STELMACH v. POLAND
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
STELMACH v. POLAND (CtEDO, 2007)
CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 22322/03, de către Marcin STELMACH, împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (Catrică Secțiune), care a stat la 25 septembrie 2007 în calitate de Cameră compusă de: Sir Nicolas Bratza Președintele Casadevill Bonello Pavlovschi Garlicki Mijović Šikuta, judecători și dl T.L. Grefierul de Secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 7 iulie 2003, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Marcin Stelmach, este un național polonez născut în 1976 și trăiește în Myszków. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. La 31 august 2001, reclamantul a fost arestat în suspect de jaf armat. La 1 septembrie 2001 a fost retras în custodie. La 21 iunie 2002, Curtea Regională de Widnica a declarat reclamantul vinovat de două conturi de jaf armat. L-a condamnat la cinci ani de închisoare. Reclamantul, reprezentat de un avocat de asistență juridică, a apelat împotriva hotărârii, susținând că s-a bazat pe dovezi insuficiente. La 3 aprilie 2003, Curtea de Apel Katowice a respins recursul reclamantului și a susținut hotărârea atacată. Curtea de Apel a considerat că Curtea regională a evaluat cu atenție dovezile și a luat în considerare vinovația reclamantului. Prin hotărârea din 1 septembrie 2003, instanța și-a permis cererea și a atribuit avocatului E.K. să-l reprezinte în scopul procedurii de cassare. Atât reclamantul, cât și avocatul au primit această decizie la 10 septembrie 2003. Prin scrisoarea din 7 octombrie 2003, avocatul a informat instanța că nu a găsit niciun motiv pentru a depune un recurs de cassare. Prin scrisoarea din 14 octombrie 2003, Curtea de Apel a informat reclamantul cu privire la refuzul acesteia. Această scrisoare a fost transmisă la el la 20 octombrie 2003. Reclamantul s-a plâns la instanță. Prin scrisoarea din 26 noiembrie 2003 Curtea de Apel a reținut secvența evenimentelor legate de acordarea de asistență judiciară. Acesta a informat reclamantul că termenul de depunere a unui recurs de casă a expirat la 7 octombrie 2003, data la care avocatul de asistență juridică a informat instanța că nu a văzut niciun motiv pentru care să depună un astfel de recurs. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenție cu privire la nedreptatea procedurii, susținând, în special, că instanțele nu au avut imparțialitate și că nu au avut în vedere dovezile în numele său, au ajuns la concluzii neînțelesibile cu privire la faptele și, în consecință, au dat decizii eronate. Reclamantul a susținut că absența sa la ședință în fața instanței de apel a făcut imposibilă pentru el să se apere personal și a respins procedura de apel incorectă. Reclamantul s-a plâns că avocatul de asistență juridică a refuzat să aducă un recurs de casă în numele său. HOTĂRÂREA La 18 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „I, Marcin STELMACH, remarcă că Guvernul Poloniei sunt dispus să plătească suma de 11.330 PLN în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie susținute de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care este de a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costuri și cheltuieli, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 20 august 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 11.330 PLN domnului Marcin STELMACH, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, care urmează să fie pedepsite în fața Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de acordul atins între părți și consideră că această chestiune a fost rezolvată (art. 37 § 1 litera (b) din Convenție). În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenție și în protocolele sale care necesită continuarea examinării cererii. Prin urmare, art. 29 § 3 din Convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să elimine cererea din lista sa de cauze.