ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2023

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2021, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 932 din data de 20 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Judecătoria Sectorului 3 București a hotărât următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (1), (5) rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., a achitat pe inculpatul A. pentru infracțiunea de port sau folosire fără drept de obiecte periculoase, prevăzută de art. 372 alin. (2) din C. pen.

În temeiul art. 228 alin. (1) cu aplic. art. 61 alin. (1), (2), (3), (4) lit. c) din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa amenzii penale în cuantum de 1.800 RON, reprezentând echivalentul a 180 zile-amendă, pentru săvârșirea infracțiunii de furt.

A atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 63 alin. (1), (3) din C. pen.

A luat act că persoana vătămată B. S.A. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., a confiscat de la inculpat cuțitul tip briceag, de circa 20 cm, cu mâner metalic și inserții din lemn, multicolor, având lama de aproximativ 10 cm, folosit, ridicat de organele de poliție de la acesta și depus la Camera de corpuri delicte, conform dovezii seria x nr. x din data de 10 mai 2017 .

În temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata către stat a sumei de 1.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare, inclusiv cele stabilite prin rechizitoriu.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București.

Prin decizia penală nr. 888/A, din data de 27 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I Penală, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 3 București împotriva sentinței penale nr. 932 din data de 20 decembrie 2021, pronunțată de Judecătoria Sectorului 3 București în Dosarul nr. x/2021.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (1), (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) teza a II-a din C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpatul A., cu privire la infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. (fapta din data de 17 aprilie 2017), ca urmare a împlinirii termenului prescripției generale a răspunderii penale.

S-a înlăturat dispoziția privind obligarea inculpatului, în temeiul art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, în sumă de 1.500 RON.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuieli judiciare au rămas în sarcina statului.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelului au rămas în sarcina statului.

Împotriva hotărârii instanței de apel, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a declarat recurs în casație la data de 25 iulie 2022, cu privire la inculpatul A., invocând cazul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., solicitându-se admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate în ceea ce îl privește pe inculpatul A. prin trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Prin încheierea din data de 9 noiembrie 2022, apreciindu-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434-438 C. proc. pen., a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație și a fost fixat termen de judecată la data de 25 ianuarie 2023, pentru judecarea recursului în casație de Completul nr. 8, în compunere de 3 judecători.

În motivarea recursului în casație Ministerul Public a susținut că în raport de infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, repectiv furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen., instanța de apel a reținut că la data de 17 aprilie 2017, au fost întocmite procese-verbale de constatare a faptei, de ridicare de la făptuitor a cuțitului găsit asupra sa și a bunurilor sustrase.

Totodată, s-a arătat că la data faptei era în vigoare art. 155 C. pen. potrivit cu care " Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricăru unui act de procedură în cauză". (2) După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție. (3) Întreruperea cursului prescripției produce efecte față de toți participanți la infracțiune, chiar dacă actul de întrerupere privește numai pe unii dintre ei. (4) Termenele prevăzute la art. 154, dacă au fost depășite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite oricâte întreruperi ar interveni."

Prin Decizia nr. 297/2018, Curtea Constituțională a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea" oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

De asemenea, s-a arătat că, după publicarea Deciziei nr. 297/2018, au fost efectuate mai multe acte de procedură, respectiv: la data de 09 iunie 2020, s-a dispus efectuarea in personam a urmăririi penale față de suspectul A.; la data de 02 octombrie 2020, a fost emisă citație pe numele suspectului, în vederea audierii acestuia, fixată pentru data de 06 octombrie 2020; la data de 05 octombrie 2020, a fost întocmit procesul-verbal în care s-a consemnat contactarea telefonică a organelor de poliție de către mama suspectului, care a comunicat că fiul său era plecat în străinătate, fără a ține legătura cu acesta; la data de 23 noiembrie 2020, s-a dispus schimbarea încadrării juridice, între altele, din infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. e) din C. pen., în infracțiunea de furt, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. și, de asemenea, punerea în mișcare a acțiunii penale, cu privire la această infracțiune, față de inculpatul A.; la data de 19 mai 2021, a fost emis rechizitoriul prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului A..

Totodată, s-a arătat că toate actele de procedură au fost efectuate înainte de pronunțarea Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial din 09.06.2022, prin care s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, motiv pentru care o constatare ulterioară a neconstituționalității aceluiași text de lege (art. 155 alin. (1) din C. pen.) prin Decizia nr. 358/2022, nu poate lipsi de efectul întreruptiv actele de procedură efectuate în cauză și comunicate inculpatului în perioada 25 iunie 2018- 30 mai 2022.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., acesta este incident în situația în care "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

Înalta Curte reține că, prin decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 (publicată în Monitorul Oficial nr. 518 din 25 iunie 2018), s-a constatat că soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională.

Ulterior, prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 565 din 09 iunie 2022) s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. sunt neconstituționale, în considerente reținându-se că: "... în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale" (paragraful 73).

Anterior publicării acestei din urmă decizii, prin articolul unic al O.U.G. nr. 71/2022 (publicată în Monitorul Oficial nr. 531 din 30 mai 2022), a fost modificat art. 155 din C. pen. după cum urmează: "(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului."

Relativ la cele ce preced, Înalta Curte constată că în perioada cuprinsă între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Înalta Curte reține că prin Decizia nr. 67/25 octombrie 2022 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (publicată în Monitorul Oficial nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), s-a stabilit că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În raport de aspectele prezentate, Înalta Curte apreciază că, în speță, nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la prescripția specială prev. de art. 155 alin. (4) C. pen. întrucît, în perioada de referință, astfel cum a stabilit și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 358/2022, între data publicării în Monitorul Oficial a deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018 – 25 iunie 2018 - și data publicării în Monitorul Oficial a O.U.G. nr. 71/2022 – 30 mai 2022 - nu a existat o reglementare care să prevadă cazurile și condițiile întreruperii cursului prescripției răspunderii penale.

Urmare a acestei situații, se impune luarea în considerare a termenului general de prescripție a răspunderii penale, care, în speță, raportat la infracțiunea comisă, este de 5 ani, și curge de la data de 17 aprilie 2017, când fapta de furt a fost săvârșită, și s-a împlinit în data de 30 mai 2022, conform art. 186 alin. (1) teza finală C. pen., anterior pronunțării deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Conform prevederilor art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 888/A din data de 27 iunie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București – secția I penală, în dosarul nr. x/2021.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2023.