ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 108/2023

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.04.2022 pe rolul Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu a solicitat anularea Deciziei nr. 337/01.03.2022 privind soluționarea contestației formulate de către UAT Municipiul Târgu-Jiu împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2022, încheiată la data de 14.01.2022, privind contractul de finanțare nr. x/03.12.2018, pentru proiectul cod Sipoca 523/SMIS 126293, cu titlul "SIMPLU", beneficiar: UAT Municipiul Târgu-Jiu, precum și împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/14.01.2022, încheiate la data de 14.01.2022, privind contractul de finanțare nr. x/03.12.2018, pentru proiectul cod Sipoca 523/SMIS 126293, cu titlul "SIMPLU", beneficiar: UAT Municipiul Târgu-Jiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Autoritatea de Management pentru Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Comisia de Soluționare a Contestației.

2.1. Hotărârea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 3884/2022 din 12 iulie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu-Jiu și pe pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Autoritatea de Management pentru Programe Europene Capacitate Administrativă și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă - Comisia de Soluționare a Contestației, în favoarea Tribunalului Gorj.

În considerentele sentinței a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) și alin. (3), art. 2 alin. (1) lit. b) și g) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004 are în vedere natura raportului de putere între cele două părți implicate în raportul juridic dedus judecății, legiuitorul acordând protecție subiectului de drept situat pe o poziție subsidiară, inferioară autorității publice, cu scopul de a proteja interesele particularului persoană fizică sau juridică de drept privat - reclamant, în raport cu autoritățile și instituțiile publice pârâte. Tribunalul București a mai reținut faptul că art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 are în vedere raportul juridic procesual dintre autoritatea publică, în calitate de reclamant, și particularul, persoană fizică sau juridică de drept privat, în calitate de pârât; că art. 10 din Legea nr. 554/2004 nu reglementează norma de competență în ipoteza raportului juridic litigios dintre autoritățile și instituțiile publice, în calitate atât de reclamante dar și de pârâte, caz în care reclamantul și pârâtul se află în același raport de putere; că reclamanta nu a formulat cererea de chemare în judecată pentru îndeplinirea prerogativelor sale de putere publică, ci a acționat în calitate de persoană vătămată în sensul Legii nr. 554/2004, motiv pentru care aceasta trebuie să beneficieze de aceeași protecție ca și persoana juridică de drept privat, având în vedere faptul că prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a nu îi sunt aplicabile, nefiind destinatara și nici beneficiara acestor norme.

De asemenea, a reținut că, potrivit art. 43 lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, constituie titlu executoriu procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare, nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare și procesul-verbal de stabilire a creanțelor bugetare rezultate din aplicarea dobânzii datorate, de la data la care creanța bugetară este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut în procesul-verbal, conform art. 141 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003. A mai reținut dispozițiile art. 260 alin. (1) Codul de procedură fiscală, precum și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel, în raport cu care a apreciat că, întrucât procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare sau nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare sunt atât titlu de creanță, cât și titlu executoriu la expirarea termenului de plată, iar Codul de procedură fiscală și C. proc. civ. au acordat debitorului, în speță autorității publice reclamante, posibilitatea de a se adresa cu contestație la executare la instanța de la sediul său, și în procedura contenciosului administrativ trebuie să îi fie acordat același beneficiu reclamantei.

Reținând că reclamanta are sediul în județul Gorj, a apreciat că în speță competența de soluționare a cauzei revine Tribunalului Gorj.

2.2. Hotărârea Tribunalului Gorj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 896/2022 din 1 noiembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București; a constatat ivit conflictul negativ de competență; a dispus suspendarea judecării cauzei și înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, și faptul că legiuitorul a instituit o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză are calitatea de autoritate publică, acesta se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță pârâtul având sediul în municipiul București.

A mai reținut că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei reprezentându-l exclusiv calitatea reclamantului de autoritate publică; că dispozițiile tezei a II-a a art. 10 alin. (3) din același act normativ reglementează în mod expres ipoteza reclamantului autoritate publică, fără a face distincție între situațiile în care acționează în calitate de parte vătămată și cele în care acționează ca emitent al actelor atacate.

Tribunalul Gorj a apreciat că, deși în cauză, reclamanta UAT Municipiul Târgu Jiu acționează în calitate de persoană vătămată printr-un act administrativ emis de o altă autoritate publică, iar nu ca emitent al unui act administrativ, în regim de putere publică, în lipsa unor distincții în textul de lege care să reglementeze competența în ipoteza în care o autoritate publică are calitatea de reclamant într-o acțiune în contencios administrativ, aceasta trebuie să se adreseze instanței de la sediul sau domiciliul pârâtului, dispozițiile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 instituind o normă de competență teritorială exclusivă în favoarea acestei instanțe.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Înalta Curte constată că, în cauză, ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, reglementat de dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, conform cărora există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Problema de drept care a generat conflictul negativ de competență privește competența teritorială de soluționare a cauzei, din perspectiva interpretării normei de competență cuprinsă în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu preliminar, se observă că prezentul conflict privește doar competența teritorială de soluționare a cauzei.

Înalta Curte reține că potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare la data sesizării instanței, respectiv 05.04.2022: "(3) Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Din perspectiva aplicării în timp a noii reglementări cuprinse în art. 10 din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 212/2018, se constată că, fiind vorba despre o normă de procedură, pentru determinarea instanței competente din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, sunt relevante prevederile art. 24 din C. proc. civ., potrivit cărora "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

În consecință, în cauză sunt incidente prevederile art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, modificate prin Legea nr. 212/2018, în raport cu data introducerii cererii de chemare în judecată – 05.04.2022.

Astfel, Înalta Curte constată că textul de lege menționat instituie o competență teritorială exclusivă, stabilind că, în situația în care reclamantul din cauză este o autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora, se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, în speță sediul pârâtului fiind pe raza Municipiului București.

Înalta Curte observă că norma cuprinsă în art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 nu instituie nicio distincție în funcție de obiectul litigiului ori de calitatea pârâtului chemat în judecată, ci elementul esențial în determinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei îl reprezintă calitatea reclamantului.

În consecință, interpretarea Tribunalului București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal nu poate fi primită, textul de lege fiind clar în această privință, în sensul că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, iar reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului, indiferent de calitatea pârâtului.

Or, câtă vreme legiuitorului nu instituie vreo distincție în stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în raport cu calitatea pârâtului ori cu împrejurarea că reclamantul ar fi acționat sau nu în regim de putere publică, ci distincția se face doar în funcție de calitatea reclamantului, orice altă interpretare în raport cu alte aspecte excede textului de lege aplicabil, și, prin urmare, nu poate dobândi efecte juridice, cu atât mai mult cu cât competența teritorială la care se referă art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 este una exclusivă, de la care nici părțile și nici instanța nu pot deroga.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Târgu Jiu, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă-Comisia de Soluționare a Constestației, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Direcția Generală Programe Europene Capacitate Adminsitrativă-Autoritatea de Management pentru Programe Europene Capacitate Administrativă, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Direcția Generală Programe Europene Capacitate Administrativă în favoarea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2023.