ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 174/2023

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3597 din 16 iunie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția netimbrării invocată din oficiu și s-a anulat recursul declarat de recurenta – reclamantă A. împotriva sentinței nr. 1324 din 28 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 22.09.2022, sub nr. x/2022, recurenta – reclamantă A. a formulat contestație în anulare, solicitând reluarea judecății recursului în dosarul nr. x/2020, susținând, în esență, că, din motive medicale, fiind grav bolnavă și conectată la aparatul de oxigen, nu a putut participa la ședința de judecată de la termenul din 03.06.2022, neavând cunoștință nici împrejurarea amânării pronunțării pentru data de 16.06.2022.

Intimata Inspecția Judiciară a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Analizând decizia contestată, prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație în anulare este inadmisibilă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, ce poate fi exercitată numai în condițiile și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 503 din C. proc. civ.:

"(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata.

(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:

(3) Dispozițiile alin. (2) pct. 1, 2 și 4 se aplică în mod corespunzător hotărârilor instanțelor de apel care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu recurs."

Deși contestatoarea nu a indicat vreunul dintre motivele contestației în anulare, prevăzute la art. 503 C. proc. civ., se poate deduce că, în opinia sa, dezlegarea dată recursului său este rezultatul unei erori materiale - art. 503 alin. (2) C. proc. civ..: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când (...) 2. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale (…)".

În accepțiunea textului de lege menționat, motivul de contestație referitor la săvârșirea unei greșeli materiale în dezlegarea recursului are în vedere o eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, pentru verificarea cărora nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În acest sens, doctrina și jurisprudența constantă în materie a statuat că prin eroare materială ca temei al unei contestații în anulare se înțelege orice eroare materială evidentă în legătură cu aspectele formale ale judecății în recurs, cum ar fi respingerea recursului ca tardiv sau anularea lui ca netimbrat/insuficient timbrat ori făcut de o persoană fără calitate, deși la dosar se găsesc dovezi din care rezultă că a fost depus în termen, a fost legal timbrat, ori formulat de o persoană îndreptățită a-l declara și, pentru verificarea acestor situații nu este necesară reexaminarea fondului sau reaprecierea probelor.

În speță, ne aflăm tocmai într-o asemenea situație în care instanța de recurs, prin decizia atacată cu prezenta contestație în anulare, a anulat recursul ca netimbrat, reținând că recurenta – reclamanta, deși avea obligația să atașeze, la cererea de recurs, dovada achitării taxelor judiciare de timbru, în cuantumul datorat, aceasta nu s-a conformat acestei obligații legale, nici la momentul formulării cererii de recurs, nici la primul termen de judecată și nici la momentul amânării pronunțării pe acest aspect.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, dovada achitării taxei judiciare de timbru nu a fost depusă în dosarul instanței de recurs, care a pronunțat soluția în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ.. De asemenea, Înalta Curte reține că, prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din 03.06.2022, prin care s-a dispus amânarea pronunțării, încheiere ce face parte integrantă din Decizia nr. 3597/16.06.2022, instanța de recurs a respins cererea de amânare formulată de recurentă, prin care se invocase imposibilitatea de prezentare din motive medicale, nefiind depuse înscrisuri doveditoare în acest sens. Înscrisurile doveditoare au fost depuse doar la momentul formulării contestației în anulare, astfel încât nu se poate reține existența unei erori materiale referitoare la înscrisuri care nu s-au aflat în dosar la momentul soluționării recursului. Pentru a considera că instanța de judecată a săvârșit o greșeală materială, aceasta trebuie să se raporteze cu necesitate la înscrisurile pe care le-a avut la dispoziție, situație neregăsită în speța de față.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 508 din același cod, va respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea A., ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare declarată de contestatoarea A. împotriva Deciziei nr. 3597 din 16 iunie 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 17 ianuarie 2023.