ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 121/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 31 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat cerere de chemare în judecată împotriva pârâților Ministerul Afacerilor Externe, respectiv B. – ministerul, întrucit angajații ministerului:
și-au bătut pur și simplu joc de reclamant timp de aproape 3 ani de zile (de la sfârșitul lui iulie 2014 până la începutul lui iunie 2017) refuzând să-i elibereze certificatul de celibat în vederea noii căsătorii, până când reclamantul nu a înscris în Certificatul său de naștere căsătoria și divorțul anterioare, ceea ce nu era deloc necesar;
de peste un an de zile își bat joc de reclamant, refuzând de data aceasta să înregistreze căsătoria deja încheiată în registrul de stare civilă românesc, pretinzând din nou să le prezinte în acest scop acte care de fapt nu sunt necesare.
A solicitat reclamantul ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat pârâtul să-i plătească despăgubiri materiale și morale, pentru cei peste 4 ani de zile în care angajații ministerului și-au bătut și îsi mai bat joc de reclamant, de 1.000.000 RON.
La data de 12 iunie 2019 reclamantul a depus la dosar motive suplimentare în susținerea cererii de chemare în judecată, expuse la dosar.
La data de 17 septembrie 2019 reclamantul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat instanței să extindă aceeași cerere de chemare în judecată și față de C. și D. pe care îi consideră principalii vinovați atât pentru neînscrierea certificatului de căsătorie, cât și pentru faptul că a fost purtat pe drumuri pentru aproape 3 ani pentru obținerea certificatului de celibat.
La data de 15 noiembrie 2019 reclamantul a depus la dosar un nou răspuns la întâmpinare prin care a solicitat ca pârâtul B. să fie scos de sub acuzare pentru primul motiv al chemării in judecată, întrucât a fost doar un timp foarte scurt ministru de externe în perioada de referință, precum și să fie introduse în cauză alte două persoane E., care trebuia să răspundă pentru neeliberarea certificatului de celibat, și F., care trebuie să răspundă pentru evenimentul descris la pct. B5 din cererea de chemare în judecată.
La termenul de judecată din data de 02 decembrie 2019 instanța de fond a respins ca tardivă modificarea cererii de chemare în judecată prin răspunsul la întâmpinare depus la data de 15 noiembrie 2019.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 272 din 08 martie 2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
- a admis excepția inadmisibilității cererii de acordare a despăgubirilor pentru primul motiv al cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul A. și pârâții Ministerul Afacerilor Externe, Ministrul Afacerilor Externe, D., C. și a respins ca inadmisibilă cererea de acordare a despăgubirilor pentru eliberarea cu întârziere a certificatului de celibat;
- a admis excepția autorității de lucru judecat a cererii de acordare a despăgubirilor pentru cel de-al doilea motiv al cererii de chemare în judecată și respinge ca inadmisibilă cererea de acordare a despăgubirilor pentru refuzul înregistrării căsătoriei în registrul de stare civilă.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 272 din 08 martie 2021, pronunțată de Curtea de București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărările formulate în cauză
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 25 iunie 2021, intimatul-pârât Ministerul Afacerilor Externe a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 iunie 2021, intimata-pârâtă D. a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 28 iunie 2021, intimatul-pârât C. a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând, cu prioritate, cerința satisfacerii timbrajului aferent căii de atac, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a făcut dovada achitării de reclamantul A. a taxei judiciare de timbru, având în vedere următoarele aspecte:
În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, potrivit cărora se taxează cu 50 RON cererile pentru exercitarea recursului împotriva hotărârilor prin care s-a respins cererea ca prematură, inadmisibilă, prescrisă sau pentru autoritate de lucru judecat.
Conform art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
Prin adresa comunicată recurentului la adresa din România la data de 26 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar prin poștă electronică la data de 15 iulie 2021, precum și prin citația comunicată recurentului la adresa din România la data de 16 decembrie 2022, conform dovezii de înmânare aflate la dosar, iar electronic, prin aplicația TDS, la data de 26 octombrie 2022, Înalta Curte a adus la cunoștința părții obligația achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 50 de RON, aferentă recursului declarat în cauză, obligație pe care recurentul nu a îndeplinit-o până la termenul de judecată fixat pentru data de 12 ianuarie 2023.
Înalta Curte reține că, în cauză, nu s-a formulat cerere de ajutor public judiciar și nici cerere de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea recursului.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 272 din 08 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 272 din 08 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca netimbrat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 12 ianuarie 2023.