ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5891/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 16 mai 2018 sub nr. x/2017 pe rolul Tribunalului Bihor, secția I-a civilă, reclamantele A., B., C. Și D. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării:

- anularea în parte a Deciziei nr. 151/A din 21.09.2017, emisă în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv anularea în parte a dispozițiilor art. 1 alin. (2) al Deciziei nr. 151/A și Anexa 2 în ceea ce privește salarizarea;

- anularea în parte a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curții de Apel Timișoara nr. 22/20.11.2017, și anume anularea art. 1 alin. (2) din hotărâre ce vizează soluția de respingere a contestației formulata de reclamantele și înregistrată la data de 10.11.2017 și respectiv 15.11.2017;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara de a emite noi Decizii de reîncadrare individuale către fiecare reclamantă, în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, care sa cuprindă nivelul salariului de baza existent în cadrul paratei Curtea de Apel Timișoara pentru noile funcții de grefieri prevăzute de noua grila în Anexa nr. V, Capitolul II din Legea Cadru nr. 153/2017, respectiv cu stabilirea salariului de baza avut de un "grefier" (cu aceeași vechime, studii și gradație deja recunoscute) în iulie 2017 (deci cu eliminarea oricărei diferențieri/distincții între grefieri arhivari, registratori și grefierii în general în spiritul noii legi) .

- obligarea pârâților 1 și 2 de a recalcula drepturile salariale datorate reclamantelor și de a le achita diferentele salariale rezultate intre drepturile salariale incasate efectiv și cele de care ar fi trebui sa beneficieze prin deciziile de reîncadrare individuale, (conform noilor grile) începând cu 01.07.2017 și pana la data pronunțării sentinței, actualizate cu rata inflației precum și cu dobânda legala aferenta acestor drepturi de la fiecare și pana la momentul plații efective.

Prin sentința civilă nr. 234/LM/2018 din data de 16 aprilie 2018, Tribunalul Bihor, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a unei astfel de instanțe și, în temeiul art. 132 alin. (3), raportat la art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ. și art. 7 alin. (1) și (2) din capitolul VIII, Secțiunea I, Anexa V din Legea nr. 153/2017, a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 434 pronunțată în data de 6 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Curtea de Apel Timișoara în ceea ce privește petitul nr. 4 al cererii de chemare în judecată și respins acest capăt de cerere ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă și a respins în rest acțiunea promovată de reclamantele A., B., C. și D., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Timișoara, și Tribunalul Arad, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 434 pronunțată la 6 februarie 2018 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantele A., B., C. și D., care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Au susținut recurentele-reclamante că prima instanță a apreciat greșit că în cauză ar fi aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, pentru că, în cazul grefierilor arhivari/registratori, aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile, având în vedere că, urmare a reîncadrării, nu mai ocupă aceeași funcție sau, mai exact, nu mai ocupă o funcție salarizată diferit față de ceilalți grefieri, încadrarea noii funcții de grefier-arhivar/registrator fiind una reglementată similar celei generice/unice de grefier.

Astfel, începând cu 01.07.2017, ca urmare a reîncadrării în această categorie unică de funcții, se impune acordarea salariului de bază aferent funcției de grefier menținută pentru toți grefierii până la 31.12.2017.

În ceea ce privește categoria grefierilor arhivari/registratori, art. 36 din Legea-cadrul nr. 153/2017 trimite la reîncadrare, începând cu 01.07.2017, conform Anexei V, care include în grupa grefierilor și grefierii arhivari/registratori, astfel că se impune majorarea salariului de bază al grefierilor arhivari/registratori asimilați grefierilor la nivelul celui avut de 01.07.2017 de către "grefieri".

Deși prima instanță a reținut că funcția lor a fost transformată, modificată, în mod eronat și nelegal a reținut aplicabilitatea art. 38 din lege, fără a analiza argumentele lor care susțin aplicabilitatea exclusivă a art. 39.

Este eronată susținerea instanței că pentru funcția de grefier de ședință condiția de ocupare era absolvirea studiilor superioare, în condițiile în care, atât în Legea-cadru nr. 153/2017, cât și în Legea nr. 567/2004, se prevede existența unor funcții de grefieri de ședință cu studii medii.

În mod similar, și în Anexa V, Cap. II al Legii nr. 153/2017, funcțiile de prim-grefier, grefier-șef secție, grefier-șef, grefier-arhivar șef, precum și cele de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier registrator sunt prevăzute atât pentru nivelul de studii superioare, cât și pentru studii medii.

Demersul lor judiciar are drept cauză tocmai faptul că, începând cu 01.07.2017, legiuitorul a înțeles să elimine discriminarea existentă privind salariul de bază stabilit pentru aceeași categorie profesională, gerfier, reglementând aceeași funcție, de grefier, în aceeași rubrică, fără distincții și discriminări, în funcție de titulatură.

Sunt angajați ai pârâtului Curții de Apel Timișoara, ca personal contractual încadrat în funcțiile de grefier arhivar, iar, prin Decizia nr. 151/A/21.09.2017 emisă de aceeași instituție, s-a dispus în mod colectiv reîncadrarea întregului personal angajat al instituției, însă, în mod nelegal, prin art. 1 alin. (2), celor care dețin calitatea de grefier arhivar le-au fost menținute salariile avute anterior reîncadrării, salarii net inferioare celor acordate celorlalți grefieri, cu toate că, odată cu reîncadrarea, și lor trebuia să le fie acordate salarii echivalente cu cele ale celorlalți grefieri.

Reîncadrarea pe noile funcții, astfel cum sunt prevăzute în noua Lege-cadru a salarizării, presupunea, implicit, și acordarea drepturilor salariale aferente noii funcții, iar noua funcție de grefier arhivar, respectiv grefier registrator, presupunea acordarea salariului de bază stabilit începând cu 01.07.2017 pentru toate celelalte funcții din aceeași categorie.

În privința personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, scopul legii a fost tocmai de a înlătura diferențierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de ședință și a grefierilor arhivari sau registratori, scop care s-a concretizat prin reglementarea în cadrul aceleiași funcții a grefierilor, fie ei de ședință, arhivar, registratori etc. .

În prezent, unica diferențiere a salarizării între grefieri, permisă și prevăzută de lege, se face prin prisma gradului, nivelului de studii și vechimii, însă salariul nu poate fi diferențiat pe criteriul titulaturii de grefier simplu/de șediță sau grefier arhivar/registrator, având în vedere că funcția de grefeir este unitar reglementată și salarizată.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, funcția de grefier-arhivar, grefier-registrator, respectiv grefier-arhivar șef, era distinct reglementată de funcția de grefier, grefier-statistician, grefier-documentarist, respectiv grefier șef.

În aceste condiții, chiar dacă din punct de vedere al denumirii nu pare o schimbare, funcția lor rămânând, practic, cu denumirea anterioară de grefier-arhivar/registrator, respectiv grefier arhivar șef, reîncadrarea în noile condiții legale, începând cu 01.07.2017, conform Anexei V Cap. II din lege, însemna indiscutabil acordarea retroactiv de la data de 01.07.2017 a salariului de bază corespunzător noii funcții, respectiv a salariului de bază prevăzut la 01.07.2017 pentru funcția de grefier de ședință, cu aceeași vechime, treapă de studii, gradație.

Au mai susținut recurentele că situația de față, în care vechile funcții ale grefierilor arhivari/registratori și arhivari șefi au fost absorbite de noile funcții de grefieri, în ceea ce privește salarizarea, constituie de facto o promovare, ce se concretizează în faptul că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017, îndeplinesc toate condițiile pentru a fi încadrați ca grefieri, fiind singurii grefieri "urcați" într-o categorie superioară ca urmare a acestei legi.

De asemenea, prin Decizia nr. 151/1/21.09.2017, s-au încălcat principiul nediscriminării și principiul egalității, prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală.

Recurentele reclamante au criticat hotărârea instanței de fond și sub aspectul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, considerând că a fost admisă în mod nefondat și netemeinic.

În acest sens, au susținut că Ministerul Justiției are calitatea de ordonator principal de credite în baza art. 131 din Legea nr. 304/2004, având obligația de a vira și asigura sumele solicitate de către curțile de apel și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării are calitate prin prisma dispozițiilor art. 2 alin. (1) din H.G. nr. 119/2001, întrucât au solicitat eliminarea oricăror diferențieri între salarii.

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timișoara a depus întâmpinare prin care, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Intimatul-pârât Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În esență, recurentele-reclamante susțin că instanța de fond ar fi aplicat în mod greșit art. 38 din Legea nr. 153/2017 și că legiuitorul a adoptat aceste dispoziții în scopul eliminării situațiilor discriminatorii, înțelegând să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari/registratori, asimilați grefierilor, la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017 și să înlăture diferențierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de șediță și a grefierilor arhivari/registratori

Este adevărat că obiectul de reglementare al actului normativ menționat supra constă în stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, scopul fiind eliminarea situațiilor discriminatorii, însă, este de observat că doar în ipoteza în care situațiile discriminatorii ar privi persoanele care ocupă aceleași funcții și îndeplinesc aceleași activități.

Însă, în mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 153/2017, care se interpretează prin raportare la prevederile Legii nr. 567/2004, mai exact a dispozițiilor alin. (2) al art. 3 conform cărora "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Astfel, contrar criticilor recurentelor, și prin Legea nr. 153/2017 funcția de grefier-registrator/arhivar este reglementată distinct, la fel ca și în Legea nr. 567/2004.

Din cuprinsul tabelului existent în Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, rezultă că sunt prevăzute aceleași funcții ca și în Legea nr. 567/2004, respectiv funcțiile de grefier, grefier-șef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar șef, grefier registrator etc. .

În acest context normativ, procedând la interpretarea dispozițiilor legale precitate în raport de cauza dedusă judecății, rezultă că reîncadrarea grefierilor arhivari și a grefierilor registratori se efectuează pe aceleași funcții deținute anterior, având în vedere că aceștia îndeplinesc aceleași activități și în aceleași condiții.

Nu pot fi primite susținerile recurentelor, în sensul că, prin noua lege a salarizării, legiuitorul a intenționat să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari și registratori la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017, să-i "urce" într-o categorie superioară.

Legea a urmărit exclusiv reîncadrarea pe aceleași funcții deținute anterior, scopul eliminării situațiilor discriminatorii vizând salariații care ocupă aceeași funcție și îndeplinesc aceleași activități și în aceleași condiții.

Faptul că acesta este scopul legiuitorului rezultă fără putință de tăgadă din prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, reținut cu temei de prima instanță, în care s-a prevăzut în mod expres că se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, a compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, cu o condiție, respectiv aceea ca personalul să ocupe aceeași funcție și să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.

Or, câtă vreme funcțiile de grefier arhivar și grefier registrator sunt reglementate distinct din punct de vedere salarial față de funcția de grefier, din considerente privind nivelul studiilor necesare ocupării acestor funcții, respectiv studii medii în cazul grefierilor arhivari și registratori și studii superioare de specialitate juridică în cazul grefierilor, nu pot fi primite argumentele recurentelor-reclamante, în sensul că prin adoptarea noii legi a salarizării s-ar fi urmărit egalizarea acestor funcții, prin reîncadrarea automată la nivelul prevăzut pentru studii superioare și cu salarizarea corespunzătoare.

Ocuparea aceleiași funcții și desfășurarea activității în aceleași condiții reprezintă condițiile care impun menținerea în plată a cuantumului brut al salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017.

Înalta Curte nu poate primi aprecierea recurentelor-reclamante în sensul că, urmare a intrării în vigoare a noii legi a salarizării, vechile funcții ale grefierilor arhivari/registratori au fost absorbite de noile funcții de grefieri și că întreaga categorie a personalului auxiliar este tratată identic.

Dacă s-ar accepta acest raționament, menționarea în tabelul de la Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor a acelorași funcții prevăzute și în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, respectiv acelea de grefier, grefier-șef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar șef, grefier registrator etc., ar fi superfluă, în condițiile în care nu s-ar mai face nicio distincție în ceea ce privește specificul funcției prin prisma activităților desfășurate.

Nu sunt întemeiate nici criticile recurentelor, în sensul că, prin Decizia nr. 151/1/21.09.2017 a Curții de Apel Timișoara ar fi fost încălcat principiul nediscriminării și principiul egalității.

Reîncadrarea pe noile funcții din punct de vedere al salarizării s-a făcut cu respectarea condițiilor privind existența aceleiași funcții, îndeplinirii aceleiași activități și în aceleași condiții, fiind aplicabilă tuturor subiectelor aflate în situații identice.

Prezintă relevanță sub acest aspect jurisprudența Curții Constituționale care a statuat în mod constant în sensul că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, de aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994).

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esență, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014).

În fine, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa faptul că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.

În cauză, funcțiile de grefier arhivar și grefier registrator au avut o reglementare salarială distinctă față de funcția de grefier, în considerarea criteriului studiilor necesare ocupării acestora, stabilirea acestor reguli fiind atributul exclusiv al legiuitorului, care poate adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați, în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații.

Așa fiind, se reține că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalității în fața legii, câtă vreme ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei și asigură egalitatea juridică a acestora.

Totodată, trebuie precizat că, în mod legal și temeinic judecătorul fondului a costatat că pârâții Ministerul Justiției și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu au calitate procesuală pasivă în cauză.

Contrar celor susținute de recurentele-reclamante, Înalta Curte constată că soluția primei instanțe sub acest aspect reflectă o corectă aplicare a dispozițiilor art. 36 C. proc. civ., prin raportare la sediul materiei reprezentat de legislația privind salarizarea personalului plătit din fondurile publice.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 36 din C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

Raportat la aceste dispoziții de principiu și în contextul în care acțiunea recurentelor-reclamante vizează o contestație împotriva modului de stabilire a drepturilor de natură salarială, este evident că nu poate avea calitate procesuală în cauză decât emitentul actului prin care au fost individualizate aceste drepturi și instituției ținute în mod legal să achite drepturile pretinse de recurentă, în virtutea raportului de muncă existent între părți.

Sub acest aspect instanța de fond a reținut în mod corect că atribuția stabilirii indemnizațiilor de încadrare și a celorlalte drepturi ale personalului auxiliar de specialitate revine curților de apel, potrivit dispozițiilor art. 7 din Capitolul VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, și nu Ministerului Justiției care respectă actele administrative emise de ordonatorul secundar, în condițiile legii.

Mai mult, nu se poate reține nici existența unei discriminări, întrucât, astfel cum s-a arătat anterior, funcțiile sunt diferite atât prin prisma studiilor, cât și prin prisma atribuțiilor.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de respingere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de C., B., D., A. împotriva sentinței civile nr. 434 din 6 februarie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2021.