ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 388/2023

Ședința publică din data de 2 martie 2023

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia civilă nr. 679 din 3 august 2021, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins, ca tardivă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 447 din 14 aprilie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata Asociația de Proprietari nr. 273 Reșița.

Hotărârea pronunțată în contestația în anulare a fost atacată pe calea recursului de către contestatorul A..

Prin încheierea din 24 februarie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a suspendat judecata căii de atac în aplicarea dispozițiilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., față de decesul recurentului intervenit la 6 noiembrie 2021, până când se va cere introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia.

În cauză nu a fost realizată procedura de filtru, data inițială a dosarului fiind 28 februarie 2019, ulterioară datei de 21 decembrie 2018, la care a intrat în vigoare Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, lege prin care au fost abrogate dispozițiile art. 493 C. proc. civ. referitoare la procedura de filtru.

Prin rezoluția din 9 decembrie 2022, s-a stabilit termen la 2 martie 2023, în ședință publică, în vederea examinării excepției de perimare a recursului, cu citarea părților cu această mențiune.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând excepția perimării, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. Conform art. 420 din același cod, perimarea se poate constata și din oficiu.

Așadar, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de 6 luni și această lăsare a pricinii în nelucrare să fie cauzată de culpa părții.

Ca urmare, perimarea operează de drept, cu condiția ca timp de 6 luni să nu se fi săvârșit niciun act de procedură în vederea judecării cauzei, situație cauzată de lipsa de diligentă a părților, care nu au acționat în acest scop, deși aveau posibilitatea să o facă.

Singura derogare pe care o face legiuitorul, pentru ipotezele reglementate de art. 412 C. proc. civ., vizează suspendarea cursului perimării pe o perioadă de o lună, sub condiția însă, ca respectivele situații având ca efect suspendarea judecății, să fi intervenit în cele din urmă 3 luni ale termenului de perimare.

În speță, nu este incidentă această cauză de suspendare, întrucât decesul recurentului s-a produs la 6 noiembrie 2021, anterior începerii curgerii termenului de perimare, care este momentul sistării judecății prin încheierea din 24 februarie 2022, în baza prevederilor art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Dat fiind temeiul de drept al suspendării, art. 412 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., pricina trebuia repusă pe rol în condițiile art. 415 alin. (2) din același cod, în sensul că judecata putea fi reîncepută prin cererea de redeschidere făcută cu arătarea moștenitorilor sau menționând o eventuală imposibilitate obiectivă de identificare a acestora.

Dispozițiile de procedură menționate exclud ideea că actul de procedură urmează a fi îndeplinit din oficiu, câtă vreme redeschiderea judecății putea fi făcută doar la solicitarea părților.

Instanța de recurs mai are în vedere că nici intimata nu s-a preocupat ca înăuntrul termenului de perimare să depășească impedimentul procesual ce a lăsat cauza în nelucrare, prin efectuarea unor demersuri în vederea stabilirii în mod concret a stadiului dezbaterii succesiunii, verificării existenței unor moștenitori sau sesizarea instituțiilor statului în vederea declarării moștenirii vacante.

Din acest punct de vedere, instanța apreciază că operează o culpă procesuală, dată fiind pasivitatea în care a rămas pe perioada suspendării cauzei.

Având în vedere că termenul de perimare s-a împlinit la 24 august 2022, într-o zi de miercuri, lucrătoare, față de momentul suspendării, 24 februarie 2022, conform modalității de calcul instituite de art. 181 alin. (3) C. proc. civ. "când termenul se socotește pe luni, el se împlinește în ultima zi corespunzătoare din ultima lună’’, iar în decursul acestuia nu s-a solicitat continuarea judecății recursului și nici nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare a termenului de perimare, Înalta Curte, în temeiul art. 416 C. proc. civ., va constata perimat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de contestatorul A. împotriva deciziei civile nr. 679 din 3 august 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare la Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 martie 2023.