010 a Comisiei, Regulamentul (CE) nr. 1225/2009, Regulamentul nr. 1105/2010 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituite asupra importurilor de fire de mare rezistență din poliester originare din Republica Populară Chineză. Greșit au fost înlăturate constatările Biroului Vamal de Interior Covasna potrivit cărora taxele antidumping (drepturi vamale) nu pot fi restituite după o perioadă mai mare de trei ani de la data notificării datoriei vamale, conform art. 3 din Regulamentul UE nr. 2017/1159 al Comisiei din 29.06.2017 coroborat cu art. 121 lit. a) din Regulamentul CE nr 952/2013,astfel că nu poate fi efectuată nici o reverificare retroactivă pentru perioada 11.06.2010 -07.12.2014, solicitarea de restituire de taxe fiind tardivă. Autoritatea vamală a tratat importurile în forma declarată de titularul operațiunilor, actul de declarare (declarația vamală) fiind actul cu caracter public, prin care titularul, în formele și modalitățile prevăzute de reglementările vamale, și-a manifestat voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim, în conformitate cu art. 4 punct 21 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal al României. Conform declarațiilor vamale înregistrate în perioada 10 decembrie 2014 - 26 iunie 2017 produsul declarat a fost cel de fire din poliester de mare rezistență, așa cum a fost declarat cu ocazia depunerii declarațiilor vamale, a traducerilor de pe facturi, efectuate de însăși titularul în cauză S.C. A. S.R.L.. Ca rezultat al analizei s-a constatat ca a fost supus reexaminării produsul: ață de cusut nefinisată (ACN) și nu firele de mare rezistență (FMR) așa cum stabilește Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017, care prevede la punct C (30) ca cele două produse sunt diferite. Conform punctului D (36) a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 2017/1159 se exclude de la plata taxei antidumping ața de cusut și firele răsucite sau cablate în formă de- "Z", destinate- producției de ață de cusut, gata de colorare și finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat, încadrate în prezent la codul NC ex 5402 20 00 (cod TARI* 5402 20 00 10) și originare din Republica Populară Chineză. Având în vedere cele de mai sus au fost solicitate S.C. A. S.R.L. documente justificative conform adreselor formulate cu nr. x din 18 decembrie 2017 și nr. x din 15 ianuarie 2018 și în data de 26 ianuarie 2018 a fost prezentată o adresă însoțită de documente emise de B., parte a grupului AMANN prin care au fost prezentate procedurile de procesare a materiilor prime din poliester. În acest caz firma înregistrată în China, C., cel care a avut calitatea de exportator conform declarațiilor vamale de punere în liberă circulație, nu a oferit niciun detaliu privind descrierea mărfurilor, în afara celor existente din momentul depunerii declarațiilor vamale. Ca urmare pentru verificarea cererii de restituire au fost luate în considerare datele declarate la momentul înregistrării declarațiilor vamale. Autoritatea nu avea obligație de a verifica si declarațiile vamale emise în perioada 11 iunie 2010- 07 decembrie 2014, totuși rezultatul verificării ar fi fost același, datorită faptului ca titularul a prezentat în vamă documente de la S.C. B. iar exportatorul din China nu a oferit detalii privind descrierea mărfurilor. În anul 2013 S.C. A. S.R.L. a solicitat restituirea taxelor antidumping în valoare de 5.054.783 RON, plătite în perioada 11.06.2010-29.08.2012, caz în care instanța de judecată a decis respingerea cererii de restituire a taxelor antidumping prin Decizia nr 1266/19.04.2016 pronunțata de înalta Curte de Casație și Justiție. În cadrul acestui proces, societatea a susținut ca aceste fire provin de la firma din Germania și că nu ar fi importate din China, scopul fiind neplata taxelor antidumping. Art. 163 alin. (1) din Codul vamal al Uniunii prevede că: "(1) Documentele justificative solicitate pentru aplicarea dispozițiilor regimului vamal pentru care mărfurile sunt declarate-trebuie să se afle în posesia declarantului și la dispoziția organelor vamale în momentul depunerii declarației vamale." În cazul analizat declarațiile vamale înregistrate în perioada 10.12.2014 - 26.06.2017 au stat la baza încadrării tarifare titularul manifestând voința de a plasa mărfurile sub un anumit regim, în conformitate cu art. 4 punct 21 din Legea 86/2006 privind Codul Vamal. În toate cazurile mărfurile au fost încadrate la poziția tarifară 54022000, în conformitate cu facturile traduse și declarate de importator - fire de poliester de mare tenacitate. Organul vamal a constatat că au fost înregistrate un nr. de 350 declarații vamale de import cu mărfuri încadrate la poziția tarifară 5402200000, pentru care s-au achitat drepturi vamale reprezentând taxe vamale antidumping. În mod eronat instanța de fond, în aprecierea probelor, nu a avut în vedere că Raportul de expertiza a fost întocmit pe baza documentelor prezentate pentru descrierea mărfurilor de către S.C. B., parte a grupului AMANN și pe baza certificatelor de analiză emise de exportatorul din China, care au fost prezentate ulterior emiterii actelor administrativ atacate. Raportul de expertiză judiciară nu conține date referitoare la fisele tehnice (pagina a 2 a - studierea documentelor) deși reclamantei i s-a pus în vedere să depună la dosarul cauzei fisele tehnice cuprinzând descrierea produsului eliberat de către exportatorul din China. O fișă tehnică cuprinde toate datele referitoare la denumirea, descrierea, componenta materialelor, proprietăți, destinația produsului, pe când certificatele de analiza prezentate cuprind numai date privind denumirea si proprietăți tehnice. S.C. A. S.R.L. a prezentat documente de la firma din Germania și nu de la exportatorul Chinez, deși exportatorul Chinez era producătorul și, ca orice producător, era în măsură să ofere detalii privind descrierea produselor, nu firma din Germania, având în vedere că produsele exportate au avut origine chineză și nu germană. Autoritățile vamale încadrează tarifar mărfurile în conformitate cu Regulamentul UE de punere în aplicare 2019/1776 al Comisiei din 09 octombrie 2019 de modificare a anexei la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului privind Nomenclatura tarifară și statistică și tariful vamal comun. SC A. S.R.L. importă mai multe tipuri de produse nu numai un singur fel de produs, așa cum se precizează în hotărâre. Conform operațiunilor vamale înregistrate la biroul vamal firma importă fire de mare tenacitate din poliester, fire din filamente sintetice (altele decât ața de cusut) necondiționate cu amănuntul, alte fire împletite din poliester, monofilamente, tuburi din plastic. In mod greșit instanța de fond nu a avut în vedere că autoritățile vamale pentru a fi în măsură să accepte încadrarea produsului la poziția tarifară 5402200005, trebuie să aibă în vedere aplicarea principiului emis la punctul 2.a din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate. Produsul nu poate fi încadrat la poziția tarifara 5402200005 chiar daca este incomplet sau nefinit, întrucât nu s-a făcut dovada că are caracteristicile esențiale ale articolului complet sau finit, așa cum este stipulat de principiul nr. 2 (a) din Regulile generale pentru interpretarea Nomenclaturii Combinate din Regulamentul de Punere in aplicare (UE) 2019/1776 al Comisiei din 09 octombrie 2019. În concluzie, taxele vamale pot fi restituite doar în cadrul unui termen de 3 ani de la data nașterii datoriei vamale și, deoarece mărfurile au avut originea Germania, nu sunt aplicabile prevederile Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2017/1159 al Comisiei din 29 iunie 2017, actele administrative fiind temeinice si legale.

Apărările formulate în cauză Intimata-reclamantă a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu. În susținerea poziției procesuale exprimate arată, în esență, următoarele: 1. Față de conținutul art. 22 alin. (2) C. proc. civ.., susținerile recurentei nu vizează sub niciun aspect încălcarea acestui text de lege care a fost respectat, având în vedere că judecătorul din prima instanță a administrat un probatoriu amplu pentru pronunțarea unei soluții corecte, dar mai ales legale. Afirmă că raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de către dl. expert D. a fost comunicat pârâtei împreună cu răspunsul la întâmpinare iar scopul administrării acestui înscris a fost de a lămuri preliminar unele aspecte de fapt cu caracter tehnic, pentru stabilirea cărora a fost ulterior administrată proba cu expertiză tehnică, specialitatea textile, cu respectarea tuturor rigorilor procedurale care să asigure exercitarea dreptului la apărare al ambelor părți. În ceea ce privește o pretinsa nerespectare a principiului nemijlocirii, al contradictorialității și al dreptului la apărare prin depunerea unui raport de expertiză extrajudiciară, invocă prevederile art. 30 din O.G. nr. 2/2000 ce reglementează situația când la cererea unei persoane (fizice ori juridice) un expert cu specializarea aferentă va efectua o lucrare de specialitate în domeniul solicitat în afara cadrului procesual, cu observația că forța probatorie a unui asemenea document este asimilabilă înscrisurilor, nefiind echivalentă unei expertize judiciare de specialitate. În această ipoteză, administrarea sa nu este supusă rigorilor specifice administrării probei cu expertiză judiciară, legea impunând exclusiv ca autorul său să aibă pregătire tehnică de specialitate în domeniul în care este realizată lucrarea. Dispozițiile art. 330 și urm. C. proc. civ. se aplică limitativ în materia expertizei judiciare, administrarea înscrisurilor fiind guvernată de art. 265 și urm. C. proc. civ. În cadrul expertizei judiciare, încuviințate după dezbaterile contradictorii, recurenta a avut acces nemijlocit la orice act depus la dosarul cauzei, la convocările efectuate de către expertul judiciar și nu în ultimul rând la posibilitatea de a numi un expert parte (aspect de care recurenta a înțeles să nu se folosească). În același timp însă, afirmația recurentei că prima instanță și-ar fi fundamentat motivarea pe raportul de expertiză extrajudiciară și că anumite documente primite de către expertul judiciar în data de 13.05.2019 de la Curtea de Apel Brașov nu ar fi fost comunicate și către recurentă sunt neîntemeiate. Documentele în cauză sunt înscrisuri emanate de la pârâtă, care au stat la baza emiterii deciziilor deduse judecății și pe care le comunicase chiar recurenta primului expert desemnat de instanță. Ulterior înlocuirii, expertul le-a restituit la dosar și au fost înaintate prin intermediul instanței noii experte care a și efectuat raportul de expertiză tehnică. Aceste înscrisuri s-au aflat în posesia recurentei, nefiind vorba de documente noi de care aceasta să nu fi avut cunoștință. Împrejurarea că documentele nu au fost studiate de aceasta pentru a se lămuri în legătură cu natura lor, deși avea acces nemijlocit la dosarul cauzei (inclusiv prin asigurarea accesului electronic) este imputabilă exclusiv recurentei. 2. În combaterea afirmației conform căreia prima instanță s-ar fi mărginit a invoca susținerile reclamantei, însă nu ar fi analizat în vreun fel incidența și relevanța lor raportat la soluția ce trebuie dată în speță, sunt citate, cu titlu de principiu, e decizie de speță a Înaltei Curți de Casație și Justiție în această materie, în care s-a arătat că preluarea de către instanță a unor argumente pe care le-a considerat pertinente nu duce la concluzia că instanța nu a făcut o apreciere proprie a susținerilor părților si o analiză a probelor administrate. (Decizia nr. 125 din 30 ianuarie 2017 pronunțată de către ICCJ, secția a ll-a Civilă). Critica recurentei este una de temeinicie la adresa raportului de expertiză, asimilabilă unei obiecțiuni, nicidecum o critică de nelegalitate împotriva încheierii de ședință din 27.02.2019, prin care a fost încuviințată administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea textile - probă care este legală, necesară, pertinentă și utilă soluționării cauzei, având în vedere caracterul profund tehnic al verificărilor pe care le presupunea expertizarea mărfii formând obiectul taxelor anti-dumping. Prima instanță nu a imputat expertului modalitatea de efectuare a lucrării, nefiind făcută nicio astfel de mențiune privind anul mărfii expertizate, în conținutul încheierii. Instanța putea aprecia în ce măsură mărfurile importate se încadrează în codul vamal TARIC 5402 20 00 05 (exceptate expres de la achitarea taxelor antidumping, potrivit Regulamentului UE 2017/1159). Raportat la susținerea că ar fi fost expertizate fire achiziționate în anul 2019 care nu au legătură cu importurile realizate în perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, arată că este pentru prima dată când recurenta-pârâtă invocă această critică, nefiind formulată nicio astfel de obiecțiune împotriva Raportului de expertiză, prin urmare este o critică inadmisibilă. Distinct de aceste apărări, susține și faptul că această critică este neîntemeiată întrucât în primul rând trasabilitatea mărfii era asigurată certificatele de analiză eliberate de fabrica C., China și fișele tehnice de producție, depuse la termenul din data de 24.09.2019. Documentele cu caracter tehnic depuse la dosar au fost eliberate strict în legătură cu articolele al căror cod fusese identificat în listele transmise de Autoritatea Vamală inițial prin adresa nr. x/18.12.2017 și ulterior prin Decizia 627/05.02.2018 (a se vedea rubrica "Cod Articol" din adresele Autorității și secțiunea "SAP nr. " din documentele justificative depuse). În concret, din aceste documente rezultă denumirea fiecărui produs importat, descrierea acestuia, direcția de răsucire, metoda de testare, specificații tehnice, valori medii, precum și detalii privind densitatea liniară, forța de rupere, alungirea la rupere, aspecte pe care expertul tehnic le-a confruntat, pe de o parte, cu specificațiile tehnice ale produselor importate în perioada 2010 - 2017, conform fișei de produs aferentă fiecărui articol, pe de cealaltă parte, cu mostrele avute în vedere la întocmirea expertizei extrajudiciare din 2018, tocmai ca o verificare suplimentară a faptului că marfa importată și-a păstrat în timp caracteristicile esențiale care o încadrau în categoria vamală TARIC 5402 20 00

Afirmația recurentei că instanța în mod greșit "a dispus efectuarea expertizei câtă vreme cauza putea fi soluționată în baza înscrisurilor existente" este în mod evident contrară principiului stabilit de art. 22 C. proc. civ., având în vedere că judecătorul are dreptul de a stărui în aflarea adevărului prin administrarea oricăror probe pe care le poate propune și încuviința chiar din oficiu. Pe fondul problemei, consideră criticile neîntemeiate pentru motive ce pot fi sintetizate astfel: - Autoritatea vamală avea obligația verificării în integralitate a cererii de restituire aferente declarațiilor vamale depuse pentru perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, acestea nefiind afectate de prescripție în temeiul art. 3 alin. (2) din Regulamentul UE nr. 2017/1159. - Verificarea mărfurilor importate sub aspectul naturii și a încadrării lor în codul TARIC 5402 20 00 05 (care permite exceptarea de la aplicarea taxelor antidumping) a format obiectul expertizei administrate în cauză. - Dovada că materia primă importată face parte din categoria firelor răsucite sau cablate în forma de "Z", destinate producției de ață de cusut, gata de colorare și finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat" (cod TARIC 5402 20 00 05) a rezultat ca urmare a cercetării efectuate la fabrica subscrisei din Brașov, fiind dublată de determinarea tehnică ulterioară a materialelor analizate, efectuată în două laboratoare de specialitate. - Interpretarea autorității ignoră împrejurarea esențială potrivit căreia până la data apariției Regulamentului UE nr. 2017/1159 nu exista o delimitare între diferitele categorii de ață de cusut care intrau sub incidența măsurilor inițiale de taxare antidumping, toate fiind denumite generic "fire de poliester de mare tenacitate" și incluse din punct de vedere vamal în nomenclatorul unic NC 54 02 20 00 și este infirmată de proba cu expertiză administrată în primă instanță. - Procesul de producție la nivelul grupului AMANN este unic și centralizat, realizându-se la nivelul întregului grup exclusiv pe baza fiselor tehnice de producție furnizate de fabrica din Germania (care au fost puse la dispoziția expertizei și anexate în parte raportului). - Din conținutul certificatelor de calitate individuale emise de C. (fabrica exportatoare) rezultă toate detaliile necesare formulării unui răspuns corect și complet la obiectivele expertizei: denumirea fiecărui produs importat, descrierea acestuia, direcția de răsucire, metoda de testare, specificații tehnice, valori medii, precum și detalii privind densitatea liniară, forța de rupere, alungirea la rupere. - Autoritatea vamală a calificat de la bun început aceste importuri ca fiind originare din afara spațiului Uniunii Europene, neacceptând originea comunitară declarată de subscrisa și, pe cale de consecință, a stabilit că se impune plata unor taxe antidumping, împrejurare față de care invocarea la acest moment a altei origini a acelorași mărfuri este evident duplicitară și nefondată. În drept, s-au invocat dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ. rap. la art. 471 1 alin. (3) C. proc. civ., precum și pe celelalte texte de lege citate în cuprinsul întâmpinării. Prin notele de ședință înregistrate la dosarul cauzei la data de 31 octombrie 2022, intimata-reclamantă a invocat excepția inadmisibilității și a nulității recursului. În susținerea celor două excepții, se arată că obiectul recursului, astfel cum a fost dedus judecății, cu respectarea principiului disponibilității, îl constituie exclusiv sentința civilă nr. 92/28.11.2020, fiind inadmisibile criticile îndreptate împotriva încheierilor din 16.01.2019 și, respectiv, 24.04.2019 și că recurenta nu a adus critici punctuale de nelegalitate considerentelor sentinței, care să se subsumeze vreunuia din motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., partea rezumându-se a prezenta elemente care vizează fondul cauzei și probatoriul administrat. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție II.1. În ceea ce privește excepția inadmisibilității recursului, invocată de către intimata-reclamantă A. S.R.L., Înalta Curte reține următoarele: Recursul este îndreptat în mod expres împotriva sentinței civile 92/18.11.2020 a Curții de apel Brașov, dar și împotriva încheierii din 27.02.2019, prin care a fost încuviințată proba cu expertiza tehnică judiciară. Criticile recurentei vizează atât sentința cât și soluția dată printr-o încheiere preparatorie (după distincția din art. 235 C. proc. civ.) care, așa cum prevede dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. (aplicabil și în cazul recursului), poate fi atacată numai odată cu fondul cauzei. Întrucât instanța de recurs este ținută să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut iar recurenții au cerut analiza legalității acestei încheieri în cuprinsul motivelor de recurs, faptul că nu au indicat această solicitare în partea introductivă a cererii de recurs nu trebuie să împiedice analiza căii de atac. Cu privire la încheierile din 16.01.2019 și 24.04.2019, Înalta Curte reține că acestea nu au fost indicate în mod expres în cuprinsul cererii de recurs. Intimata a construit o apărare artificială doar pentru a susține excepția inadmisibilității, pornind de la motivul de recurs referitor la încălcarea art. 22 C. proc. civ. În realitate, recurentul a invocat încălcarea dreptului lor la apărare față de soluția finală dată în cauză, în considerarea unor înscrisuri pretins necomunicate. În analiza acestei critici, nu era necesară atacarea în mod direct a celor două încheieri, susținerile intimatei cu privire la existența înscrisurilor și comunicarea lor pârâților și expertului judiciar, constituind o apărare de analizat în soluționarea recursului. Prin urmare, pentru aceste considerente, excepția inadmisibilității este neîntemeiată și va fi respinsă. II.2. Înalta Curte va respinge și excepția nulității recursului invocate de către intimata-reclamantă A. S.R.L., constatând următoarele: Recurenta a invocat, așa cum s-a reținut mai înainte, motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 din C. proc. civ. . Subsumat motivului de la pct. 5, a invocat încălcarea prevederilor art. 22 C. proc. civ., cu referire la încălcarea principiului nemijlocirii, contradictorialității și dreptului la apărare în privința administrării probei cu expertiza extrajudiciară, considerând nerelevantă expertiza judiciară care nu a analizat produsele importate în perioada 2010-2017. Criticile de nelegalitate vizând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., au vizat motivarea formală a sentinței, fără a analiza incidența și relevanța susținerilor reclamantei în soluționarea cauzei. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 recurentul susține încălcarea art. 20 alin. (1)-(6), art. 21 pct. 1-2 din Regulamentul CEE nr. 2913/1993, art. 56 din Regulamentul UE nr. 952/2013, Regulamentul UE nr. 478/2010 al Comisiei, Regulamentul CE nr. 1225/2009, Regulamentul nr. 1105/2010 de instituire a unei taxe antidumping definitive și de percepere cu titlu definitiv a taxei provizorii instituire asupra importurilor de fire de mare rezistență de poliester originare din Republica Populară Chineză. Având în vedere că argumentele și criticile recurentei pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., după cum se va dezvolta și în continuare, nu poate interveni sancțiunea nulității instituită de art. 489 în situația neîncadrării motivelor de casare în cele expres prevăzute de lege. II.3. Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de casare invocate și dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat de către pârâtul Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română, este fondat, pentru considerentele ce succed: În perioada 11.06.2010 - 26.06.2017, societatea AMANN a importat materiale de origine necomunitară pentru care a fost obligată la plata sumei de 6.400.245 RON cu titlul de taxe antidumping în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 478/2010 al Comisiei Europene de instituire a unei taxe antidumping provizorii la importurile de fire de mare rezistență din poliester, importate din Republica Populară Chineză . Este vorba de 350 declarații vamale în care sunt menționate atât produsele importate cât și codul NC, respectiv, fire de mare rezistență din poliester (FMR), cod NC 54 02 20 00. La data de 20.06.2017 a fost adoptat (în urma unei cereri de reexaminare intermediară parțială în conformitate cu art. 11 alin. (3) din regulamentul de bază formulată de un importator sloven, E.) Regulamentul de punere în aplicare UE nr. 2017/1159 de modificare a Regulamantului de punere în aplicare UE nr. 1102/2010 și a Regulamantului de punere în aplicare UE 2017/325 al Comisiei în ceea ce privește definiția produselor vizate de actualele măsuri antidumping aplicabile importurilor de fire de mare rezistență din poliester originare din Republica Populară Chineză și de oferire a posibilității de rambursare sau de remitere a taxelor în anumite cazuri. Potrivit dispozițiilor paragrafului (36) din Regulamentul UE nr. 2017/1159, definiția acordată "produsului" care formează obiectul taxelor antidumping, este următoarea: "Produsul în cauza consta în fire de mare rezistența din poliester, necondiționate pentru vânzarea cu amănuntul, inclusiv monofilamente având sub 67 decitex (excluzând în mod expres ața de cusut și firele răsucite sau cablate în forma de ..Z". destinate producției de ață de cusut, gata de colorare șl finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat), încadrate în prezent la codul NC ex 5402 20 00 (cod TARIC 5402 20 00 10) și originare din Republica Populară Chineză." Prin acest regulament, nomenclatorul combinat NC 54 02 20 00 a fost divizat în două subdiviziuni: TARIC 5402 20 00 05 - reprezentând ața de cusut (AC) și firele răsucite sau cablate în formă de "Z", destinate producției de ață de cusut, gata de colorare și finisare, înfășurate lejer în jurul unui tub din plastic perforat (ACN) și TARIC 5402 20 00 10 - reprezentând alte fire de mare rezistență din poliester, chiar texturate (FMR). Așadar, sunt incluse în categoria produselor supuse taxelor vamale numai cele care se încadrează în "ex NC 54 02 20 10 - FMR, fiind excluse cele având codul TARIC 5402 20 00 05- ACN și AC. În argumentarea soluției, Comisia a reținut că produsul din ancheta inițială, FRM, și produsului reexaminat, ACN, sunt două produse diferite și nu s-a intenționat nici un moment includerea ACN în domeniul de aplicare al anchetei antidumping privind FRM și că ACN nu a făcut parte din analiza pe baza cărora au fost iniția elaborate constatările privind dumpingul și prejudiciul. (par. 32,33) În cuprinsul paragrafelor 41 și 43 se reține că: "(41) Întrucât obiectul prezentei anchete de reexaminare s-a limitat la clarificarea definiției produsului și întrucât ACN (ața de cusut nefinisată) nu ar fi trebuit să intre sub incidența măsurilor inițiale, pentru a evita orice prejudiciu ulterior la adresa importatorilor produsului care face obiectul reexaminării, se consideră oportun ca prezenta constatate a acestei reexaminări, să fie aplicată retroactiv, de la data intrării în vigoare a regulamentului inițial, inclusiv tuturor importurilor care au făcut obiectul unor taxe provizorii în perioada 01 iunie 2010- 2 decembrie 2010… (43) Prin urmare, taxele provizorii percepute în mod definitiv și taxele antidumping definitive plătite la importurile de ACN în Uniune în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 478/2010 al Comisiei și regulamentul inițial la importurile de fire de mare rezistență din poliester originare din Republica Populară Chineză, astfel cum a fost prelungit prin regulamentul de reexaminare în perspectiva expirării măsurilor, pot fi rambursate sau remise de către autoritățile vamale naționale în conformitate cu legislația vamală aplicabilă. În cazul în care termenul de trei ani prevăzut la articolul 121 alin. (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului expiră înainte sau la data publicării prezentului regulament sau expiră în termen de șase luni de la data respectivă, acesta se prelungește pentru o perioadă de șase luni după data publicării prezentului regulament, în conformitate cu articolul 121 alin. (1) al doilea paragraf din Regulamentul (UE) nr. 952/2013." Având în vedere aceste dispoziții, problema litigioasă în cauză are două componente: pe de o parte, trebuie lămurit dacă reclamanta se mai află în termenul de formulare a cererii de restituire a taxei antidumping iar, pe de altă parte, trebuie lămurit în ce categorie de produse se încadrează produsele importate de societatea reclamantă în perioada 2010-2017, respectiv, dacă acestea fac parte din categoria produselor ACN sau FMR. În ceea ce privește prima componentă, în mod corect prima instanță interpretat și aplicat Regulamentul UE 2017/1159, reținând că "legiuitorul european a reglementat o derogare expresă în ceea ce privește termenul de 3 ani, în sensul că obligația de rambursare a taxelor antidumping există și în cazul în care acest termen este împlinit, cu condiția ca cererea de rambursare să se formuleze în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a regulamentului." Verificând respectarea acestui termen, în mod corect a reținut prima instanță că Regulamentul 2017/1159 a fost publicat în Jurnalul Oficial al UE la 30/06/2017, iar termenul de 6 luni cu care s-a prelungit termenul de solicitare expiră la 30/12/2017 iar reclamanta a formulat cererea de restituire a taxelor anti-dumping la data de 08/12/2017, ceea ce conduce la concluzia că termenul de prescripție privind restituirea taxelor antidumping a fost respectat iar criticile recurentei sub acest aspect sunt nefondate. În ceea ce privește cea de-a două componentă a problemei litigioase, Înalta Curte pornește de la câteva premise necontestate: 1. Reclamanta a importat produse din China, declarate la momentul vămuiri ca fiind FMR, supuse taxei antidumping. Proveniența produselor din China este un aspect lămurit definitiv prin soluțiile pronunțate în dosarul x/2013, dosar care a avut ca obiect cererea de rambursare taxe antidumping formulată de societatea reclamantă. La acel moment reclamanta a susținut originea comunitară a produselor (din Germania) însă instanța nu a confirmat această ipoteză. 2. Descrierea sumară a produselor importate în perioada 2010-2017 din declarațiile vamale este completată cu acte emise de grupul B.. 3. Declarațiile vamale menționează mai multe coduri de produse importate. Prin urmare, reclamanta importă mai multe tipuri de produse nu doar unul singur. 4. Expertiza judiciară efectuată în cauză a vizat două produse: Serafil 8 cod x și Serafil 60 cod x, prelevate aleatoriu . Expertul a studiat certificatele de calitate individuale pentru cele două coduri, mărfuri existente la momentul efectuării expertizei în depozitele reclamantei. 5. Raporturile de încercare din anul 2018 vizează, produsele Serafil din codurile 20,30,40 (firele 15,16,20 vol. VIII).

În cuprinsul regulamentului UE 1159/2017 se reține în paragraful (13) că B. s-a manifestat ca parte interesată în anchetă, ca importator de ACN și utilizator de FMR. Având în vedere aceste premise, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii primei instanțe sub aspectul necercetării reale a fondului cauzei întrucât, pentru a respecta cerința legii, instanța era datoare să stabilească dreptul la restituirea taxei antidumping raportat la declarațiile vamale și la toate produsele importate în perioada 2010-2017, or, expertiza judiciară, pe care și-a întemeiat soluția nu răspunde acestei cerințe, așa cum corect a sesizat recurentul. În plus, în lipsa mostrelor din produsele importate în perioada 2010-2017, o analiză reală impune ca certificatele de analiză să fie completate cu fișele tehnice cuprinzând descrierea produsului, eliberat de exportatorul din China, fișă care cuprinde date privind descrierea produselor, componența materialelor, proprietăți, destinația produsului. Este adevărat că la momentul importului, nomenclatorul permitea o singură încadrare tarifară pentru toate produsele, indiferent dacă erau fire de mare rezistență sau ață de cusut nefinisată, însă, după modificarea nomenclatorului, în soluționarea litigiului este esențial a se determina dacă toate mărfurile taxate sau numai unele dintre acestea se încadrează în categoria aței de cusut nefinisate. Din acest punct de vedere, Înalta Curte constată că nu există elemente care să fundamenteze soluția primei instanțe de admitere a acțiunii, ceea ce atrage concluzia că nu a fost soluționat fondul cauzei în mod real și efectiv, aspect care atrage, potrivit art. 498 alin. (2) din Noul C. proc. civ., casarea prezentei sentințe și trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin urmare, pentru argumentele arătate, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 este întemeiat și va fi admis, cu consecința casării hotărârii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond, pentru completarea probatoriului și lămurirea aspectelor sesizate, respectiv, dacă toate produsele importate, așa cum sunt identificate în declarațiile vamale și cum sunt descrise în fișele tehnice emise de exportatorul chinez, se încadrează în categoria produselor ce fac obiectul Regulamentului UE 1159/2017. În rejudecare, chestiunea formulării în termen a cererii de restituire a taxei antidumping, legal reținută de instanța de fond, nu va mai fi antamată. Față de modalitatea de soluționare a recursului, nu se impune examinarea celorlalte critici și apărări formulate în cauză, toate acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond cu ocazia rejudecării. 3.1. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Față de considerentele expuse, în raport de prevederile art. 498 alin. (2) C. proc. civ., prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., art. 20 Legea 554/2004, Înalta Curte va admite recursul, va casa în parte sentința civilă nr. 92 din data de 18 noiembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecarea cererii de anulare formulată de către reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Biroul Vamal de Interior Covasna prin Autoritatea Vamală Română. Se va menține soluția de respingere a acțiunii formulate în contradictoriu cu pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov și Direcția Regională Vamală Brașov, ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, această soluție nefiind recurată