ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5930/2022

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată la data de 18.01.2021, sub nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate a chemat în judecată pe pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, A. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 1/20.01.2017, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind averea domnului A..

Hotărârea recurată Prin sentința civilă nr. 61/F-CONT din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins, ca nefondată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Agenția Națională de Integritate, în contradictoriu cu pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, A. și Ministerul Finanțelor Publice.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 61/F-CONT din 6 aprilie 2021 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Agenția Națională de Integritate a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-reclamantă, enunțând dispozițiile legale privind conținutul hotărârii judecătorești și interpretarea dată acestora cu privire la motivarea hotărârii, a susținut că instanța de fond nu a luat în considerare niciunul dintre argumentele invocate de ANI prin acțiune, nefiind deloc analizate susținerile formulate. Astfel, în opinia sa, judecătorul fondului s-a limitat la a prelua concluziile Comisiei de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, dând aparență de motivare hotărârii pronunțate. Referitor la incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că primul motiv il reprezintă retinerea instantei de fond cu privire la perioada de evaluare si reținerea veniturilor și cheltuielilor în această perioada, înțelegând să critice această motivare prin faptul că este evident că persoanele cercetate au efectuat cheltuieli în anul 2008 (suma de 15.000 euro-echivalentul a 53.700 RON folosită de persoana evaluată la data de 11.07.2008) din banii pe care îi detineau în acel moment neputând cheltui sume de bani pe care nu le dețineau, sume de bani care au intrat în patrimoniul lor chiar și după 2 ani de la data efectuării cheltuielilor. Astfel, chiar dacă Comisia lua în considerare sumele de bani presupus obținute din agricultură de către persoana cercetată, aceasta trebuia să identifice exact cuantumul sumelor de bani obținute pe fiecare an in parte, și nu să rețină o sumă pe o perioadă generală (2008-2010) pentru că se ajunge în situația în care reținem că sumele obțiunute din agricultură în anul 2010 i-ar fi permis persoanei cercetate să le cheltuiască in anul 2008 ceea ce nu este posibil. Dacă s-ar accepta că persoanele supuse controlului averi iși pot justifica cheltuielile avute cu venituri obținute ulterior efectuării cheltuielilor, pe o perioadă nelimitată de timp, ar însemna că intreaga procedură de cercetare a averilor ar fi golita de conținut și lipsită de orice formalitate. A arătat că al doilea motiv il reprezintă luarea în considerare, la capitolul venituri, a unor sume ce nu sunt demonstrate, susținând că referitor la pretinsele sume obținute din activitatea de exploatare agricolă a unor terenuri - cele concluzionate de expertul desemnat nu au nicio bază legală, fiind vorba doar de date statistice, concluziile acestuia fiind simple presupuneri care nu pot conduce nici la reținerea pretinselor producții și nici a sumelor respective rezultate din valorificarea acestora. Cu privire la acest aspect, opinează în sensul că în lipsa unor documente care să probeze încasarea sumelor respective, acestea nu pot fi luate în considerare la stabilirea balanței de venituri și cheltuieli în condițiile în care aceste venituri obtinute din exploatatii agricole nu au fost mentionate la Administratia Finantelor Publice. Totodată, aceste venituri nu au fost declarate de către persoana cercetată în declaratiile de avere pe care le-a depus de-a lungul anilor, Mai mult decât atât, aceste venituri nu au fost invocate de către persoana cercetată în niciunul din punctele de vedere depuse la dosarul cauzei în momentul evaluării desfășurate de către inspectorul de integritate din cadrul A.N.I.

Apărările formulate în recurs Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neindicarea motivelor de nelegalitate, care să se circumscrie prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Pe fond, a solicitat respingerea recursului, apreciind că sentința este data cu corecta aplicare a dispozițiilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute, fiind corespunzător motivată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 4 august 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 27 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, când cauza a fost amânată la data de 8 decembrie 2022, în vederea atașării dosarului Comisiei de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului În temeiul dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., examinând cu prioritate excepția nulității recursului invocată de intimat, Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta Agenția Națională de Integritate a chemat în judecată pe pârâții Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, A. și Ministerul Finanțelor Publice, solicitând anularea actului administrativ reprezentat de Ordonanța nr. 1/20.01.2017, emisă de Comisia de Verificare a Averilor de pe lângă Curtea de Apel Pitești, privind averea domnului A.. Prin sentința recurată acțiunea a fost respinsă, pârâta înțelegând să exercite calea de atac a recursului, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbatere părților. Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textele invocate - art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. - care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., neputând echivala cu motivarea recursului. Înalta Curte constată că în declarația scrisă de recurs, înregistrată la dosar, recurenta-reclamantă prezintă situația de fapt și preia aceleași texte legale incidente raportului juridic de drept material izvor al litigiului, fără însă să evidențieze care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în motivele de casare antereferite, chiar dacă aceastea au fost invocate expres. Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere/reiterare a apărărilor de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, acestea reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată. Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează. În acest context, așa cum s-a relevat mai sus, recurenta a indicat expres art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Înalta Curte amintește că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. "Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiaza sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei". Textul consacră ipoteze diferite ale aceluiași motiv de recurs - nemotivarea hotărârii - întrucât astfel trebuie calificată atât o hotărâre care nu este deloc motivată cât și una care cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. Se mai reține că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, niciuna dintre aceste ipoteze nu a fost afirmată și dezvoltată ca atare pentru ca, în mod real, recursul să poată fi încadrat în textele de lege menționate. Înalta Curte reține că sunt date în competenta instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, mai precis nemotivarea sentinței și corecta aplicare a prevederilor legale incidente, cu referire directă în cauza de față la prevederile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ., invocate ca temei al recursului. Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de către recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului. Înalta Curte constată că, raportat la obiectul acțiunii, recurenta-reclamantă susține că hotărârea recurată este nemotivată, pe motiv că nu s-au analizat toate susținerile sale, precum și că este dată cu aplicarea/interpretarea greșită a legii, limitându-se însă la a reitera situația de fapt și dispozițiile legale invocate prin acțiune în fața instanței de fond. Or, prima instanță a analizat actul administrativ contestat, situația de fapt și susținerile părților litigante și, prin prisma probatoriului administrat, și, făcând aplicarea dispozițiilor legale incidente, în ceea ce privește motivele de nulitate ale actului administrativ atacat, Curtea a reținut că "reclamanta s-a referit, în esență, la constatările comisiei asupra sumelor provenind din exploatarea agricolă a unor terenuri, susținându-se caracterul abstract al concluziilor raportului de expertiză, fiind întemeiat pe date statistice, și lipsa documentelor justificative. Astfel, Curtea constată că reclamantul se limitează la contestarea concluziilor comisiei doar cu privire la o sursă de venit, cea provenind din activități agricole, cu toate că, toate celelalte venituri constate prin ordonanța de clasare sunt suficiente pentru a acoperi și chiar depăși cheltuielile considerate ca nejustificate prin raportul ANI. Așa cum s-a arătat mai sus, Comisia a reținut că persoana cercetată și soția acesteia au obținut în perioada verificată venituri nete în sumă totală de 79.536 RON, la care se adaugă suma de 39.800 euro, virată de B.. Așadar, însumând aceste surse de venit, chiar și în ipoteza în care ar fi înlăturate statuările comisiei asupra veniturilor din activitatea agricolă, cheltuielile învederate prin raportul ANI, în valoare de 95272 de RON (echivalentul a 25542 de euro), sunt în mod evident justificate prin prisma veniturilor obținute. În consecință, critica formulată de reclamantă este lipsită de orice utilitate în lipsa contestării și a celorlalte surse de venit, asupra căror instanța nu se apleca din oficiu, fără a încălca principiul disponibilității părților, care guvernează procesul civil, conform art. 9 C. proc. civ.." Prin urmare, acesta este raționamentul logico-juridic esențial al judecătorului fondului care a stat la baza pronunțării soluției criticate de reclamantă, acesta trebuind să fie combătut prin calea de atac declarată, însă reclamanta nu a formulat nici o critică concretă de nelegalitate în privința motivării reținute, nearătând argumente care să susțină opinia sa cu privire la nemotivarea sentinței ori la modul în care au fost interpretate sau aplicate greșit prevederile legale incidente în cauză, susținând în mod formal că reținerile instanței de fond sunt eronate. Astfel, recurenta-reclamantă a invocat incidența în cauză a dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe motiv că instanța de fond nu a analizat și celelalte susțineri ale acesteia din cererea de chemare în judecată, care, în mod evident, în raport de raționamentul esențial pe care s-a bazat soluția criticată în recurs, au devenit inutil de analizat în lipsa contestării și a celorlalte surse de venit, astfel că, prin cererea de recurs nu sunt aduse critici din perspectiva acestui caz de casare. În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin calea de atac exercitată recurenta-reclamantă nu a combătut în nici un fel raționamentul din hotărârea recurată reținut anterior, potrivit cu care toate celelalte venituri constatate prin ordonanța de clasare sunt suficiente pentru a acoperi și chiar depăși cheltuielile considerate ca nejustificate prin raportul ANI, contestarea de reclamantă a concluziilor comisiei privind doar o sursă de venit, cea provenind din activități agricole, recurenta limitându-se la a relua susținerile din acțiune, care nu privesc acest aspect și, a căror analiză, astfel cum s-a reținut anterior, a devenit inutilă. Așa fiind, instanța de control judiciar constată că aspectele reținute de către instanța de fond în justificarea soluției de respingere a cererii de anulare a actului administrativ în discuție nu au fost contestate, pe calea recursului, de reclamanta Agenția Națională de Integritate. Din această perspectivă, așa cum s-a constatat în precedent, recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural și, ca atare, nu satisface exigențele pentru validarea sa. În consecință, reținând că recursul promovat nu este explicit în vreo critică compatibilă cu materia recursului, având în vedere și faptul că, în speță, nu este prezent nici un motiv de recurs de ordine publică, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (1) C.prov.civ., va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă. În temeiul art. 453 C. proc. civ., care prevede că "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte urmează să oblige recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, conform dovezilor aflate la dosar. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor invocate de recurentă, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 489, art. 496 alin. (1) și art. 453 C. proc. civ., va admite excepția nulității recursului și va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă; va obliga recurenta-reclamantă la plata către intimatul-pârât A. a sumei de 1000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.