ÎCCJ, decizie (scj.ro #202165)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Tulburarea ordinii și liniștii publice. Tipicitate

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea Specială. Infracțiuni de corupție și serviciu. Infracțiuni de corupție

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

-  drept penal

- tulburarea ordinii și liniștii publice

C.pen.,

art. 371

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 7

În vederea reținerii tipicității infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 371 din Codul penal, este suficient ca violențele, amenințările ori atingerile grave aduse demnității, care tulbură ordinea și liniștea publică, să fie săvârșite, în public, nefiind prevăzută în norma de incriminare, cerința existenței unei pluralități de subiecți pasivi secundari.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 543/RC din 01 noiembrie 2022

Prin sentința penală nr. x/28.04.2021, pronunțată în dosarul nr. x/121/2020, Tribunalul Galați a hotărât, printre altele, următoarele:

- în temeiul art. 396 alin. (2) Cod procedură penală, în referire la art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul A la o pedeapsă de 1 an și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice.

Împotriva acestei sentințe penale, printre alții, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și inculpatul A.

Prin decizia nr. x din 28 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/121/2020, s-au decis următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de inculpatul A împotriva sentinței penale nr. x/28.04.2021 a Tribunalului Galați.

S-a desființat în parte sentința penală apelată, și, în rejudecare, printre altele:

A fost redusă pedeapsa principală aplicată inculpatului A pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, cu aplicarea art. 396 alin. (10) Cod procedură penală, reținând și dispozițiile art. 75 alin. (1) lit. a) Cod penal și art. 76 alin. (1) Cod penal de la 1 an și 3 luni închisoare la 6 (șase) luni închisoare.

Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs în casație, printre alții, și inculpatul A.

În esență, prin motivele invocate s-a arătat că soluția de condamnare a celor trei inculpați pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzut de art. 371 Cod penal, dispusă de către instanța de fond și menținută de instanța de apel, este nelegală, întrucât, din analiza întregului material probator administrat în cauză, rezultă că tipicitatea obiectivă, concordanța dintre fapta concretă și fapta abstractă descrisă în norma de incriminare, nu există, sens în care se impunea achitarea inculpatului A, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I Cod procedură penală (fapta nu este prevăzută de legea penală).

În acest sens, s-a menționat faptul că probele administrate în cauză nu au demonstrat dincolo de orice dubiu că de față la respectivul conflict ar fi fost prezente mai multe persoane care să fie indignate de comportamentul violent al inculpaților ori că aceștia ar fi provocat o reală stare de tulburare a liniștii publice, întrucât, în realitate, la o parte din conflictul dintre inculpați, victimă și cele trei persoane care o însoțeau pe aceasta, a fost de față doar martora B.

Totodată, s-a subliniat că martorii C și D, cei care se aflau împreună cu inculpații E și F, au fugit după primele momente ale conflictului, respectiv după ce a fost pulverizat spray-ul lacrimogen de către persoane din grupul victimei.

Astfel, s-a concluzionat de către apărare că, în mod cert, la o parte din conflictul care a avut drept urmare decesul victimei G, a fost de față doar martora B, singura persoană care a perceput o parte din incident. Conform probelor administrate în cauză, se constată că aceasta nu s-a simțit indignată, timorată de acțiunile inculpaților, ci, așa cum se observă din imaginele stocate de camerele de supraveghere, martora a rămas în magazin când a trecut grupul din care făcea parte victima, însă, ulterior, aceasta iese și discută cu inculpații, încearcă să îi liniștească, să îi ajute, să le ofere apă pentru a se spăla pe față după ce se pulverizase spray lacrimogen de către persoane din celălalt grup.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație formulate, printre alții, și de inculpatul A, Înalta Curte, prin încheierea din 6 septembrie 2022, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 Cod procedură penală, și, în temeiul art. 440 alin. (4) Cod procedură penală, a dispus admiterea în principiu a acestuia.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală invocat de inculpatul A, constată că recursul în casație este nefondat, pentru următoarele considerente:

Condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură penală rezultă din indicarea temeiul de drept pe care se întemeiază recursul în casație, și anume, dispozițiile art. 438 alin. (1) pct.7 din Codul de procedură penală, respectiv faptul că inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac în anulare, care poate fi exercitată în cazurile limitativ prevăzute de lege.

Scopul recursului în casație îl constituie judecarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, astfel că examinarea cauzei se limitează doar la verificarea respectării legii de către instanța a cărei hotărâre a fost atacată sub aspectul soluționării cauzei prin aplicarea și interpretarea corectă a legii.

Astfel, nu pot fi examinate decât chestiunile ce privesc aspecte de drept, fără a putea cenzura situația de fapt reținută ori temeinicia deciziei atacate, în limita cazurilor prevăzute de dispozițiile art. 438 alin. (1) din Codul de procedură penală.

Acest caz de casare se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv al infracțiunii, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține, prin reaprecierea materialului probator, stabilirea unei alte situații de fapt sau lipsa de vinovăție a recurentului și nici schimbarea încadrării juridice a faptei.

Înalta Curte reține că inculpatul A a fost condamnat, printre altele, pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzută de art. 371 Cod penal, ambele cu aplicarea art. 38 alin. (2) Cod penal.

Printre altele, faptele reținute în sarcina inculpatului au constat în:

În sarcina inculpatului A s-a reținut că la data de 19.08.2020, în jurul orei 21:41, în timpul conflictului petrecut pe strada Combinatului din municipiul Galați, s-a înarmat cu o mătură și un făraș, ambele cu cozi de lemn și, împreună cu inculpații F, H și E, au aplicat lovituri cu pumnii și cu pietre, au alergat în spațiul public înarmați cu obiecte contondente și au distrus un autoturism, în timp ce se aflau mai multe persoane de față care, speriate de acțiunile agresive ale acestora, fie au părăsit în fugă locul agresiunii, fie au strigat să oprească violențele, iar ulterior, una dintre aceste persoane ar fi acționat butonul de panică din interiorul magazinului pentru a solicita ajutorul agenților de paza în stoparea agresiunilor.

Pe calea recursului în casație nu se verifică conformitatea situației de fapt, stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, cu materialul probator administrat în cauză, ori greșita înlăturare sau apreciere a unor probe de către cele două instanțe și nici nu se poate reaprecia asupra corectitudinii încadrării juridice, ci doar dacă faptele reținute ca fiind comise de inculpați, în modalitatea stabilită anterior de instanța de fond și de instanța de apel, întrunesc elementele de tipicitate sub aspect obiectiv.

Referitor la infracțiunea de tulburare a ordinii și liniștii publice, în raport de criticile aduse, Înalta Curte reține că pluralitatea de subiecți pasivi secundari nu constituie o cerință de tipicitate a incriminării, elementul esențial fiind tulburarea ordinii și liniștii publice prin conduitele comise în public.

Se observă că apărarea aduce critici legate de temeinicia acuzației, susținând că nu s-a demonstrat dincolo de orice dubiu că, de față, la respectivul conflict ar fi fost prezente mai multe persoane care să fie indignate de comportamentul violent al inculpaților ori că aceștia ar fi provocat o reală stare de tulburare a liniștii publice, întrucât, în realitate, la o parte din conflictul dintre inculpați, victimă și cele trei persoane care o însoțeau pe aceasta, a fost de față doar martora B, care nu s-a simțit indignată, timorată de acțiunile inculpaților, ci, așa cum se observă din imaginele stocate de camerele de supraveghere, a rămas în magazin când a trecut grupul din care făcea parte victima, iar ulterior a ieșit și a discutat cu aceștia.

Aceste critici nu pot fi primite în calea de atac a recursului în casație, întrucât se referă la temeinicia acuzației, respectiv la modul în care a fost interpretat probatoriul de către curtea de apel.

Curtea de apel, la analiza faptului dacă inculpații au tulburat în mod real ordinea și liniștea publică, a reținut că martorul C, prezent inițial pe platoul de lângă magazin, a declarat că a fugit spre General, fiindu-i teamă să nu fie urmărit.

Realizând că urmează să aibă loc un conflict între cele două grupuri, martorul D a plecat și el în grabă. Martora B a declarat că altercația avut loc în mijlocul străzii, la circa 25-30 m de magazin. Am văzut o bătaie generală. Eu m-am speriat foarte tare, am intrat în magazin și am apăsat butonul de panică pentru a alarma firma de pază. De asemenea, martorul I (angajat al firmei de pază) a confirmat și el că la momentul când a ajuns la fața locului au găsit-o doar pe vânzătoarea de la magazin. Aceasta era speriată.

Prin urmare, în raport de cele constatate de instanța de apel, având în vedere că acțiunile inculpaților au fost săvârșite în public, în sensul art. 184 Cod penal, existența unei pluralități de subiecți pasivi secundari, iar inculpații au tulburat în mod real liniștea și ordinea publică, nu se poate susține cu temei că fapta reținută în sarcina inculpaților nu este prevăzută de legea penală.

Față de aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondate, recursurile în casație declarate, printre alții, de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. x din 28 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați – Secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/121/2020.