ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 23.08.2022

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2022

HOTĂRÂRE

23.08.2022

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 498/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 23 august 2022

Asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 02 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2017, în temeiul art. 250

C. proc. pen., au fost menținute măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților A. și B..

Pentru a dispune astfel, în esență, verificând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpaților, prin prisma dispozițiilor art. 250

C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut cu privire la inculpatul B. următoarele:

Prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra următoarelor imobile aparținând inculpatului B.:

- teren în suprafață de 450 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 14.02.2008 la B.N.P. C. - prețul menționat în contract este de 25.000 RON;

- teren în suprafață de 5000 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 04.12.2009 la B.N.P. C. - prețul menționat în contract este de 90.818 RON;

- teren în suprafață de 69159 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 16.04.2010 la B.N.P. D., prețul menționat în contract este de 1.431.487,57 RON (345.795 euro).

Prin rechizitoriul emis la data de 31.10.2017 în dosarul de urmărire penală nr. 44/P/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, printre altele, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului B., sub aspectul săvârșirii:

- "complicității la infracțiunea de luare de mită în formă continuată", faptă prev. de art. 48 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (3 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu);

- infracțiunii de "spălare de bani în formă continuată", faptă prev. de art. 29 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002 cu aplic. art. 35 C. pen. (3 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu);

- și a infracțiunii de "participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată", faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. (3 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.4 din rechizitoriu), toate cu aplic. art. 38 C. pen. și art. 5 C. pen.

S-a menționat că prin actul de sesizare a instanței s-a arătat că măsura asigurătorie luată prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 este considerată aplicată până la concurența sumei de 1 336 295 euro, reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii, solicitându-se să se dispună confiscarea sumei de 940 500 euro de la inculpatul A. și a sumei de 395 795 euro de la inculpatul B., sume de bani ce reprezintă folosul material dobândit în urma săvârșirii infracțiunilor de luare de mită/complicitate la luare de mită ce au făcut obiectul urmăririi penale în prezenta cauză.

Prin sentința penală nr. 963 din data de 17.08.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2017, cu privire la inculpatul B., Tribunalul București, secția I penală a dispus în esență:

- încetarea procesul penal, pentru săvârșirea infracțiunii de "participație improprie la săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată", faptă prev. de art. 52 alin. (3) C. pen. rap. la art. 321 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., (2 acte materiale corespunzătoare pct. II.2.2-II.2.3 din rechizitoriu, întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale, în baza În baza art. 396 alin. (1) și (5) C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

- condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "complicitate la luare de mită în formă continuată" (2 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2- II.2.3 din rechizitoriu), în baza art. 48 rap. la art. 289 C. pen. cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.

- condamnarea inculpatului la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de "spălarea banilor în formă continuată" (2 acte materiale, corespunzătoare pct. II.2.2 - II.2.3 din rechizitoriu), în baza art. 49 alin. (1) lit. a) din Legea 129/2019 cu aplic. art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen., art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.

- s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință sunt concurente între ele, precum și cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. nr. 251/16.04.2019 pronunțată de Judecătoria Cornetu în dosarul nr. x/2017, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 1369/18.10.2019 pronunțată de Curtea de Apel București, respectiv cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin sent. pen. nr. 367/06.03.2019 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin dec. pen. nr. 748/25.05.2021 pronunțată de Curtea de Apel București; s-a anulat beneficiul suspendării sub supraveghere a executării pedepselor stabilite prin sentințele anterior menționate;

- în baza art. 97 alin. (1) C. pen., art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. cu aplic. art. 10 din Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind C. pen., au fost contopite pedepsele principale stabilite în prezenta cauză de 4 ani închisoare, 4 ani închisoare cu pedepsele de 2 ani închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare și s-a aplicat inulpatului B. pedeapsa cea mai grea de 4 (patru) ani închisoare, la care s-a adăugat un spor obligatoriu de 2 doi ani și 6 șase luni închisoare, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa principală rezultantă de 6 șase ani și 6 șase luni închisoare.

Prin aceeași sentință, în baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost menținută măsura sechestrului și a inscripției ipotecare, asupra următorului imobil aparținând inculpatului B.: teren în suprafață de 450 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 14.02.2008 la B.N.P. C. - prețul menționat în contract este de 25.000 RON;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen., a fost desființată măsura asigurătorie a sechestrului asigurător instuită asupra următoarelor imobile aparținând inculpatului B.: teren în suprafață de 5000 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 04.12.2009 la B.N.P. C. - prețul menționat în contract este de 90.818 RON; teren în suprafață de 69159 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 16.04.2010 la B.N.P. D., prețul menționat în contract este de 1.431.487,57 RON (345.795 euro), la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu dispozițiile art. 250

C. proc. pen., Curtea de Apel București a reținut următoarele:

Potrivit art. 250

C. proc. pen., în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250/1 aplicându-se în mod corespunzător.

Conform art. 249 alin. (1) C. proc. pen. procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

Conform art. 20 din Legea nr. 78/2000 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Potrivit art. 32 din Legea nr. 656/2002 în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

S-a menționat că în prezenta cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, iar prin apelul declarat de procuror sunt criticate soluțiile de achitare adoptate de prima instanță, solicitându-se condamnarea inculpaților A. și B. pentru toate infracțiunile, astfel cum au fost deduse judecății.

Curtea de apel, având în vedere infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B., precum și motivele pentru care s-au instituit măsurile asigurătorii asupra bunurilor imobile ale celor doi inculpați, criticile și solicitările formulate de procuror prin calea de atac exercitată, a apreciat, prin raportare la dispozițiile legale susmenționate și scopul măsurii, că la acest moment procesual se impune menținerea măsurilor asigurătorii, nemodificându-se temeiurile care au determinat luarea acestor măsuri.

S-a mai preciaz că este adevărat că inculpații A. și B. au declarat apel împotriva hotărârii de condamnare, solicitând achitarea și că se bucură de prezumția de nevinovăție, însă, în contextul celor arătate și în raport de prevederile legale incidente în prezenta cauză, instanța a apreciat că se justifică menținerea măsurilor asigurătorii luate de procuror, fiind necesare în continuare în vederea confiscării speciale, pentru a evita înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor vizate.

Ca atare, Curtea de Apel București, în temeiul art. 250

C. proc. pen., a menținut măsurile asigurătorii luate prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților A. și B..

*****

Împotriva încheierii din data de 02 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație inculpatul B., prin avocat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, la data de 17.08.2022, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 23.08.2022, când, cu prilejul dezbaterilor, s-au luat concluziile apărării contestatorului și ale reprezentantului parchetului asupra contestației de față.

Examinând încheierea penală atacată, Înalta Curte apreciază contestația formulată de inculpatul B. ca fiind întemeiată, urmând a o admite, cu consecința desființării încheierii atacate și trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în ceea de îl privește pe contestatorul inculpat B., pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, prin încheierea din data de 02 august 2022, contestată în cauză de către inculpatul B., Curtea de Apel București, verificând legalitatea și temeinicia măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpaților din cauza de față, prin prisma dispozițiilor art. 250

C. proc. pen., a dispus menținerea măsurilor asigurătorii luate prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, asupra bunurilor imobile aparținând inculpaților.

Cu privire la contestatorul inculpat B., se reține că prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, s-a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului, în vederea confiscării speciale, asupra următoarelor imobile aparținând inculpatului B.:

Prin rechizitoriul emis la data de 31.10.2017 în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de Combatere a Infracțiunilor Asimilate Infracțiunilor de Corupție, printre altele, inculpatului B. a fost trimis în judecată, în actul de sesizare a instanței, referitor la măsurile asigurătorii, arătându-se că măsura asigurătorie luată prin ordonanța nr. 44/P/2013 din data de 06.03.2017 este considerată aplicată până la concurența sumei de 1.336.295 euro, reprezentând bunuri dobândite prin săvârșirea infracțiunii, solicitându-se să se dispună, în ceea ce îl privește pe inculpatul B. confiscarea sumei de 395 795 euro de la acesta, ce reprezintă folosul material dobândit în urma săvârșirii infracțiunilor de complicitate la luare de mită ce au făcut obiectul urmăririi penale în prezenta cauză.

Cauza penală menționată a făcut obiectul dosarului de fond nr. x/2017 al Tribunalului București, secția I penală, soluționat prin sentința penală nr. 963 din data de 17.08.2021, prin care, printre altele, cu privire la inculpatul B., referitor la măsurile asigurătorii, s-a dispus:

"În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține măsura sechestrului și a inscripției ipotecare, asupra următorului imobil aparținând inculpatului B.: teren în suprafață de 450 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 14.02.2008 la B.N.P. C. - prețul menționat în contract este de 25.000 RON;

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. desființează măsura asigurătorie a sechestrului asigurător instuită asupra următoarelor imobile aparținând inculpatului B.: teren în suprafață de 5000 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 04.12.2009 la B.N.P. C. - prețul menționat în contract este de 90.818 RON; teren în suprafață de 69159 mp, situat în com. Jilava, jud. Ilfov, cu număr cadastral x, înscris în cartea funciară nr. x UAT Jilava, achiziționat în baza contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. x din 16.04.2010 la B.N.P. D., prețul menționat în contract este de 1.431.487,57 RON (345.795 euro), la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri."

În prezent, cauza se află în etapa procesuală a apelului formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpații A. și B. împotriva sentinței penale nr. 963 din data de 17.08.2021 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală în dosarul nr. x/2017.

Astfel, în apel, prin prisma dispozițiilor art. 250

C. proc. pen., prin încheierea din data de 02 august 2022, contestată în cauză de către inculpatul B., instanța de apel a procedat la verificarea legalității și temeiniciei măsurilor asigurătorii instituite asupra bunurilor imobile ale inculpaților din prezenta cauză.

În ceea ce privește efectuarea verificării impuse în sarcina instanței de apel prin dispozițiile art. 250

C. proc. pen., Înalta Curte, cu titlu prealabil, menționează următoarele:

Prin Legea nr. 6/2018 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European (EPPO), publicată în Monitorul Oficial al României nr. 167/18.02.2021, în vigoare așadar din 21.02.2021, a fost introdus după art. 250

din C. proc. pen., articolul 250

din C. proc. pen.

Conform dispozițiilor legale menționate, în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

aplicându-se în mod corespunzător.

În privința temeiurilor la care se referă art. 250

din C. proc. pen., se reține că potrivit art. 249 din C. proc. pen. (condițiile generale de luare a măsurilor asigurătorii):

"(1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

(2) Măsurile asigurătorii constau în indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora.

(3) Măsurile asigurătorii pentru garantarea executării pedepsei amenzii se pot lua numai asupra bunurilor suspectului sau inculpatului.

(4) Măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate.

) În cazul bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse, luarea de către procuror a măsurilor asigurătorii pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a acestor bunuri este obligatorie.

(5) Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora.

(6) Măsurile asigurătorii prevăzute la alin. (5) se pot lua, în cursul urmăririi penale, al procedurii de cameră preliminară și al judecății, și la cererea părții civile. Măsurile asigurătorii luate din oficiu de către organele judiciare prevăzute la alin. (1) pot folosi și părții civile.

(7) Măsurile asigurătorii luate în condițiile alin. (1) sunt obligatorii în cazul în care persoana vătămată este o persoană lipsită de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă.

(8) Nu pot fi sechestrate bunuri care aparțin unei autorități sau instituții publice ori unei alte persoane de drept public și nici bunurile exceptate de lege".

Pentru ca măsurările asigurătorii să fie legal instituite, trebuie respectate următoarele condiții: să existe o suspiciune rezonabilă cu privire la pregătirea sau săvârșirea unei infracțiuni; sunt temeiuri de a se crede că un obiect poate servi la repararea prejudiciului suferit de persoana vătămată ca urmare a săvârșirii infracțiunii, pentru garantarea executării amenzii penale sau a cheltuielilor judiciare sau instituirea/menținerea măsurii este dispusă în vederea confiscării/confiscării extinse; măsura să fi fost dispusă de organul de urmărire penală (procuror) sau de instanța de judecată și bunurile să nu fie exceptate de la instituirea sechestrului.

Se mai reține că prin decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 20 noiembrie 2015 (paragrafele 14 și 15), Curtea Constituțională a reținut că măsurile asigurătorii sunt definite drept măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Potrivit art. 249 alin. (3) - (5) din C. proc. pen., măsurile asigurătorii în vederea confiscării speciale sau confiscării extinse se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului ori ale altor persoane în proprietatea sau posesia cărora se află bunurile ce urmează a fi confiscate. Măsurile asigurătorii se dispun de procuror, în cursul urmăririi penale, prin ordonanță motivată, de judecătorul de cameră preliminară sau de instanța de judecată în timpul procesului penal, prin încheiere motivată, producându-și efectele de la momentul dispunerii până la momentul pronunțării hotărârii definitive în dosarul penal.

Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a reținut că măsura asiguratorie, indiferent de organul judiciar care o instituie, trebuie motivată, fiind necesar să se arate, în cuprinsul actului prin care se dispune (ordonanță sau încheiere), îndeplinirea condițiilor legale privind necesitatea dispunerii măsurii și, de asemenea, întinderea prejudiciului sau a valorii necesare pentru care se solicită sechestrul și valoarea care urmează a fi garantată în acest fel. De asemenea, pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activități din care să rezulte că ar intenționa ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă.

Prin Decizia nr. 10/14.01.2016 a Curții Constituționale s-a mai reținut că dispunerea măsurilor asigurătorii și instituirea sechestrului asigurător se fac pe baza valorilor implicate în cauză (valoarea prejudiciului sau a sumelor probabile ce trebuie confiscate, bonitatea suspectului sau a inculpatului, valoarea patrimoniului de care acesta dispune) și sunt lăsate, de regulă, la aprecierea organelor judiciare. De la această regulă C. proc. pen. și legile speciale prevăd excepții referitoare, atât la obligativitatea instituirii sechestrului asigurător, cât și la imposibilitatea luării măsurilor asigurătorii, acestea din urmă având drept criterii calitatea titularilor și tipul bunurilor.

Cu privire la cea dintâi categorie de excepții, dispozițiile art. 249 alin. (7) din C. proc. pen. instituie obligativitatea instituirii sechestrului în cazul în care persoana vătămată este lipsită de capacitatea de exercițiu sau are capacitate de exercițiu restrânsă, indiferent dacă aceasta are sau nu desemnat un reprezentant legal și indiferent dacă acesta înțelege să formuleze o cerere de sechestru.

Cazuri de instituire obligatorie a sechestrului asigurător sunt prevăzute: la art. 32 din Legea nr. 656/2002, la art. 11 din Legea nr. 241/2005 și la art. 20 din Legea nr. 78/2000, Curtea Constituțională reținând că reglementarea acestor excepții a fost determinată, în mod special, de importanța relațiilor sociale ocrotite prin acestea, de caracteristicile elementelor constitutive ale laturii obiective a acestor infracțiuni și de pericolul social crescut al faptelor incriminate.

Dispozițiile legale menționate nu împiedică în niciun caz instanța de judecată să facă verificarea prevăzută de dispozițiile art. 250

din C. proc. pen., nefiind intenția legiuitorului de a lăsa în afara sferei de control măsurile asiguratorii dispuse în cauzele în care, potrivit dispozițiilor legale, luarea acestora este obligatorie.

Totodată, se mai reține că prin Decizia nr. 19/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție privind recursul în interesul legii, instanța supremă a reținut că:

"instituirea unei măsuri asigurătorii obligă organul judiciar să stabilească un raport rezonabil de proporționalitate între scopul pentru care măsura a fost dispusă ca modalitate de asigurare a interesului general și protecția dreptului persoanei acuzate de a se folosi de bunurile sale, pentru a evita să se impună o sarcină individuală excesivă. Proporționalitatea trebuie asigurată indiferent de modul în care legiuitorul a apreciat necesitatea dispunerii sechestrului, ca decurgând din lege sau ca fiind lăsată la aprecierea judecătorului. Condiția rezultă atât din art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană cât și din art. 53 alin. (2) din Constituția României, republicată (măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății)".

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât și pe perioada în care aceasta este menținută, trebuie respectat testul de proporționalitate pentru ca măsura prin durata și scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate (cauza Forminster Enterprises Limited c. Republicii Cehe (hotărârea din 2008).

Cu titlu general, Înalta Curte constată că verificarea impusă în sarcina instanței de apel prin dispozițiile art. 250

C. proc. pen. poartă asupra tuturor măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, inclusiv asupra acelora cu privire la care prin sentință s-a dispus ridicarea.

Concluzia este susținută pe de-o parte, de constatarea existenței unei necorelări legislative a dispozițiilor art. 397 alin. (4) C. proc. pen. cu cele ale art. 250

C. proc. pen. sub aspectul caracterului executoriu al dispoziției de ridicare a măsurilor asiguratorii. Concret, dispoziția din sentință privind ridicarea măsurilor asiguratorii nu are caracter executoriu, fiind suspendată în ipoteza exercitării apelului în cauză, în acord cu dispozițiile art. 397 alin. (4) C. proc. pen. care consacră caracterul executoriu exclusiv dispozițiilor din hotărâre privind luarea măsurilor asigurătorii și restituirea lucrurilor. În consecință, măsura va continua să subziste până la soluționarea definitivă a cauzei, fapt care contravine scopului reglementării din cuprinsul art. 250

C. proc. pen., prin care în esență se urmărește evitarea transformării măsurii procesuale restrictive de proprietate, odată cu trecerea timpului, într-o sarcină excesivă pentru persoana ale cărei bunuri sunt indisponibilizate.

Pe de altă parte, concluzia contrară, în sensul imposibilității verificării măsurii asiguratorii cu privire la care s-a dispus ridicarea prin sentință, conduce la generarea unui tratament diferențiat față de persoane aflate în situații juridice similare. Astfel, inculpații cu privire la care s-a dispus o soluție de menținere a măsurilor asiguratorii prin sentință vor avea posibilitatea să obțină în cadrul verificărilor impuse de art. 250

C. proc. pen. ridicarea acestora în măsura în care temeiurile care au justificat luarea lor nu mai subzistă, iar dispoziția de ridicare poate deveni executorie anterior soluționării apelului, în vreme ce inculpații cu privire la care s-a dispus o soluție de ridicare a măsurilor asiguratorii prin sentință nu ar putea obține același rezultat, fiind nevoiți să aștepte soluționarea definitivă a cauzei.

În mod evident însă, nu este posibilă în cadrul procesual instituit prin dispozițiile art. 250

C. proc. pen. pronunțarea unei soluții de confirmare sau de menținere a dispoziției de ridicare a măsurii asiguratorii din sentință, întrucât aceasta din urmă este supusă controlului jurisdicțional prin chiar decizia de apel ce se va pronunța în cauză.

În consecință, având în vedere scopul reglementării instituite prin dispozițiile art. 250

C. proc. pen., la care s-a făcut referire anterior, se impune ca instanța de apel să verifice în mod distinct subzistența temeiurilor care au determinat luarea acestor măsuri, fără a fi ținută de soluțiile pronunțate de către instanța de fond.

În aceste coordonate, examinând încheierea atacată în cauză de contestatorul inculpat B., în raport cu cele anterior reținute, Înalta Curte constată că aceasta nu îndeplinește exigența de a fi motivată, din perspectiva legalității hotărârea dată fiind astfel criticabilă.

Analizând încheierea contestată, instanța de control judiciar constată că lipsesc cu desăvârșire argumentele în baza cărora prima instanță își justifică în fapt și în drept soluția pronunțată, neexistând practic o analiză a subzistenței temeiurilor care au determinat menținerea măsurilor asigurătorii privind pe inculpatul contestator B. așa cum s-a dispus prin încheierea atacată, astfel cum prevede legea în cadrul verificărilor impuse de art. 250

C. proc. pen.

De asemenea, prin încheierea atacată nu a fost analizată nicio susținere a părților și nu s-a răspuns în niciun mod asupra aspectelor invocate de apărarea inculpatului contestator B.. Se reține că în cadrul dezbaterilor asupra măsurilor asigurătorii de la termenul din 2.08.2022, apărarea inculpatului B. a susținut că:

"prin rechizitoriu, procurorul a solicitat să se dispună confiscarea specială asupra sumei de 395.795 euro, care reprezintă folosul material dobândit în urma săvârșirii infracțiunii de complicitate la luare de mită, fiind trimis în judecată pentru infracțiunile menționate la punctele 2.2, 2.3 și 2.4 din rechizitoriu, iar, prin sentința penală nr. 963 din data de 17.08.2021 a Tribunalului București, secția I penală a fost ridicată măsura sechestrului asigurător asupra a două terenuri și menținută această măsura asupra unui teren de 450 mp. Astfel, arată că terenul de 450 mp nu are legătură cu nici un dosar penal, întrucât a fost dobândit în cursul anului 2008, împreună cu soția sa, iar măsura este nelegală, întrucât, deși procurorul a solicitat instituirea măsurii asigurătorii în temeiul art. 112, lit. e), C. pen., bunul nu a fost dobândit prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală. Astfel în principal, în temeiul art. 250,

C. proc. pen., solicită ridicarea măsurii asigurătorii, iar, în subsidiar, solicită restrângerea acestei măsuri la cota de 1/2 din terenul de 450 mp, deținut în coproprietate cu soția sa," fără însă ca instanța să facă în cuprinsul motivării vreo apreciere cu privire la aceste aspecte sau vreo referire la solicitările formulate.

Curtea de Apel, prin încheierea atacată, s-a limitat în a expune textele de lege incidente și, în esență, a avut în vedere că în prezenta cauză s-a pronunțat o hotărâre de condamnare, că prin apelul parchetului sunt criticate soluțiile de achitare adoptate de prima instanță, că deși inculpații bucură de prezumția de nevinovăție, la acest moment procesual se apreciază că se justifică menținerea măsurilor asigurătorii luate de procuror, fiind necesare în continuare în vederea confiscării speciale, pentru a evita înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor vizate.

Or, Înalta Curte constată că instanța de apel avea obligația de a face un real examen de proporționalitate a măsurii asigurătorii cu privire la toate bunurile imobile aparținând inculpatului supuse măsurii, în lumina argumentelor anterior prezentate, instanța trebuind să facă o analiză detaliată a condițiilor impuse de lege și să verifice legalitate și temeinicia măsurii atât cu privire la bunurile menționate în ordonanța procurorului nr. 44/P/2013 din 06.03.2017, cât și cu privire la cele pentru care instanța fondului a dispus desființarea măsurii.

În acest context, Înalta Curte apreciază că nu există o analiză proprie și o motivare efectivă a judecătorului fondului care să justifice soluția adoptată cu privire la măsurile asigurătorii privind pe inculpatul contestator B., context în care, modalitatea în care instanța de fond a înțeles în speță să analizeze verificarea condițiilor impuse de lege în materia măsurilor asigurătorii, nu echivalează cu o soluționare efectivă a cauzei.

Motivarea hotărârilor judecătorești se impune din perspectiva dreptului la un proces echitabil, întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care, în circumstanțele concrete ale cauzei, a fost soluționat procesul. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

Pentru a răspunde cerințelor procesului echitabil, motivarea ar trebui să evidențieze că judecătorul a examinat cu adevărat chestiunile esențiale ce au fost prezentate; motivarea este un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 6 alin. (1) din CEDO.

De asemenea, din jurisprudența instanței supreme reiese că "motivarea soluției pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de control judiciar elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. A motiva înseamnă a demonstra, adică a pune în evidență datele concrete care, folosite ca premise, duc la formularea unei concluzii logice. Simpla afirmare a unei concluzii fără arătarea unei date concrete, fără a arăta în ce mod a fost stabilită acea dată sau referirea explicită sau implicită la actele cauzei în general, nu înseamnă a motiva, ci a da numai aparența unei motivări". (I.C.C.J., secția penală, decizia nr. 656/04.02.2004).

Or, în cauză, arătarea în hotărârea atacată, în mod generic, că în raport de prevederile legale incidente în prezenta cauză, se apreciază că se justifică menținerea măsurilor asigurătorii luate de procuror, fiind necesare în continuare în vederea confiscării speciale, pentru a evita înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor vizate, fără a face o verificare detaliată a subzistenței temeiurilor legale asupra tuturor măsurilor asiguratorii dispuse în cauză, inclusiv asupra acelora cu privire la care prin sentință s-a dispus desființarea și fără nicio referire la apărările concrete ale inculpatului contestator B., echivalează cu nemotivarea soluției, caz de încălcare a dreptului la un proces echitabil.

În cadrul dreptului la un proces echitabil, se analizează și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că obligația instanței de a motiva hotărârea pronunțată, este aceea de a demonstra părților că au fost ascultate (CtEDO, cauza Tatishvili c. Rusiei 2007). De altfel, Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (CtEDO, cauza Ruiz Torija c. Spania, hotărârea din 9.12.1994, §29; CtEDO, cauza Helle c. Finlanda, hotărâre din 19.12.1997; CtEDO, cauza Suominen c. Finlanda, hotărârea din 1.07.2003, §34; CtEDO, cauza Dimitrellos c. Grecia, hotărârea din 7.04.2005, §15).

Totodată, se constată că în situația în care hotărârea primei instanțe, contestată în cauză, nu a fost motivată, instanța de control judiciar nu poate proceda la verificarea acesteia. Astfel, în condițiile în care lipsa motivării echivalează cu o nerezolvare a fondului cauzei, dar și cu imposibilitatea instanței de control judiciar de a face o analiză în fapt și în drept a legalității și temeiniciei hotărârii adoptate de prima instanță, se impune desființarea hotărârii primei instanțe și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se asigura caracterul efectiv al căii de atac prevăzute în dreptul intern.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 02 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Va desființa încheierea penală atacată și va dispune trimitere cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Potrivit art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea contestației, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de inculpatul B. împotriva încheierii din data de 02 august 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală.

Desființează încheierea penală atacă și dispune trimitere cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 august 2022.

§ Cauze similare