ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1138/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 09.05.2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Prim-Ministrul României - domnul B., a solicitat:

- Aplicarea Prim-Ministrului României o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere de la data 05.05.2022 și până la executarea obligației ce rezultă din titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370/08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeași instanță, în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004;

- Obligarea Guvernului României la plata unei penalități în favoarea reclamantului de 1000 de RON pe zi de întârziere, în temeiul art. 906 C. proc. civ., până la executarea obligației prevăzută în titlul executoriu reprezentat de Decizia nr. 2370 din 08.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 30.05.2019 de aceeași instanță;

- Obligarea pârâtului, în baza dispozițiilor art. 892 C. proc. civ., la plata despăgubirilor în cuantum de 35.000 RON compusă din contravaloarea dividendelor nete aferente acțiunilor la care reclamanții erau îndreptățiți în calitate de salariați ai S.C. C. S.A., în conformitate cu prevederile Ordonanței nr. 55/2003 și care s-ar fi cuvenit reclamantului pentru perioada 2003-2022, precum și contravaloarea dobânzii penalizatoare și a inflației nete calculate pentru suma reprezentând contravaloarea dividendelor pentru perioada menționată;

- În temeiul art. 453 C. proc. civ., acordarea cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 1523 din data de 14 septembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile ca neîntemeiate și a respins cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Prim-Ministrul României, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței nr. 1523 din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2022, a exercitat recurs reclamantul A., invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurentul-reclamant susține aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 892 și art. 906 C. proc. civ., atunci când s-a apreciat că pârâții și-au îndeplinit obligația de a face, stabilită prin Decizia nr. 2370/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Recurentul-reclamant precizează că, până în prezent, intimatul-pârât Guvernul României nu a înțeles să se conformeze titlului executoriu sus-menționat, fiind aplicabile disp. art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 906 alin. (2) C. proc. civ.

În ceea ce privește adoptarea H.G. nr. 746/08.06.2022, recurentul-reclamant consideră că aceasta nu reprezintă conformarea cu cele dispuse prin Decizia nr. 2370/2019, deoarece se stipulează că prin norme metodologice urmează să se stabilească, în concret, modul în care se va vinde cota de 1% către foștii angajați C..

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea părților la plata despăgubirilor prevăzute de art. 892 C. proc. civ., recurentul-reclamant apreciază că sunt întrunite toate condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii patrimoniale a autorității publice, existând un refuz nejustificat de îndeplinire, de către intimatul-pârât a obligației dispuse prin hotărârea judecătorească executorie.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 15 noiembrie 2022, intimații-pârâți au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.

În motivare au arătat, în esență, că în mod legal instanța de fond, verificând în ce măsură adoptarea H.G. nr. 746/2022 a dus la îndeplinirea obligației stabilite în titlul executoriu, a dispus respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor invocate prin recurs, a apărărilor și susținerilor formulate prin întâmpinare și în raport cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este nefondat și îl va respinge ca atare, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Recurentul-reclamant susține aplicarea greșită de către prima instanță a disp. art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 892 și art. 906 C. proc. civ., atunci când s-a apreciat că pârâții și-au îndeplinit obligația de a face stabilită prin Decizia nr. 2370/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2015.

Înalta Curte reține că prin decizia sus-menționată, s-a dispus obligarea Guvernului României să adopte o hotărâre de guvern pentru punerea în aplicare a disp. art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 55/2003, în vederea vânzării de acțiuni ale C. S.A., până la limita de 8% din capitalul social, la același preț la care au fost vândute acțiunile în cadrul procesului de privatizare, sub sancțiunea unor penalități de 1.000 RON pe fiecare zi de întârziere de la data pronunțării deciziei și până la executarea obligației.

În vederea executării obligației, intimatul-pârât Guvernul României, potrivit disp. art. 9 din Anexa la O.U.G. nr. 49/1997, urma să stabilească cota procentuală ce va fi achiziționată de salariați, deoarece aceștia au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare, precum și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor.

Prin H.G. nr. 746/08.06.2022, s-a aprobat vânzarea de către Ministerul Energiei a unui număr de acțiuni, reprezentând o cotă procentuală de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, iar vânzarea se va realiza cel mai târziu până la data de 31.12.2023.

S-a prevăzut la art. 2 din H.G. nr. 746/2022, că în termen de 180 zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, prevăzută la art. 1 din Legea nr. 173/2020, ministrul energiei aprobă prin ordin, procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor.

Înalta Curte, în acord cu Decizia nr. 2/16.01.2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, constată că, prin Decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal s-au stabilit penalități de întârziere în temeiul disp. art. 18 alin. (5) din Lege nr. 554/2004, modificată și completată, reținându-se neexecutarea de către Guvernul României a unei obligații legale.

Prezenta acțiune, întemeiată pe disp. art. 24 alin. (2) și (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, are în vedere neexecutarea hotărârii judecătorești prin care s-au acordat penalități de întârziere întemeiate pe prevederile art. 18 alin. (5) din Legea contenciosului administrativ.

Instanța de fond, constatând îndeplinită obligația dispusă prin Decizia nr. 2370/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a reținut că nu mai pot fi aplicate motivele de constrângere prevăzute de art. 24 din Legea contenciosului administrativ.

Recurentul-reclamant critică soluția instanței de fond numai din perspectiva îndeplinirii obligației, arătând, dimpotrivă, că adoptarea H.G. nr. 746/2022 nu reprezintă conformarea cu cele statuate în titlul executoriu.

Susținerile recurentului-reclamant sunt nefondate, deoarece intimatul-pârât, prin actul administrativ adoptat a stabilit procentul de 1% din valoarea capitalului social al societății înregistrat la data vânzării, precum și momentul vânzării, cel mai târziu la data de 31.12.2023.

Prevederea din art. 2 la H.G. nr. 746/2022, respectiv existența unui termen de 180 zile de la data expirării interdicției de înstrăinare a acțiunilor deținute de statul român, în vederea aprobării unui ordin care va detalia procedurile, termenele și condițiile pentru vânzarea acțiunilor, nu modifică nici procentul de 1% și nici termenul limită pentru vânzarea acțiunilor, respectiv 31.12.2023.

Prin urmare, Înalta Curte reține că obligația a fost executată, iar penalitățile de întârziere nu mai pot fi aplicate, cum în mod corect a arătat și prima instanță.

În ceea ce privește plata despăgubirilor prev. de art. 892 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recurentul-reclamant reia aspectele învederate prin acțiunea introductivă, neexistând nicio critică care să fie subsumată motivelor de nelegalitate prev. de art. 488 C. proc. civ.

Față de acestea, în temeiul disp. art. 496 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 1523 din 14 septembrie 2022 a Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 martie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.