CtEDO 02.10.2007 Auto

KOCHALSKI v. POLAND

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
02.10.2007
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
KOCHALSKI v. POLAND (CtEDO, 2007)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE A SECȚIUNEI 8930/06 de Marek KOCHALSKI împotriva Poloniei Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 2 octombrie 2007 ca Cameră compusă din: Sir Nicolas Bratza Președintele Bonello Traja Garlicki Mijović Šikuta dna Hirvelä, judecători și dl T.L. Grefierul de secțiune inițială având în vedere cererea depusă la 6 februarie 2006, având în vedere decizia de a aplica art. 29 § 3 din Convenție și de a examina împreună admisibilitatea și meritul cazului, având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: Reclamantul, dl Marek Kochalski, este un național polonez care s-a născut în 1978 și trăiește în Kwidzyn. Guvernul polonez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl J. Wołāsiewicz al Ministerului Afacerilor Externe. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 11 martie 1998, reclamantul a fost arestat și, la 12 martie 1998, reținut la reținere. La 18 martie 1998, el a fost acuzat de jaf armat. La 20 mai 1998 a fost depus un proiect de procedură de inculpare la Curtea de District Gdańsk (Sād Rejonowy) Între 2 octombrie 1998 și 16 decembrie 2005, instanța a enumerat 40 de audieri, dintre care cel puțin 21 au fost suspendate. La 6 iunie 2006, Curtea de district Gdańsk a condamnat reclamantul ca fiind acuzat și condamnat la doi ani și șase luni de închisoare. La 15 februarie 2005, reclamantul a depus o plângere cu privire la durata nejustificată a procedurii în temeiul Legii din 17 iunie 2004 privind plângerile privind încălcarea dreptului la un proces într-un timp rezonabil (Ustawa o skardze na narszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sådowym bez nieuzasadnionej zwłoki ) („Legea 2004”). La 24 martie 2005, Curtea regională Gdańsk (SÜd Okręgowy) A respins plângerea sa din cauza faptului că, la data intrării în vigoare a Legii de 2004 nu s-ar putea percepe întârzieri nejustificate în comportamentul instanței. Curtea a recunoscut că procedurile înainte de 2004 au fost nejustificate pentru diferite motive, cum ar fi: înlocuirea raportorului judecător, eșecul martorilor și avocaților să apară în numeroase ocazii și nevoia de a începe noul proces, deoarece un interval între două audieri a depășit perioada permisă în temeiul Codului de procedură penală. Cu toate acestea, instanța a subliniat faptul că legea din 2004 a intrat în vigoare la 17 septembrie 2004 și nu a putut fi aplicată în cadrul prolongării procedurilor judiciare care au loc înainte de data respectivă. După analizarea conduitei Curții de District în perioada următoare intrării în vigoare a Legii de 2004, Curtea Regională a constatat că procedura a fost efectuată cu diligență corectă și într-un timp rezonabil. La 7 iulie 2005, reclamantul a depus din nou o lungime de plângere în fața Curții Regionale de Gdańsk. La 1 august 2005, instanța a respins plângerea. Curtea s-a bazat pe art. 14 din Legea din 2004, în conformitate cu care reclamantul a putut depune o nouă plângere în aceeași procedură cel târziu la 12 luni de la data în care a fost dată o decizie privind fondul unei plângeri anterioare. La 18 aprilie 2006, Curtea Regională Gdańsk a respins plângerea că, începând cu 24 martie 2005, data în care reclamația anterioară a fost respinsă ca fiind nefondată, procedurile au fost desfășurate fără întârziere nejustificată. Curtea nu a examinat durata generală a procedurii. Legea și practicile interne relevante privind remediile pentru lungimea excesivă a procedurii judiciare, în special dispozițiile aplicabile ale Actului de 2004, sunt prevăzute în hotărârile Curții în cazurile Charzyński c. Polonia nr. 15212/03 (dec.), §§ 12-23, ECHR 2005-V și Ratajczyk c. Polonia nr. 11215/02 (dec.), ECHR 2005-VIII și hotărârea în cazul Krasuski c. Polonia , nr. 61444/00, §§ 34-46, CEDO 2005-V. În ceea ce privește art. 14 din Legea de 2004, se citește, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „Reclamantul poate depune o nouă plângere de lungime în aceeași procedură nu mai devreme decât după 12 luni ... de la data în care un tribunal a dat o hotărâre menționată la secțiunea 12.” Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție cu privire la lungimea excesivă a procedurii penale împotriva acestuia. HOTĂRÂREA La 15 iunie 2007, Curtea a primit următoarea declarație semnată de reclamant: „Not că Guvernul Poloniei sunt dispus să-mi plătească suma PLN-ului. 10 000 (o mie de zloți polonezi) în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. De la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se plătesc pe suma de mai sus la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de decontare plus trei puncte procentuale. Accept propunerea și renunță la orice alte afirmații împotriva Poloniei în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere. Declar că aceasta constituie o rezoluție finală a cazului.” La 3 iulie 2007, Curtea a primit următoarea declarație de la Agentul Guvernului: „Declar că Guvernul Poloniei propun să plătească 10 000 PLN (o mie de zloti polonezi) dlui Marek Kochalski în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazului menționat mai sus, pe care îl așteaptă Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Această sumă, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul articolului 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Curtea ia act de soluționarea prietenoasă achiziționată între părți și este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolele sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii (art. 37 § 1 în amendă În consecință, art. 29 § 3 din convenție nu ar trebui să se mai aplice cazului și ar trebui să fie eliminat din listă. Din aceste motive, Curtea hotărăște în unanimitate să excludă aplicarea din lista sa de cazuri.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă