GOREA AND GARSTEA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights"
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
GOREA AND GARSTEA v. MOLDOVA - [Romanian Translation] by the P.A. "Lawyers for Human Rights" (CtEDO, 2007)
Traducere neoficială a variantei engleze a deciziei,
efectuată de către asociația obștească „Juriștii pentru drepturile omului”
SECȚIUNEA A PATRA
DECIZIE
Cererea nr. 31656/03
depusă de Raisa GOREA și Galina GARȘTEA
împotriva Republicii Moldova
Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a Patra), întrunită la 25 septembrie 2007, în cadrul unei camere compuse din:
Sir
Nicolas
Bratza
,
Președinte
,
Dl
J.
Casadevall
,
Dl
S.
Pavlovschi
,
Dl
L.
Garlicki
,
Dra
L.
Mijović
,
Dl
J.
Šikuta
,
Dna
P.
Hirvelä
,
judecători
,
și dl
T.L.
Early
,
Grefier al Secțiunii
,
Având în vedere cererea sus-menționată depusă la 8 iulie 2003,
Având în vedere decizia de a aplica procedura stabilită de articolul 29 § 3 al Convenției și de a examina fondul cererii concomitent cu admisibilitatea acesteia,
În urma deliberării, decide următoarele:
ÎN FAPT
Reclamanții, dna Raisa Gorea și dna Galina Garștea, sunt cetățeni ai Republicii Moldova care s-au născut în anii 1966 și, respectiv, 1953, și care locuiesc în Chișinău. Ei au fost reprezentați în fața Curții de către dl Mihai Grivneac,
avocat din Chișinău.
Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său la acea dată, dl
Vitalie Pârlog.
Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate
de părți
, pot fi rezumate în felul următor.
Reclamanții au fost angajați ai unei companii private. Printr-o decizie din 24 iulie 2000, angajatorul a reținut din salariile fiecărui reclamant suma de 3,714 lei moldovenești (MDL) (echivalentul a 319.26 euro (EUR) la acea dată). Reclamanții au intentat o acțiune împotriva angajatorului, solicitând rambursarea acestor sume.
La 26 decembrie 2000, Judecătoria sectorului Ciocana a hotărât în favoarea reclamanților și a obligat compania să plătească fiecăruia din ei câte MDL 3,714, și MDL 742.8 (echivalentul a EUR 64.86 la acea dată) cu titlu de asistență judiciară. Întreprinderea nu a contestat hotărârea
și aceasta
a devenit irevocabilă și executorie.
La
20 septembrie 2001, executorul judecătoresc a expediat companiei titlurile executorii, însă compania nu le-a executat.
Ca urmare a plângerii privind neexecutarea depusă de către reclamanți Ministerului Justiției, la 2 noiembrie 2001, cel din urmă a expediat executorului judecătoresc de la Judecătoria sectorului Ciocana o cerere privind executarea hotărârii. De asemenea, Ministerul a solicitat executorului să-l informeze, până la 10 noiembrie 2001, despre măsurile luate și motivele neexecutării. Executorul judecătoresc nu a răspuns la această scrisoare.
La 16 ianuarie 2003, reclamanții au informat Ministerul Justiției că executorul judecătoresc nu a întreprins nicio măsură în vederea executării hotărârii. Ministerul nu a răspuns la această scrisoare.
După mai multe plângeri depuse de către reclamanți companiei cu privire la neexecutarea hotărârii, la 21 august 2003, compania i-a informat că, la 20 februarie 2003, Curtea de Apel Economică a inițiat procedura de insolvabilitate a acesteia și că salariile lor urmau să fie plătite în conformitate cu Legea insolvabilității.
La 18 martie 2004, reclamanții s-au plâns repetat Ministerului Justiției de neexecutarea hotărârii judecătorești pronunțate în favoarea lor.
La 22 martie 2004, Ministerul a solicitat executorului judecătoresc să execute hotărârea judecătorească și să informeze reclamanții, până la 9 aprilie 2004, despre măsurile luate în vederea executării acesteia.
PRETENȚII
Reclamanții s-au plâns, în temeiul articolului
6 §
1 al Convenției, că dreptul lor
de acces la o instanță a fost încălcat ca urmare a ne
executării hotărârii judecătorești din 26 decembrie 2000.
De asemenea, reclamanții
au pretins că neexecutarea hotărârii judecătorești a încălcat dreptul lor la protecția proprietății garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție.
ÎN DREPT
La 13 martie 2006, Curtea a primit observațiile Guvernului cu privire la această cauză, potrivit cărora hotărârea judecătorească pronunțată în favoarea reclamanților a fost executată în august 2004. La 7 aprilie 2006,
Curtea a transmis aceste observații reclamanților, care au fost invitați să prezinte comentariile lor scrise până
la 2 iunie 2006.
Deoarece nu a primit niciun răspuns, printr-o scrisoare recomandată din
1 februarie 2007, Curtea a informat reclamanții și reprezentantul lor
că termenul limită pentru depunerea observațiilor a expirat și i-a avertizat că, deoarece nu a fost solicitată o extindere a termenului limită, Curtea ar putea decide să scoată cererea de pe rolul său.
Reclamanții au primit această scrisoare, însă nu au răspuns.
În lumina celor de mai sus, în conformitate cu articolul 37 §
1 (a) al Convenției, Curtea consideră că reclamanții nu doresc să-și mai mențină cererea. Mai mult, Curtea nu găsește circumstanțe speciale cu privire la respectarea drepturilor omului garantate prin Convenție și Protocoalele sale care ar cere continuarea examinării cererii. Prin urmare, articolul 29 § 3 al Convenției nu mai este aplicabil acestei cauze și cererea urmează a fi scoasă de pe rol.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate,
Decide
să scoată cererea de pe rolul său.
T.L.
Early
Nicolas
Bratza
Grefier
Președinte