ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5809/2021

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 28 iulie 2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a solicitat: - anularea deciziei nr. 2482/21.01.2016 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și a tuturor actelor subsecvente; - obligarea pârâtei la plata de sumei de 71.401,43 RON, aceasta fiind eligibilă, aferentă facturii nr. x/06.11.2015 prin care s-a achiziționat utilajul "Uscător rotativ de rumeguș UR-500"; - obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 3366 din 29 septembrie 2017, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agentia pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. I.2 a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. a) În dezvoltarea recursului recurenta-reclamantă arată că, respingând cererea de chemare în judecată, motivat de faptul că, "date fiind constatările personale ale echipei de control, Curtea nu poate acorda valoare probatorie înscrisurilor depuse de reclamantă (inclusiv raportul de expertiză extrajudiciară)", instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală sub aspectul probațiunii, pentru că nu a stăruit îndeajuns în vederea descoperirii adevărului și pentru a preveni orice greșeală privind cunoașterea faptelor. Astfel, la termenul din 8.05.2017 a depus o cerere de probe, prin care a solicitat administrarea probei cu expertiză contabilă și a probei cu expertiză tehnică de specialitate în utilaje tehnologice, arătând teza probatorie a fiecărei probe, însă, instanța i-a respins cererea, fără să aibă în vedere toate motivele pe care le-a invocat prin contestație. În opinia recurentei-reclamante, instanța trebuia să administreze probele solicitate pentru stabilirea situației de fapt reale și aflarea adevărului în cauză, în raport de normele legale incidente în materie. Întrucât nu a administrat probele solicitate, instanța de fond nu a lămurit pe deplin situația de fapt, încălcând principiul aflării adevărului și rolul activ al judecătorului. Consideră că instanța și-a însușit punctul de vedere al autorității intimate în ceea ce privește utilajul uscător de rumeguș și lipsa plăcuței cu seria și numărul, vătămând astfel dreptul la apărare al recurentei-reclamante, ceea ce atrage sancțiunea nulității hotărârii. b) După prezentarea unui scurt istoric al cauzei, a unor scurte referiri cu privire la apărările pârâtei invocate prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, inclusiv asupra excepției inadmisibilității acțiunii, invocată prin aceeași întâmpinare, recurenta-reclamantă reiterează susținerile potrivit cărora, în opinia sa, constatările inspectorilor cu ocazia verificărilor în teren sunt nereale și neîntemeiate. Referitor la lipsa plăcuței de identificare a utilajului uscător de rumeguș, recurenta-reclamantă susține că nici Ghidul Solicitantului, nici Manualul de procedură nu cuprind mențiuni cu privire la amplasarea pe echipament a plăcuței de identificare, respectiv nu impun obligativitatea amplasării acesteia într-o zonă anume din echipament. Precizează că la momentul verificărilor din teren, plăcuța de identificare a utilajului exista și era amplasată pe echipament. De asemenea, cu ocazia controlului nu s-au solicitat lămuriri cu privire la lipsa plăcuței de identificare a utilajului sau informații cu privire la locul unde aceasta era amplasată. Dacă inspectorii ar fi solicitat informații cu privire la locul unde se află amplasată plăcuța de identificare în momentul verificărilor pe teren, reprezentanții reclamantei l-ar fi indicat. Nu s-a întocmit nici proces-verbal cu ocazia acestor verificări, iar inspectorii care au efectuat controlul nu au întocmit vreun înscris sau "notițe", putându-se concluziona că aceste constatări din teren au fost realizate pe principiul "am ținut minte". Cât privește uscătorul rumeguș, recurenta-reclamantă susține că, la momentul vizitei în teren al experților SLINA - CRFIR 1 Iași, echipamentul era nou. Referitor la urmele de sudură, recurenta-reclamantă menționează că echipamentul fiind confecționat din tablă și fier, modalitatea de "lipire" a acestor elementele se face prin sudură. În legătură cu constatarea că "prezintă urme de rugină", menționează că "urmele de rugină" chiar dacă ar fi existat, constatările nu menționează că echipamentul este ruginit și astfel a fost afectat, ci, experții precizează că sunt "urme", termen care, în tehnologia utilajelor este sinonim cu "pete". Asemenea urme sunt normale, echipamentul fiind confecționat din tablă și metal, și pot surveni la contactul cu apa, dar care la o simplă curățare dispar, fără ca acestea să afecteze funcționalitatea sau caracteristicile tehnice ale echipamentelor. Referitor la susținerea autorității contractante că la momentul vizitei în teren, "în partea inferioară a camerei de ardere, ... utilajul avea grătarele de fontă în stare nouă, cu etichete anexate ... iar în partea superioară cărămizile prezentau urme vizibile de ardere, prin urmare ar fi fost imposibil să fi ars combustibil în camera de ardere și etichetele grătarelor de fontă - pe care se presupune că a ars combustibil - să fie intacte", arată că, atunci când au fost efectuate probe și teste pentru punerea în funcțiune, în camera de ardere nu a fost amplasat grătarul, focul fiind pus direct pe "vatra" pentru verificări. Grătarul de fontă a fost amplasat ulterior. Cu ocazia efectuării probelor și testelor pentru punerea în funcțiune a utilajului a fost încheiat procesul-verbal de punere în funcțiune nr. x/02.11.2015, acesta fiind comunicat autorității contractante cu toate documentele care au stat la baza cererii de plată. Mai arată că, potrivit Manualului de procedură, experții verifică pe teren "dacă bunurile achiziționate și solicitate la plată sunt noi, respectiv nu sunt bunuri second-hand. Pe teren experții se vor asigura că bunurile sunt noi verificând de ex: starea fizică a bunului, gradul de uzură, kilometrajul, numărul de ore de funcționare, datele înscrise pe plăcuțele matricole, etc." Aceste indicii nu sunt singulare, experții având obligația de a realiza toate verificările adecvate în funcție de tipul bunului. În cazul în care, în urma verificării bunului respectiv, se constată faptul că acesta a fost utilizat, experții vor solicita beneficiarului prezentarea contractelor comerciale de prestări servicii, facturilor etc. în vederea justificării aspectelor constatate". Însă, conform celor anterior menționate, inspectorii/experții nu au întocmit procese-verbale, nu au solicitat informații suplimentare și nici alte documente. Mai mult decât atât, nici prin Scrisoarea de solicitare a informațiilor suplimentare nr. 10801/09.12.2015 nu s-a solicitat de către autoritatea contractantă informații sau lămuriri cu privire la starea echipamentului uscător de rumeguș, dacă acesta este nou și dacă are plăcuță de identificare. Agenția pentru Finanțarea Investițiilor nu a solicitat nici documentele prevăzute în Manualul de procedură pentru Autorizare plăți versiunea 36, disponibil pe site-ul www.afir.info, la pct. 5.1.2. - Transmiterea dosarelor de achiziție, respectiv contractul de vânzare-cumpărare, anexa la contract și certificatul de conformitate/declarația de conformitate al/a mașinii/utilajului/echipamentului agricol/forestier, și nici informații suplimentare referitoare la achiziția echipamentului uscător de rumeguș. Recurenta-reclamantă consideră că a respectat întocmai procedura de achiziție x care a fost avizată de către finanțator potrivit Formularului A4 - fișa de avizare a dosarelor de achiziții din data de 30.07.2015, în urma căreia a fost încheiat contractul de lucrări nr. x/15.07.2015 cu furnizorul S.C. B. S.R.L., având ca obiect principal furnizarea de utilaje în conformitate cu oferta tehnică, printre care se numără și utilajul uscător rumeguș UR-500. De asemenea, a efectuat cheltuielile în conformitate cu prevederile contractului de finanțare, a achiziționat utilajele menționate în memoriul justificativ, iar pârâta Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale - Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 1 Nord Est a avizat atât dosarul de achiziție, cât și dosarul cererii de plată, considerând că reclamanta a respectat integral dispozițiile legale incidente. În concluzie, experții SLINA-CRFIR 1 Iași nu au întreprins toate diligențele necesare cu ocazia verificărilor realizate, declarând neeligibile cheltuielile aferente cererii de plată neîntemeiat și nelegal, cu toate că la data controlului, echipamentul era nou, avea plăcuță de identificare și îndeplinea toate cerințele tehnice pentru funcționare. c) În continuare, recurenta-reclamantă se referă la întocmirea, la solicitarea sa, a două rapoarte de expertiză extrajudiciară, ambele aflate la dosarul de fond. Primul este un raport de expertiză tehnică extrajudiciară, având ca obiectiv "stabilirea stării tehnice, a stării în care Uscătorul rotativ pentru rumeguș UR-500 a fost furnizat - ca utilaj nou sau utilaj second hand pornind de la starea vetrei de ardere a utilajului și a altor elemente precum și identificarea acestuia". În concluziile acestui raport (pagina 11), întocmit de ing. C., expertul a conchis că "starea tehnică a Uscătorului rotativ de rumeguș UR-500 constatată la data de 13.07.2016 este corespunzătoare unui echipament achiziționat de nou, executat conform tehnologiei constructive specifice, care a fost supus probelor tehnologice și procedurii de punere în funcțiune și care are un număr redus de ore de funcționare". Al doilea este un raport de expertiză contabilă extrajudiciară, cu obiectivul "Examinarea evidenței contabile la I.I. D. cu sediul social în localitatea Tg. Ocna, str. x, jud. Bacău, înregistrată la ORC sub nr. x/07.05.2014, CUI x, în sensul identificării documentelor primare care confirmă/infirmă execuția de către aceasta a bunului uscător de remeguș care a făcut obiectul facturii de livrare nr. 4 din 13.10.2015 către S.C. B. S.R.L. Iași". În concluziile raportului (pagina 3), întocmit de expertul contabil E., expertul a conchis că "În baza documentelor primare puse la dispoziție de către I.I. D., expertiza acceptă afirmația că utilajul care a făcut obiectul livrării către S.C. B. S.R.L. Iași, cu factura nr. x din 13 octombrie 2015, a fost realizat de acesta". Având în vedere aceste concluzii, dacă la data de 13.07.2016, utilajul Uscătorul rotativ de rumeguș UR-500 achiziționat de S.C. A. S.R.L. de la I.I. D. este nou, înseamnă că și la data controlului efectuat de experții SLINA-CRFIR 1 Iași, respectiv 01-09.12.2015, utilajul era nou și în stare impecabilă de funcționare. Menționează, totodată, că, prin cele două rapoarte menționate, experții nu au constatat că utilajul prezintă la data efectuării expertizelor "urme de rugină". Acest aspect întărește argumentele pe care le-a prezentat prin adresa nr. x/05.01.2016, și anume, că "urmele de rugină" nu erau în profunzime, acestea fiind doar urme normale ale contactului tablei cu apa, care puteau fi curățate printr-o simplă ștergere.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale solicită în principal, admiterea excepției nulității recursului, întrucât motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate de recurentă.

Aspecte procedurale Excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, a fost respinsă pentru argumentele arătate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 27 octombrie 2021. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Astfel cum rezultă din expunerea rezumativă prezentată la pct. 1 al prezentei decizii, reclamanta A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu solicitarea de anulare a deciziei nr. 2482/21.01.2016 și a tuturor actelor subsecvente, precum și de obligare a pârâtei Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale la plata sumei de 71.401,43 RON, aceasta fiind eligibilă, aferentă facturii nr. x/06.11.2015 prin care s-a achiziționat utilajul "Uscător rotativ de rumeguș UR-500". Prin sentința atacată, instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, ca neîntemeiată, constatând, în esență, că: - nu poate reține apărarea reclamantei, în sensul că până la data de 30.12.2015, când s-a emis Notificarea, nu a avut cunoștință că ar exista nereguli cu privire la utilajul uscător de rumeguș, întrucât din înscrisul de la fila x, întocmit în prezența reprezentantului reclamantei cu ocazia vizitei pe teren, s-a menționat acest aspect la rubrica "Observații"; - de asemenea, în contextul celor reținute anterior și ținând cont de faptul că la mențiunea referitoare la lipsa plăcuței de identificare reprezentantul reclamantei nu a făcut nicio observație, ci a semnat documentul întocmit cu ocazia vizitei pe teren, a înlăturat apărările reclamantei în sensul că, în realitate plăcuțele existau, însă erau plasate într-un loc în care vizibilitatea era redusă; - în ceea ce privește starea de nou a utilajului uscător de rumeguș, coroborând cele reținute cu privire la lipsa plăcuței de înmatriculare cu aspectele percepute nemijlocit de echipa de control, respectiv faptul că "utilajul avea grătarele de fontă în stare nouă cu etichetele anexate..., iar în partea superioară cărămizile prezentau urme vizibile de ardere", a apreciat ca fiind juste concluziile acestora, în sensul că utilajul nu era nou. În susținerea recursului declarat împotriva soluției instanței de fond, reclamanta a indicat, drept motive de casare, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. Prealabil, se reține că excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de intimata-pârâtă, a fost respinsă în ședința publică din data de 27 octombrie 2021, Înalta Curte apreciind că, din punct de vedere formal, susținerile expuse în cuprinsul cererii de recurs se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând încălcarea de către instanță a regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității. În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte constată că, într-adevăr, recurenta-reclamantă nu are critici vizând nelegalitatea hotărârii recurate pentru că nu ar cuprinde motivele pe care se întemeiază sau ar cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Recurenta-reclamantă nu are critici nici din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., respectiv "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material". În realitate, prin criticile formulate, recurenta tinde la dovedirea unei realități faptice diferite de cea consemnată în actele contestate, astfel cum aceasta a fost reținută prin sentința de fond atacată pe calea prezentului recurs. Or, situația de fapt reținută de către reprezentanții intimatei-pârâte în urma vizitei pe teren din data de 10.12.2015 și menținută de instanța de judecată constituie o problemă de temeinicie, nu o problemă de legalitate a hotărârii. Dincolo de faptul că recurenta-reclamantă nu indică în mod explicit normele pe care le are în vedere, se constată că nu se referă la norme de drept material, mijloacele de probă fiind reglementate de norme de drept procesual nu de norme de drept material. Se reține, așadar, că, în concret criticile sale tind la reanalizarea probatoriului administrat în primă instanță. Verificând sentința prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că nu a fost încălcată nicio normă de procedură a cărei nerespectare să atragă sancțiunea nulității, ținând seama de principiul dreptului la apărare ce guvernează procesul civil. Ceea ce susține recurenta-reclamantă este că judecătorul fondului nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru stabilirea completă a faptelor și aplicarea corectă a legii, bazându-se exclusiv pe constatările personale ale echipei de control. Astfel, recurenta invocă încălcarea rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ. și încălcarea dreptului la apărare al recurentei, criticile sale vizând în esență același aspect, respectiv respingerea cererii de probe solicitată la termenul din 8.05.2017, constând în administrarea a două expertize, una contabilă și una tehnică de specialitate în utilaje tehnologice. Înalta Curte constată că reclamanta a propus prin cererea de chemare în judecată conform art. 254 alin. (1) raportat la art. 194 lit. e) din Codul de procedură, dovezile pe care se sprijină cererea, solicitând proba cu înscrisuri, interogatoriu, proba cu expertiză tehnică judiciară, arătând și teza probatorie, respectiv să se stabilească dacă, la data de 9 decembrie 2015, utilajul uscător rotativ de rumeguș UR-500 era nou și dacă urmele de fum puteau surveni în urma efectuării testelor și probelor pentru punerea în funcțiune și recepția lucrării, precum și orice alte probe ar reieși din dezbateri. Așa cum se observă din încheierea aferentă primului termen de judecată, din 17 ianuarie 2017, după ce a pus în discuția părților probatoriul astfel cum a fost solicitat, instanța, în baza art. 254, 258 C. proc. civ., a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, a admis excepția decăderii reclamantei din dreptul de a solicita proba cu interogatoriu, iar cu privire la proba cu expertiză, având în vedere teza probatorie, respectiv constatarea unor situații de fapt existente la nivelul lunii decembrie 2015, luând în considerare și probele existente la dosar, instanța a respins-o, apreciind că nu este de natură să ducă la soluționarea cauzei. Ulterior, reclamanta a reiterat solicitarea privind administrarea probei cu expertiză tehnică de specialitate, aspect ce rezultă din încheierile aferente termenelor din 20 martie 2017 și 8 mai 2017, însă, așa cum rezultă din încheierea întocmită pentru termenul de judecată din 4 septembrie 2017, instanța, reținând că cererea de încuviințare a administrării probei cu expertiza a fost soluționată la un termen anterior (17.01.2017) și ținând cont de împrejurarea că nu au intervenit aspecte noi de natură a determina instanța să revină asupra soluției pronunțate cu privire la administrarea acestei probe, apreciind totodată că materialul probator existent la dosarul cauzei este suficient pentru soluționarea cauzei, a respins această probă ca nefiind de natură să ducă la soluționarea cauzei. În raport de cele anterior expuse, Înalta Curte constată că nu rezultă din cuprinsul cererii de chemare în judecată a reclamantei sau din actele instanței (încheierile de ședință menționate) că reclamanta a solicitat și proba cu expertiză contabilă, contrar celor susținute de aceasta, ci doar proba cu expertiză tehnică de specialitate. În cauză, neadministrarea probei cu expertiză tehnică solicitată de recurentă nu poate atrage casarea hotărârii pronunțate, respingerea probei fiind justificată de lipsa sa de utilitate în raport de obiectivele propuse. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 330 C. proc. civ., expertiza se încuviințează "când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști". Or, aspectul de lămurit în opinia reclamantei nu este o împrejurare de fapt, ci o chestiune care ține de ceea ce a perceput nemijlocit echipa de control, chestiune care nu poate fi tranșată de expert, ținând de competența exclusivă a instanței. Faptul că instanța a apreciat proba cu expertiză tehnică ca nefiind de natură să ducă la soluționarea cauzei, nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca și o încălcare a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, față de dispozițiile art. 264 C. proc. civ., în condițiile în care, astfel cum rezultă din considerentele sentinței recurate, aprecierea probelor s-a întemeiat pe o analiză atentă a materialului probatoriu și pe o sinteză a evaluărilor efectuate în acest context procesual. Alin. (2) al art. 264 C. proc. civ. consacră libertatea pe care o are judecătorul în a aprecia asupra forței probante a materialului probatoriu încuviințat, acest aspect neputând forma obiectul cenzurii în cadrul controlului de legalitate. Prin urmare, neadministrarea probei cu expertiză nu echivalează cu încălcarea rolului activ al judecătorului prevăzut de art. 22 alin. (2) C. proc. civ., ci este expresia aprecierii corecte a judecătorului fondului asupra utilității acestei probe. În sfârșit, neadministrarea probei cu expertiză nu poate avea semnificația încălcării dreptului la apărare al recurentei, atâta vreme cât aceasta putea proba afirmațiile sale cu înscrisuri. Or, la dosarul cauzei există un înscris care, dimpotrivă, o dezavantajează pe recurentă. Este vorba de înscrisul aflat la dosarul de fond, la care a făcut referire și judecătorul fondului, înscris care reprezintă ultima filă a fișei AP1.5 M312 Secțiunea A2, completată pe teren, la data de 10.12.2015, în care, la rubrica "Observații" au fost notate un număr de șapte probleme identificate pe parcursul vizitei, printre care și neconcordanțele în raport de care s-a constatat neregula care a condus la respingerea la plată a sumei de 75.417,79 RON, respectiv că nu au fost identificate plăcuțe cu tip/serie și că bunul uscător rumeguș UR 500 este folosit. Astfel cum rezultă din cuprinsul acestui înscris, reprezentantul legal al beneficiarului - F. l-a semnat, fără obiecțiuni. Concluzionând, nu se identifică în parcursul judecății în fond neregula de procedură invocată. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul reclamantei, ca nefondat.