ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2022
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 679/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 01 noiembrie 2022
Deliberând asupra cauzei de față,
În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din data de 16 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, s-a dispus în temeiul art. 476 alin. (4) C. proc. pen., suspendarea judecării contestației în anulare formulate de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 729/A/21.05.2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2019, până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în dosarul nr. x/2022.
S-a respins cererea formulată de condamnatul A. de suspendare a executării deciziei penale contestate.
Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Cluj a reținut că Înalta Curte de Casație și Justiție urma a se pronunța asupra următoarelor chestiuni de drept:
Dispozițiile art. 426 lit. b) și art. 431 din C. proc. pen. se interpretează în sensul că instanța care soluționează contestația în anulare are competența, în etapa admisibilității în principiu, să reanalizeze care dintre legile penale care s-au succedat în timp este mai favorabilă în cazul în care se invocă incidența unei cauze de încetare a procesului penal în raport de o lege succesivă care nu a fost reținută ca fiind mai favorabilă în cauză? 2. În aplicarea dispozițiilor art. 426 lit. b) din C. proc. pen., astfel cum au fost interpretate prin decizia nr. 10/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022, poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a analizat incidența acestei cauze de încetare în raport de împlinirea termenului de prescripție specială, însă a omis să aibă în vedere natura simplă/extremă a Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale în perioada 26.06.2018-30.05.2022?
Constituie omisiunea instanței de a avea în vedere inexistența unei cauze de întrerupere a termenului de prescripție a răspunderii penale, în perioada 26.06.2018 - 30.05.2022, o eroare de procedură, în sensul art. 426 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., în ipoteza cauzelor definitiv judecate, în perioada anterior menționată?
A menționat că dezlegarea asupra acestor chestiuni de drept are o înrâurire hotărâtoare în prezenta cauză, iar pe rolul Curții de Apel Cluj (și a altor instanțe naționale) sunt înregistrare numeroase contestații în anulare în care se ridică probleme de drept similare (ca efect al publicării în Monitorul Oficial al României a deciziilor Curții Constituționale nr. 297/26.04.2018 și nr. 358/26.05.2022), fiind imperios necesară asigurarea unei practici judiciare unitare, cu respectarea dreptului părților la un proces echitabil (în componentele referitoare la accesul la instanță, egalitatea de tratament juridic, previzibilitatea legii).
Împotriva acestei încheieri, contestatorul A. a formulat contestație, solicitând admiterea acesteia și punerea sa în libertate.
Examinând admisibilitatea contestației formulate de contestatorul A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:
Procesul penal se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale, iar hotărârile judecătorești sunt supuse numai acelor căi de atac prevăzute de lege.
Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituție privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor art. 13 din Convenția Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, C. proc. pen. a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru toate persoanele aflate în situații juridice identice.
Potrivit dispozițiilor art. 425
1
alin. (1) din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile articolului fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.
Conform dispozițiilor art. 476 alin. (1) din C. proc. pen., sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție se face de către completul de judecată după dezbateri contradictorii, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 475, prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac; alin. (2) prin încheierea prevăzută la alin. (1), cauza poate fi suspendată până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept; alin. (4) cauzele similare, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, pot fi suspendate până la soluționarea sesizării.
Din interpretarea dispozițiilor anterior menționate rezultă că încheierea din data 16 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, prin care s-a dispus suspendarea cauzei până la soluționarea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, este o încheiere definitivă, iar calea de atac formulată împotriva unei astfel de încheieri este inadmisibilă.
De asemenea, Înalta Curte reține că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 367 alin. (4) C. proc. pen. potrivit cărora încheierea dată în primă instanță prin care s-a dispus cu privire la suspendarea cauzei poate fi atacată separat cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 24 de ore de la pronunțare, pentru procuror, părțile și persoana vătămată prezente, și de la comunicare, pentru părțile sau persoana vătămată care lipsesc, având în vedere că aceste dispoziții vizează exclusiv cazul de suspendare prevăzut de art. 367 alin. (1) C. proc. pen., și anume atunci când se constată în baza unei expertize medico-legale că inculpatul suferă de o boală gravă și nu cazul de suspendare incident în cauză prevăzut de dispozițiile art. 476 alin. (4) C. proc. pen.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că, în cauză, contestatorul a declarat o cale de atac împotriva unei soluții nesusceptibile de reformare, astfel că, prin promovarea acesteia, a încălcat principiul unicității căii de atac prevăzut de lege. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.
Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și al principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordine de drept.
Inadmisibilitatea reprezintă o sancțiune procedurală care intervine atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual.
Pentru aceste considerente, va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva încheierii de suspendare din data de 16 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj.
Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 340 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 noiembrie 2022.