ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2596/2021

Ședința publică din data de 21 aprilie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare in judecată, înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Bihor la data de 28.12.2017, sub nr. x/2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, au solicitat instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- anularea în parte a Deciziei nr. 151/A din 21.09.2017, emisă în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, respectiv anularea in parte a dispozițiilor art. 1 alin. (2) al Deciziei nr. 151/A si Anexa 2 în ceea ce privește salarizarea subsemnaților;

- anularea in parte a Hotărârii Colegiului de Conducere a Curții de Apel Timișoara nr. 22/20.11.2017, si anume anularea art. 1 alin. (1), (3), (4), (5). din hotărâre ce vizează soluția de respingere a contestației formulate de subsemnații si înregistrate pârâta Curtea de Apel Timișoara;

- obligarea pârâtei Curtea de Apel Timișoara de a emite noi Decizii de reîncadrare individuale către fiecare reclamanți, în baza art. 36 din Legea-cadru nr. 153/2017, începând cu 01.07.2017, care sa cuprindă nivelul salariului de baza existent în cadrul paratei 1 Curtea de Apel Timișoara pentru noile funcții de grefieri prevăzute de noua grila în ANEXA nr. V, CAPITOLUL II din Legea Cadru nr. 153/2017, respectiv cu stabilirea salariului de baza avut de un "grefier " (cu aceeași vechime, studii si gradație deja recunoscute) în iulie 2017 (deci cu eliminarea oricărei diferențieri/distincții între grefieri arhivari, registratori si grefierii in general in spiritul noii legi) .

- obligarea pârâților 1 și 2 de a recalcula drepturile salariate datorate reclamanților si de a le achita diferențele salariale rezultate intre drepturile salariate încasate efectiv si cele de care ar fi trebui sa beneficieze prin deciziile de reîncadrare individuale, (conform noilor grile) începând cu 01.07.2017 si pana la data pronunțării sentinței, actualizate cu rata inflației precum si cu dobânda legala aferenta acestor drepturi de la fiecare scadenta si pana la momentul plații efective;

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civile nr. 5025 din 4 decembrie 2018, a respins cererea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., împotriva pârâtului Ministerul Justiției, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Arad, Curtea de Apel Timișoara, Ministerul Justiției și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

1.3. Calea de atac a recursului exercitată în cauză și motivele înfățișate

Împotriva sentinței nr. 5025 din 4 decembrie 2018 pronunțată de Curta de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Invocând in drept motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a solicitat, admiterea recursului, casarea, sentinței atacate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recurenții au susținut că instanța de fond in mod greșit a respins acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiției, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, in condițiile in care Ministarul Justiției este prezumat a respecta actele administrative emise de ordonatorul secundar.

Pe fondul cauzei recurenții-reclamanți au susținut că raționamentul instanței de fond este greșit, deoarece în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, ci textul art. 6 din aceeași lege.

Salariile de baza pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor si parchetelor este stabilit la Anexa V cap II din Legea nr. 153/2017.

Prin decizia contestată, respectiv hotărârea contestată, reîncadrarea salarială pentru funcția de grefier arhivar, in aplicarea art. 38 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 153/2017, s-a facut eronat prin raportare la dispozițiile vechii legi de salarizare nr. 284/2010 adica a coeficientilor din Anexa VI Familia ocupationala de functii bugetare "Justitie" Cap II, corespunzator nivelului salarial din luna iunie 2017, unde functia de grefier arhivar cu studii medii/superioare era mentionata intr-o grila separata de restul personalului auxiliar de specialitate, in speta, grefierul, grefierul statistician si grefierul documentarist.

Deoarece în Legea nr. .153/2017 functiile de grefier arhivar si grefier registrator nu mai sunt reglementate separat, ci impreuna cu celelalte functii de grefier, grefier statistician, grefier documentarist, specialist IT (pentru toti existand o singura grila de salarizare structurata pe nivel de grad/treapta profesionala, nivel de studii, coeficient), de la data de 1 iulie 2017 reincadrarea salariala pentru functia de grefier arhivar presupunea EGALIZAREA SALARIILOR cu ale celorlalte functii similare (grefier, grefier statistician, grefier documentarist, specialist IT) care se regasesc in aceeasi grila, care isi desfasoara activitatea in aceleasi conditii de mucna si pregatire profesionala.

Recurenții arată că tocmai aplicarea tranzitorie dispusa de art. 39 alin. (1) incepand cu 01.07.2017 reglementeaza egalizarea salariilor la nivelul intregului corp al grefierilor, astfel încat incepand cu data de 01.01.2018 sa se poata face, fara discriminare, aplicarea etapizata a legii.

Legea nr. 153/2017 a avut ca scop înlăturarea discriminarilor ivite ca urmare a aplicarii succesive a actelor normative privind salarizarea in sistemul bugetar (discriminare recunoscuta chiar de catre legiuitor in argumentarea si dezvoltarea motivelor care au stat la baza adoptarii ultimei legi de salarizare).

Egalitatea de tratament si interzicerea discriminarii, principiu consacrat prin dispozitiile anterior mentionate si care isi are izvorul in art. 16 din Constitutia Romaniei, stabileste, in esenta, ca salariatii indiferent de sex, optiune politica si sindicala, origine sociala, varsta, etc. trebuie sa se bucure de egalitate de tratament, angajatorului fiindu-i interzis sa-i dezavantajeze unii in favoarea altora, in ceea ce priveste incheierea, suspendarea, modificarea sau incetarea raportului juridic de munca, stabilirea atributiilor de serviciu, cuantumul salariilor, promovarea profesionala, aplicarea sanctiunilor disciplinare, etc.

Prin urmare, reglementarile legale interzic nu numai aplicarea unui tratament avand ca scop discriminarea, dar si conduita care, avand aparent alt scop, ar produce un efect discriminator.

In raport cu obiectul sau Legea nr. 153/2017 are în vedere creșteri salariale și predetermină chiar astfel de majorări, fapt care permite rezonabil presupunerea ca din punct de vedere al politicilor salariale acest lucru se fundamentează atât pe evoluția economică și sustenabilitate, cât și pe o implementare a principiilor art. 6. Această implementare are ca puncte de plecare principiului ubi lex nori distinguit, nec nos distinguere debemus.

Din moment ce inclusiv din anexa V din lege aplicabilă familliei ocupaționale Justiție rezultă că salariul de bază a funcțiilor de grefier arhivar, grefier registrator, grefier, grefier statistician, grefier documentarist, specialist IT au valori identice, în tăcerea legii, angajatorul trebuia sa dispună în baza art. 6 din Legea nr. 153/2017 stabilirea pentru funcțiile de grefier arhivar și grefier registrator a acelor salarii de bază care să respecte principiul ierarhizării (salarii identice cu ale funcțiilor aflate în aceeași poziție din grila de salarizare).

Susțin recurenții că într-un act normativ primează principiile care stau atât la baza emiterii cât și la aplicarea prevederilor cuprinse un acel act normativ, pe când dispozițiile art. 38 și art. 39 sunt dispoziții tranzitorii.

Drept urmare, susțin că este inadmisibil a se dispune reîncadrarea din punct de vedere salarial la data de 1 iulie 2017 a funcției de grefier arhivar potrivit Anexei VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție" capitolul II Coeficienții de ierarhizare pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor din Legea nr. 284/2010 în care salarizarea funcției de grefier arhivar era reglementată separat de salarizare celorlalte funcții similare: grefier, grefier statistician, grefier documentarist.

Prin Decizia nr. 1154/2011, Curtea Constitutionala a stabilit ca "discriminarea" presupune a trata diferit, fara o justificare obiectiva si rezonabila, persoane in situatii similare, o asemenea situatie intervenind in cazul in care distinctia nu urmareste un scop legitim sau nu exista un raport rezonabil de proportionalitate intre mijloacele utilizate si scopul urmarit.

Potrivit dispozitiilor art. 155 din Codul muncii, act normativ aplicabil si reclamanților, salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri, iar art. 154 alin. (3) din cod prevede ca la stabilirea si acordarea salariului este interzisa orice discriminare.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a statuat ca diferenta de tratament devine discriminare, in sensul art. 14 din CEDO referitor la interzicerea discriminarii, numai atunci cand autoritatile statale introduc distinctii intre situatii analoage si comparabile, fara ca acestea sa se bazeze pe o justificare rezonabila si obiectiva.

Intimata-pârâtă Curtea de Apel Timișoara a formulat întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție nulitatea recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzut de art. 488 din C. proc. civ.

Pe fondul cauzei a solictatat respingerea recursului, ca neîntemeiat, și menținerea hotărârii de fond ca temeinică și legală.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, neputându-se reține incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește critica recurenților cu privire la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, aceasta nu poate fi reținută întrucât, așa cum în mod corect a reținut și instanța fondului tribunalele și curțile de apel au personalitate juridică, raporturile de muncă ale reclamanților fiind stabilite cu angajatorul, drepturile fiind datorate, calculate și plătite direct de către instituția angajatoare, care procedează și la calcularea și virarea contribuțiilor sociale către stat.

Așadar, în ce privește obligarea Ministerului Justiției la plata drepturilor salariale, acesta nu poate fi obligat în mod direct să plătească reclamanților eventuale diferențe bănești, întrucât are atribuții privind efectuarea calculului și acordarea drepturilor salariale doar pentru salariații aparatului propriu al ministerului și numai rolul de a administra bugetul instanțelor și de a asigura fondurile necesare, virarea banilor făcându-se in conturile instanțelor, deschise la trezoreriile locale, urmând ca instanțele să-i utilizeze in mod direct, potrivit destinațiilor legale.

Cu atât mai mult cu cât cu cât, în sprijinul lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, a invocat și Decizia ICCJ nr. 13/2016 pronunțată în recurs în interesul legii, prin care înalta Curte a stabilit că "Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salarială".

Pe fondul cauzei, așa cum a reiese din actele și lucrările dosarului reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul Judecătoriilor Arad, Chișineu Criș, Gurahonț și Ineu, respectiv grefieri arhivari, iar prin Decizia 151/21.09.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Timișoara, a dispus reîncadrarea reclamanților, începând cu 1.07.2017, pe noile funcții, conform anexelor și menținerea în plată, la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, a cuantumului brut al salariului de bază, sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și ale celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, în măsura în care personalul ocupă aceeași funcție și își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Prin Hotărârea nr. 22/20.11.2017 adoptată de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Timișoara a fost respinsă ca neîntemeiată contestația administrativă formulată de reclamanți împotriva Deciziei 151/21.09.2017 emisă de Președintele Curții de Apel Timișoara.

Reclamanții au susținut că legiuitorul a dorit eliminarea diferențelor dintre salariile de bază ale grefierilor și cele ale grefierilor arhivari (care au fost net și nejustificat inferioare).

Decizia a fost emisă în temeiul prevederilor art. 36 și art. 38 alin. (1) și (2) din legea 153/2017.

În esență, recurenții-reclamanți susțin că instanța de fond ar fi aplicat în mod greșit art. 38 din Legea nr. 153/2017 și că legiuitorul a adoptat aceste dispoziții în scopul eliminării situațiilor discriminatorii, înțelegând să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari/registratori, asimilați grefierilor, la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017 și să înlăture diferențierea nejustificată dintre salarizarea grefierilor de șediță și a grefierilor arhivari/registratori

Este adevărat că obiectul de reglementare al actului normativ menționat supra constă în stabilirea unui sistem unitar de salarizare pentru personalul din sectorul bugetar plătit din bugetul consolidat al statului, scopul fiind eliminarea situațiilor discriminatorii, însă, este de observat că doar în ipoteza în care situațiile discriminatorii ar privi persoanele care ocupă aceleași funcții și îndeplinesc aceleași activități.

Însă, în mod corect a reținut instanța de fond aplicabilitatea art. 38 din Legea nr. 153/2017, care se interpretează prin raportare la prevederile Legii nr. 567/2004, mai exact a dispozițiilor alin. (2) al art. 3 conform cărora "Personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri documentariști, grefieri arhivari, grefieri registratori și specialiști IT".

Astfel, contrar alegațiilor recurenților, și prin Legea nr. 153/2017 funcția de grefier-registrator/arhivar este reglementată distinct, la fel ca și în Legea nr. 567/2004.

Din cuprinsul tabelului existent în Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, rezultă că sunt prevăzute aceleași funcții ca și în Legea nr. 567/2004, respectiv funcțiile de grefier, grefier-șef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar șef, grefier registrator etc. .

În acest context normativ, procedând la interpretarea dispozițiilor legale precitate în raport de cauza dedusă judecății, rezultă că reîncadrarea grefierilor arhivari și a grefierilor registratori se efectuează pe aceleași funcții deținute anterior, având în vedere că aceștia îndeplinesc aceleași activități și în aceleași condiții.

Nu pot fi primite susținerile recurenților, în sensul că, prin noua lege a salarizării, legiuitorul a intenționat să majoreze salariul de bază al grefierilor arhivari și registratori la nivelul avut de grefieri la data de 01.07.2017, să-i "urce" într-o categorie superioară.

Legea a urmărit exclusiv reîncadrarea pe aceleași funcții deținute anterior, scopul eliminării situațiilor discriminatorii vizând salariații care ocupă aceeași funcție și îndeplinesc aceleași activități și în aceleași condiții.

Faptul că acesta este scopul legiuitorului rezultă fără putință de tăgadă din prevederile art. 38 alin. (2) din Legea nr. 153/2017, reținut cu temei de prima instanță, în care s-a prevăzut în mod expres că se mențin în plată la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017, cuantumul brut al salariilor de bază și indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, a compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare, cu o condiție, respectiv aceea ca personalul să ocupe aceeași funcție și să își desfășoare activitatea în aceleași condiții.

Or, câtă vreme funcțiile de grefier arhivar și grefier registrator au fost reglementate distinct din punct de vedere salarial față de funcția de grefier, din considerente privind nivelul studiilor necesare ocupării acestor funcții, respectiv studii medii în cazul grefierilor arhivari și registratori și studii superioare de specialitate juridică în cazul grefierilor, nu pot fi primite argumentele recurenților-reclamanți, în sensul că prin adoptarea noii legi a salarizării s-ar fi urmărit egalizarea acestor funcții, prin reîncadrarea automată la nivelul prevăzut pentru studii superioare și cu salarizarea corespunzătoare.

Ocuparea aceleiași funcții și desfășurarea activității în aceleași condiții reprezintă condițiile care impun menținerea în plată a cuantumului brut al salariilor de bază la nivelul acordat pentru luna iunie 2017, până la 31 decembrie 2017.

Înalta Curte nu poate primi nici alegațiile recurenților-reclamanți în sensul că, urmare a intrării în vigoare a noii legi a salarizării, vechile funcții ale grefierilor arhivari/registratori au fost egalizate cu noile funcții de grefieri și că întreaga categorie a personalului auxiliar este tratată identic.

Dacă s-ar accepta acest raționament, menționarea în tabelul de la Capitolul II, Anexa V, Capitolul II din Legea nr. 153/2017 privind salariile de bază pentru personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor a acelorași funcții prevăzute și în art. 3 alin. (2) din Legea nr. 567/2004, respectiv acelea de grefier, grefier-șef, grefier statistician, grefier documentarist, grefier arhivar, grefier-arhivar șef, grefier registrator etc., ar fi superfluă, în condițiile în care nu s-ar mai face nicio distincție în ceea ce privește specificul funcției prin prisma activităților desfășurate.

Nu sunt întemeiate nici referirile recurenților la încălcarea principiul nediscriminării.

Reîncadrarea pe noile funcții din punct de vedere al salarizării s-a făcut cu respectarea condițiilor privind existența aceleiași funcții, îndeplinirii aceleiași activități și în aceleași condiții, fiind aplicabilă tuturor subiectelor aflate în situații identice.

Prezintă relevanță sub acest aspect jurisprudența Curții Constituționale care a statuat în mod constant în sensul că principiul egalității în fața legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situații care, în funcție de scopul urmărit, nu sunt diferite și, de aceea, el nu exclude ci, dimpotrivă, presupune soluții diferite pentru situații diferite (Decizia nr. 1 din 8 februarie 1994).

Totodată, potrivit jurisprudenței constante a Curții Constituționale, situațiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere, în esență, pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv și rațional (Decizia nr. 366 din 25 iunie 2014).

În fine, Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența sa faptul că stabilirea principiilor și a condițiilor concrete de acordare a drepturilor salariale personalului bugetar intră în atribuțiile exclusive ale legiuitorului.

În cauză, funcțiile de grefier arhivar și grefier registrator au avut o reglementare salarială distinctă față de funcția de grefier, în considerarea criteriului studiilor necesare ocupării acestora, stabilirea acestor reguli fiind atributul exclusiv al legiuitorului, care poate adopta reglementări cu caracter general sau special, derogatoriu, cu aplicabilitate la anumite situații, în mod egal, pentru toți cei interesați, în exercitarea acelorași categorii de drepturi sau în îndeplinirea acelorași categorii de obligații.

Așa fiind, se reține că instituirea unor reguli speciale nu este contrară principiului egalității în fața legii, câtă vreme ele se aplică în mod egal tuturor persoanelor aflate în situația reglementată de ipoteza normei și asigură egalitatea juridică a acestora.

Contrar susținerilor recurenților potrivit cărora Curtea de apel nu a analizat distinct situația reclamantului P., Înalta Curte constată că prima instanță a reținut corect, că în ceea ce privește situația reclamantului P., care a promovat începând cu data de 01.01.2018, decizia contestată stabilește drepturile aferente perioadei 01.07.2017 - 31.12.2017, astfel că orice situații ulterioare nu au legătură cu obiectul cauzei.

În acord cu cele reținute de prima instanță, Înalta Curte constată că în analiza legalității actului administrativ relevante sunt prevederile legale aplicate prin intermediul acestui act, iar nu dispoziții legale ulterioare.

Prin urmare, dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă analizarea, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, astfel că, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O. împotriva sentinței civile nr. 5025 din 4 decembrie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 aprilie 2021.