ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 696/2022

Ședința publică din data de 08 noiembrie 2022

Deliberând asupra admisibilității căii de atac formulate, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 459 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenții A. și B. - prin mandatar A. cu privire la încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosar nr. x/2017.

Pentru a dispune astfel, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava a reținut, în esență, următoarele:

Prin încheierea penală nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B. împotriva ordonanțelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 și nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-a constatat că plângerea formulată de aceeași petentă pentru C. nu îndeplinește condițiile cerute pentru reprezentare.

S-a reținut că, prin plângerea penală inițială cât și plângerea ce a făcut obiectul procedurii de față și memoriile depuse la dosarul cauzei s-a criticat, în esență, modul de instrumentare a dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, îndeosebi activitatea desfășurată de organele de urmărire penală cu referire la actele procedurale îndeplinite de acestea pe parcursul desfășurării activității specifice de cercetare și urmărire penală.

Examinând actele și lucrările cauzei, ce formează obiectul dosarului penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei atașate atât la dosarul de urmărire penală cât și depuse la dosarul de față, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, prin ordonanțele atacate în cadrul acestei proceduri, s-a efectuat o prezentare detaliată a activității derulate în acel dosar de urmărire penală.

Astfel, s-a constatat că petentele B. și C. au formulat în cursul anului 2008 o plângere adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care au solicitat efectuarea de cercetări față de notarul public D. din mun. Vatra Dornei.

Prin Rezoluția nr. 167/P/2008 din 09.09.2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de notarul public D., sub aspectul comiterii infracțiunilor mai sus menționate, cu motivarea că faptele nu întrunesc elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Împotriva acestei soluții, petentele au formulat plângere, ce a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Rezoluția nr. 389/II/2/2008 din 24.10.2008 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava. Totodată, prin același act procedural s-a dispus trimiterea unui exemplar al plângerii formulate de sus-numite, Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, în vederea identificării și cercetării sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior a persoanelor din cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei care au procedat la restituirea unei clădiri din municipiu către cetățeanul israelian E., fără a avea în vedere că cele două persoane dețineau un apartament moștenit de la bunica lor, F..

Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei sub nr. x/2008, iar cercetările au fost efectuate de către lucrători de poliție judiciară din cadrul Poliției Municipiului Vatra Dornei.

După terminarea cercetărilor, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, prin Ordonanța nr. 1428/P/2008 din 23.04.2010 a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuiților G., H., I. și J. - funcționari în cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei, sub aspectul comiterii infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior, motivându-se că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei fapte penale.

Prin Rezoluția nr. 581/II/2/2010 din 14.06.2010, prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava a respins, ca neîntemeiată, plângerea împotriva soluției sus-menționate formulate de numitele B. și C., apreciindu-se că soluția adoptată a fost temeinică și legală.

Ulterior, în temeiul dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen. anterior, petentele au formulat plângere împotriva soluțiilor adoptate, adresată Judecătoriei Vatra Dornei, care prin sentința penală nr. 45 din 15.02.2011, pronunțată în dosarul nr. x/2010, a admis plângerea și pe cale de consecință, a desființat Ordonanța nr. 1428/P/2008 din 23.04.2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei și Rezoluția nr. 581/II/2/2010 din 14.06.2010 a prim-procurorului Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava, dispunând trimiterea cauzei la procuror, în vederea completării urmăririi penale.

Ca urmare a acestei sentințe penale, prin Ordonanța nr. 1428/P/2008 din 20.03.2011, emisă de prim procurorul K. din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, s-a dispus redeschiderea urmăririi penale și trimiterea cauzei la Poliția Municipiului Vatra Dornei, în vederea efectuării și completării cercetărilor sub aspectul comiterii infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen.

După finalizarea urmăririi penale, organul de cercetare penală din cadrul Poliției Municipiului Vatra Dornei - Compartimentul de Investigare a Fraudelor a întocmit referatul nr. x/2008 din 03.01.2012, prin care a propus încetarea urmăririi penale față de învinuiții G., H., I. și J. - funcționari în cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale și totodată neînceperea urmăririi penale față de aceleași persoane, sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. anterior, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor fapte penale.

Propunerea organelor de cercetare penală a fost însușită de către procurorul L., care, prin Rezoluția nr. 1428/P/2008 din 27.01.2012, a dispus încetarea urmăririi penale față de învinuiții G., H., I. și J. - funcționari în cadrul Primăriei Municipiului Vatra Dornei, pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, prev. de art. 249 C. pen. anterior și neînceperea urmăririi penale față de aceleași persoane, sub aspectul comiterii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prev. de art. 246 C. pen. anterior și fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. anterior, cu motivarea că, în cazul tuturor infracțiunilor, a intervenit prescripția răspunderii penale.

Cu toate acestea, la data de 05.05.2015, petenta B. s-a adresat Direcției Naționale Anticorupție cu o plângere, care a fost trimisă spre soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, prin care a reclamat nemulțumiri în legătură cu modalitatea de soluționare a cauzei penale sus-menționate.

Fiind audiată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, petenta a precizat obiectul sesizării, în sensul că dorește redeschiderea urmăririi penale în dosarul nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, motiv pentru care plângerea a fost trimisă spre competentă soluționare acestei unități de parchet.

Prin Ordonanța nr. 57/II/1/2015 din 17.08.2015 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, prim procurorul M. a respins solicitarea de redeschidere a urmăririi penale formulată de B., ca fiind neîntemeiată, soluție comunicată acesteia din urmă.

Față de cronologia actelor de urmărire penală efectuate în dosarul penal nr. x/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei prezentate anterior, judecătorul de cameră preliminară a constatat că, că în cauză este incident cazul care împiedică punerea în mișcare și exercitarea acțiunii penale prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în sensul că faptele reclamate nu există, nerezultând că magistrații M. și L., prim procuror, respectiv procuror, ambii în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, și-ar fi îndeplinit cu încălcarea legii atribuțiile de serviciu în legătură cu soluționarea dosarului nr. x/2008, în sensul că nu ar fi procedat la administrarea și evaluarea corectă a probatoriului în această cauză, modalitate prin care ar fi favorizat făptuitorii din acest dosar și totodată, ar fi vătămat interesele legale ale persoanei vătămate.

De asemenea, prin Ordonanța nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a dispus, printre altele, respingerea, ca neîntemeiată, a plângerii formulate de către petenta B. împotriva Ordonanței nr. 407/P/2015 din 06.04.2017 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava.

Împotriva încheierii nr. 71 din 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori au formulat cerere de revizuire petenții A. și B., prin mandatar A..

Cu privire la admisibilitatea în principiu a cererii conform prev. art. 459 alin. (3) C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară a constatat următoarele:

În ceea ce privește obiectul căii de atac, s-a reținut că revizuirea poate fi exercitată - în cazurile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 453 din C. proc. pen. - numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, indiferent dacă acestea au rămas definitive la prima instanță (sentințe) sau la instanța de apel (decizii). Totodată, revizuirea privește numai hotărârile judecătorești definitive care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile judecătorești, or, asemenea erori pot fi întâlnite numai în hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

În speță, prin încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosar nr. x/2017, a fost respinsă plângerea formulată de petenta B. împotriva ordonanțelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 și nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată. S-a constatat că plângerea formulată de aceeași petentă pentru C. nu îndeplinește condițiile cerute pentru reprezentare. Petenta B. a fost obligată să plătească statului suma de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Potrivit art. 452 alin. (1) C. proc. pen. "hotărârile judecătorești definitive pot fi supuse revizuirii atât cu privire la latura penală, cât și cu privire la latura civilă", pentru cazurile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 453 lit. a)-f) C. proc. pen.

Judecătorul de cameră preliminară a reținut că, potrivit art. 453 alin. (1) C. proc. pen. revizuirea hotărârilor judecătorești definitive, cu privire la latura penală, poate fi cerută când:

a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză;

b) hotărârea a cărei revizuire se cere s-a întemeiat pe declarația unui martor, opinia unui expert sau pe situațiile învederate de un interpret, care a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere, influențând astfel soluția pronunțată;

c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals în cursul judecății sau după pronunțarea hotărârii, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de urmărire penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere, împrejurare care a influențat soluția pronunțată în cauză;

e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia;

f) hotărârea s-a întemeiat pe o prevedere legală ce a fost declarată neconstituțională după ce hotărârea a devenit definitivă, în situația în care consecințele încălcării dispoziției constituționale continuă să se producă și nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii pronunțate.

Potrivit art. 459 alin. (3) lit. f) C. proc. pen. rap. la art. 456 alin. (2), (3) și 4 C. proc. pen. persoana care formulează cererea de revizuire trebuie să indice în mod expres cazul de revizuire pe care se întemeiază cererea.

Sub aspect procedural, conform prevederilor art. 456 alin. (1)-(4) C. proc. pen., "Cererea de revizuire se adresează instanței care a judecat cauza în prima instanță. (2) Cererea se formulează în scris și trebuie motivată, cu arătarea cazului de revizuire pe care se întemeiază și a mijloacelor de probă în dovedirea acestuia. (3) La cerere se vor alătura copii de pe înscrisurile de care cel ce a formulat cererea de revizuire înțelege a se folosi în proces, certificate pentru conformitate cu originalul. Când înscrisurile sunt redactate într-o limbă străină, ele se vor alătura în traducere efectuată de un traducător autorizat. (4) În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile prevăzute la alin. (2) și (3), instanța pune în vedere celui ce a formulat cererea să o completeze, într-un termen stabilit de instanță, sub sancțiunea prevăzută la art. 459 alin. (5)."

După cum s-a menționat mai sus, din conținutul prevederilor art. 452 C. proc. pen., rezultă că pot face obiectul revizuirii numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei și anume cele prin care instanța s-a pronunțat asupra raportului juridic de drept substanțial și asupra raportului juridic procesual penal principal, soluționând acțiunea penală prin condamnare, amânare, renunțare, achitare sau încetare a procesului penal.

În prezenta cauză cererea de revizuire este inadmisibilă raportat la obiectul cauzei. Astfel, s-a constatat că se solicită revizuirea unei încheieri prin care a fost soluționată o plângere împotriva actelor procurorului, întemeiată pe disp. art. 340 C. proc. pen.

În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a constatat că sunt incidente prevederile art. 459 alin. (5), (7) C. proc. pen., potrivit cărora "În cazul în care instanța constată neîndeplinirea condițiilor prevăzute la alin. (3), dispune prin sentință respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. Sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea."

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că prin Decizia nr. 17/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Secțiile Unite, pronunțată în recurs în interesul legii, s-a stabilit că "cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești definitive, pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) din C. proc. pen., este inadmisibilă". Chiar dacă a vizat o dispoziție normativă prevăzută de vechiul C. proc. pen., această decizie își păstrează aplicabilitatea și după intrarea în vigoare a noului C. proc. pen., care în art. 340 și 341 reglementează în mod similar instituția plângerii împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată.

De asemenea, prin Decizia Curții Constituționale nr. 788 din 15 decembrie 2016 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 452 alin. (1) și art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) și art. 341 alin. (8) din C. proc. pen. s-a respins, "ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de N. în Dosarul nr. x/2015 al Judecătoriei Brașov, secția penală și constată că dispozițiile art. 452 alin. (1) și art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., cu referire la art. 341 alin. (7) pct. 2 lit. a) și art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., sunt constituționale în raport cu criticile formulate", judecătorul constituțional relevând o serie de aspecte referitoare la însăși calitatea de parte în procesul având ca obiect revizuire.

Astfel, în considerentele acestei decizii, la paragraful 19, se reține că "Cât privește dispozițiile art. 455 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., potrivit cărora pot cere revizuirea părțile din proces, în limitele calității lor procesuale, adică oricare dintre persoanele care au avut calitatea de parte în cauza a cărei revizuire se cere, Curtea a reținut că aceste norme procesual penale nu sunt de natură a aduce atingere liberului acces la justiție, dreptului părților la un proces echitabil sau la folosirea, în condițiile legii, a căilor de atac, prin acestea stabilindu-se cadrul procesual al căii extraordinare de atac, aplicabil tuturor justițiabililor aflați în ipoteza normei criticate. Or, persoana care a formulat plângere, în temeiul art. 340 din C. proc. pen., împotriva soluției de clasare sau de renunțare la urmărirea penală dispuse prin ordonanță sau prin rechizitoriu nu are calitatea de "parte" într-o cauză penală a cărei revizuire se cere, această procedură nevizând judecarea propriu-zisă a unei cauze penale, fiind doar un mijloc procedural prin care se realizează un examen al ordonanței procurorului, atacate sub aspectul legalității acesteia."

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege, această regulă având valoare de principiu constituțional.

Astfel, dispozițiile art. 129 din Constituție stipulează că mijloacele procesuale de atac a unei hotărâri judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

Astfel, dând în același timp eficiență principiului privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, dar și exigențelor art. 13 din Convenția EDO, în C. proc. pen. legiuitorul a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesual-penală (act normativ ce reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva lor, termenele de declarare și motivele ce se pot valabil invoca) reprezintă o încălcare a principiului legalității sale, aspect inadmisibil în ordinea de drept.

Aspectul că una dintre condițiile de admisibilitate nu este îndeplinită în speță face inutilă analiza celorlalte cerințe impuse de norma procesual-penală în acest sens, întrucât pentru admisibilitatea în principiu a cererii de revizuire ele trebuie întrunite cumulativ.

Prin urmare, apare ca fiind inadmisibilă cererea de revizuire formulată de petentul A. în nume propriu și în calitate de mandatar al petentei B., care vizează o încheiere prin care s-a respins plângerea împotriva ordonanțelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 și nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ca nefondată și s-a constatat că plângerea formulată de aceeași petentă pentru C. nu îndeplinește condițiile cerute pentru reprezentare.

Împotriva sentinței penale nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2022, au formulat contestație A. și B., prin mandatar A., invocând faptul că judecătorul din cadrul Curții de Apel Suceava care a pronunțat încheierea nr. 71/17.10.2017 a încălcat, dispozițiile art. 341 alin. (5) C. proc. pen.,

Examinând calea de atac formulată în cauză de revizuenții A. și B. prin mandatar A., Înalta Curte constată că acesta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei căi de atac îl constituie sentința penală nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petenții A. și B. - prin mandatar A. cu privire la încheierea nr. 71 din data de 17 octombrie 2017 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava în dosar nr. x/2017, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta B. împotriva ordonanțelor nr. 47/II/2/2017 din 17.05.2017 și nr. 407/P/2015 din 6.04.2017 emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava și s-a constatat că plângerea formulată de aceeași petentă pentru C. nu îndeplinește condițiile cerute pentru reprezentare.

Hotărârea împotriva căreia petenții au formulat cererea de revizuire este definitivă, conform dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., care prevăd că încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă.

De asemenea, soluția atacată în prezenta cauză prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de către revizuente este definitivă, conform dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen., potrivit cărora sentința prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, este supusă aceleiași căi de atac ca și hotărârea la care se referă revizuirea.

Din interpretarea dispozițiilor art. 459 alin. (7) teza a II-a C. proc. pen. rezultă că în situația în care hotărârea la care se referă revizuirea nu este supusă niciunei căi de atac, pe cale de consecință, hotărârea prin care este respinsă cererea de revizuire, după analiza admisibilității în principiu, nu este supusă niciunei căi de atac.

Prin urmare, contestatorilor revizuenții A. și B., prin mandatar A. nu le este recunoscută calea de atac împotriva sentinței penale nr. 56 din data de 10 iunie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de aceștia, întrucât a fost formulată împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare.

Așadar, prin promovarea acesteia, petenții revizuenți au încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Normele procesuale privind sesizarea instanțelor judecătorești și soluționarea cererilor în limitele competenței atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 din Constituția României.

C. proc. pen. reglementează hotărârile susceptibile de a fi supuse examinării, căile de atac care pot fi exercitate împotriva acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârilor.

Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.

Pentru aceste considerente, se va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuenții A. și B. prin mandatar A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 10.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Față de soluția dispusă, în conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga revizuienții la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de revizuenții A. și B. prin mandatar A. împotriva sentinței penale nr. 56 din 10.06.2022, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă contestatorii la plata sumei de câte 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 noiembrie 2022.