ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1048/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 23 februarie 2023
Asupra contestației de față;
Din examinarea actelor de la dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administartiv și fiscal a fost înregistrat sub număr de dosar x/2021, recursul formulat de recurentul-reclamant Prefectul Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 7191 din 19 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., B. și Consiliul General al Municipiului București.
Prin decizia nr. 2228 din 29 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administartiv și fiscal a respins excepția nulității recursului, a admis recursul formulat de recurentul-reclamant Prefectul Municipiului București împotriva sentinței civile nr. 7191 din 19 noiembrie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul x/2021, în contradictoriu cu intimații-pârâți A., B. și Consiliul General al Municipiului București, a casat sentința și în rejudecare, a admis acțiunea, în sensul că a anulat HCGMB nr. 304/30.05.2019 de aprobare PUZ Povernei nr. 39 sector 1 București.
Prin cererea din 31 ianuarie 2023, astfel cum a fost precizată în data de 23 februarie 2023, contestatorii A. și B. au formulat contestație la tergiversarea procesului cu privire la dosarul nr. x/2021, în acest sens fiind înregistrat dosarul nr. x/2021.
În motivare, contestatorii au învederat că instanța era obligată să comunice către Monitorul Oficial decizia nr. 2228 din 29 septembrie 2022, în vederea publicării, în raport de prevederile art. 23 din Legea nr. 554/2004, precum și cele ale art. 427 alin. (2) C. proc. civ.
Constestația a fost înaintată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal "instanței ierarhic superioare", căreia îi revine competența de soluționare, conform art. 525 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022, aplicabil raportat la momentul formulării contestației.
Prin urmare, contestația privind tergiversarea procesului, astfel cum a fost formulată de contestatorii A. și B., a fost înregistrată la data de 01 februarie 2023 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal sub număr de dosar x/2021, fiind repartizat aleatoriu prin sistemul Ecris Completului de judecată nr. 8 care, prin Rezoluția Președintelui completului, din data de 07 februarie 2023, a fixat termen pentru soluționarea acesteia la data de 23 februarie 2023, în Camera de Consiliu, conform art. 525 alin. (5) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/11.07.2022.
În cauză nu s-a formulat întâmpinare.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației
Examinând contestația privind tergiversarea procesului, prin prisma criticilor formulate de contestatori și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.
Potrivit art. 522 din C. proc. civ. privind Subiectele contestației și motivele ei "(1) Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
La alin. (2) al aceluiași articol sunt prevăzute cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, respectiv:
"1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului."
Astfel, se constată că dispozițiile articolului 522 alin. (2) C. proc. civ. reglementează în mod expres situațiile în care părțile sau/și procurorul pot face contestația privind tergiversarea procesului.
Prin urmare, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau, mai grav, nesocotește ea însăși dispozițiile legale care-i impun o anumită conduită, rezultatul fiind tergiversarea soluționării cauzei.
În acest context, contestația/plângerea la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care
chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Analizând contestația ce face obiectul prezentei judecăți, prin raportare la dispozițiile art. 522 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, deși contestatorii au intitulat expres cererea ca fiind "Contestație privind tergiversarea procesului", din conținutul contestației formulate nu rezultă incidența în cauză a niciunuia dintre cazurile expres prevăzute de textul legal menționat.
Astfel, Înalta Curte apreciază că solicitarea contestatorilor privind obligarea instanței de a comunica către Monitorul Oficial decizia nr. 2228 din 29 septembrie 2022, în vederea publicării, excede motivelor expres reglementate de lege în cadrul cărora poate fi exercitată contestația la tergiversare și nu poate fi analizată în această procedură.
Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 525 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorii A. și B., cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația privind tergiversarea procesului formulată de contestatorii A. și B., cu privire la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.
Fără cale de atac.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 23 februarie 2023.