ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1316/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 28.01.2022 pe rolul Curții de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a contestat decizia nr. 112 din 23.11.2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, în soluțioonarea contestației în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 371/2021, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Încheierea instanței de fond Prin încheierea din 7 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, în temeiul art. 242 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus suspendarea judecării contestației în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 1112/23.11.2021 a Curții de Apel Galați, pronunțate în dosarul nr. x/2021, formulate de contestatorul-reclamant A., în contradictoriu cu intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea. În considerentele acestei sentințe s-a reținut că prin încheierea de ședință din data de 29.03.2022 s-au solicitat contestatorului precizări în sensul de a indica în concret care sunt celelalte hotărâri judecătorești împotriva cărora a formulat contestație în anulare, precum și de a menționa motivele de drept pe care își întemeiază fiecare cerere. Având în vedere că, în speță, contestatorul nu a formulat precizări în sensul solicitat, instanța a apreciat că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina contestatorului, prin neîndeplinirea obligațiilor stabilite în cursul judecății, motiv pentru care a făcut aplicarea dispozițiilor art. 242 alin. (1) C. proc. civ.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii din 7 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022 a declarat recurs contestatorul A., prin care arată că are o vechime în muncă de 54-55 ani și că din data de 20.06.2022 începe o nouă zi de muncă; că în prezent contestă toate sentințele și deciziile Tribunalului Vrancea.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea a formulat întâmpinare, prin care invocă excepția nulității recursului, având în vedere că aspectele invocate prin cererea de recurs nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., astfel că potrivit dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 12 septembrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate excepția nulității recursului formulat de către recurentul-reclamant A., invocată de către intimatul-pârât Inspectoratul de Poliție Județean Vrancea prin întâmpinare, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." Examinând cererea de recurs formulată de către recurentul-reclamant A., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, faptul că acesta nu a indicat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. pe care se întemeiază cererea de recurs. De asemenea, din examinarea cererii de recurs, Înalta Curte constată că aspectele invocate de către recurent nu se circumscriu niciunuia dintre motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acesta prezentând doar starea de fapt și anumite nemulțumiri ale recurentului-reclamant, fără ca prin acestea să se aducă critici concrete încheierii de suspendare a judecării cauzei, recurate în prezentul dosar. Cu alte cuvinte, cererea de recurs nu conține critici de nelegalitate aduse încheierii recurate, ci considerații cu caracter general, precum și nemulțumirea recurentului-reclamant față de soluția instanței de fond, aspecte ce nu pot fi circumscrise motivelor de nelegalitate apte să conducă la casarea hotărârii recurate. În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind verificarea aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Or, în speță, susținerile din cererea de recurs nu pot face obiectul căii de atac a recursului în lipsa unor critici concrete aduse legalității hotărârii recurate, care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Prin urmare, Înalta Curte constată că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât nu conține motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Astfel fiind, întrucât recurentul-reclamant nu s-au conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să poată fi analizate în calea de atac a recursului, Înalta Curte va constata nul recursul de față.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și raportat la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția nulității recursului și va constata nul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 7 iunie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022.