ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5785/2022

Ședința publică din data de 6 decembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.05.2020, sub nr. x/2020 reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Centrul Național al Cinematografiei și B. - Director General al Centrului Național al Cinematografiei anularea în totalitate a OMC nr. 2810/2020 prin care s-a aprobat reorganizarea și a actelor care au stat la baza emiterii lui. Prin aceeași cerere a solicitat și suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond; obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale egale cu drepturile salariale de care ar fi beneficiat, de la data de 04.06.2020 până la data constatării nulității absolute a actelor mai sus menționate (preaviz emis de pârâta Centrul Național al Cinematografiei la data de 05.05.2020 înregistrat la CNC cu nr. 2136, a OMC nr. 2810/2020, a avizului nr. x/2020 a Agenției Naționale a Funcționarilor, Organigrama aprobată prin OMC 2810/2020); obligarea pârâtei la cheltuieli de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1291 pronunțată în data de 25 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge ca nefondate excepția inadmisibilității și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ANFP.

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Culturii, Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Centrul Național al Cinematografiei, B. - Director General al Centrului Național al Cinematografiei, ca neîntemeiată.

Obligă reclamanta la plata către pârâta B. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3000 RON, reprezentând onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.."

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1291 din data de 25 noiembrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta A., încadrând în drept criticile sale în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

A solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate cu consecința anulării OMC 2810/2020 și a actelor premergătoare ce au stat la baza emiterii lui, repunerea sa în funcția avută anterior de Director grad II al Direcției economice, conform legii și obligarea pârâților la cheltuieli de judecată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de reclamantă, au formulat întâmpinări intimații - pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Centrul Național al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Național al Cinematografiei și Ministerul Culturii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Răspunsul la întâmpinare

Împotriva întâmpinărilor formulate de către intimații-pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Centrul Național al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Național al Cinematografiei și Ministerul Culturii, recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinare, conform art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ. incidente și în cazul recursului raportat la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. intitulat eronat tot " întâmpinare", în cadrul căruia a solicitat respingerea celor trei întâmpinări, ca neîntemeiate, combătând apărările acestora.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 21.07.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și în raport cu motivele de casare invocate, cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor și a răspunsului la întâmpinări, dar și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanta A. este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare expuse:

În raport de dispozițiile art. 488 (1) pct. 6 C. proc. civ. se invocă faptul că prima instanță nu a motivat soluția de respingere a acțiunii, în raport de toate aspectele de nelegalitate invocate având ca obiect procedura subiectivă abuzivă de reorganizare care i-a vătămat drepturi recunoscute de lege.

Se arată că prima instanță nu a verificat motivat toate actele depuse în susținerea acțiunii, acte care probau în opinia recurentei-reclamante abuzul comis de autoritatea pârâtă.

Se invocă încălcarea art. 6 din CEDO.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material de către prima instanță în ceea ce privește analiza legalității Ordinului nr. 2810/6.04.2020, și a avizului nr. x/2020 act pregătitor emis de ANFP în baza art. 402 din O.U.G. nr. 57/2019.

În cadrul acestui motiv de casare recurenta-reclamantă reiterează toate aspectele de nelegalitate care privesc actul administrativ prin care s-a dispus reorganizarea instituției publice susținând faptul că această reorganizare nu a fost reală și efectivă fiind încălcate dispozițiile art. 7 din H.G. nr. 107/2005 și respectiv dispozițiile Legii nr. x.

Se invocă încălcarea dispozițiilor art. 402 din O.U.G. nr. 57/2019 în ceea ce privește avizul prealabil și pe fond încălcarea dispozițiile art. 519 alin. 1 lit. c) și 518(5) din O.U.G. nr. 57/2019 în sensul că atribuțiile aferente postului său de conducere desființat ca urmare a reorganizării nu s-au modificat în proporție de 50% în raport de direcția și posturile născute în urma reorganizării.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost modificată.

În susținerea recursului s-au depus acte în cadrul acestor acte medicale și dovada existenței unui dosar penal ca urmare a plângerii penale formulate împotriva recursului promovat de reclamantă, au formulat întâmpinări intimații - pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Centrul Național al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Național al Cinematografiei și Ministerul Culturii, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Împotriva întâmpinărilor formulate de către intimații-pârâți Agenția Națională a Funcționarilor Publici, Centrul Național al Cinematografiei prin B. - Director General al Centrului Național al Cinematografiei și Ministerul Culturii, recurenta-reclamantă A. a formulat răspuns la întâmpinare, conform art. 471

1

alin. (4) C. proc. civ. incidente și în cazul recursului raportat la art. 490 alin. (2) C. proc. civ. intitulat eronat tot " întâmpinare", în cadrul căruia a solicitat respingerea celor trei întâmpinări, ca neîntemeiate.

În această etapă procesuală s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471' și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 21.07.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii dedusă judecății.

Analizând recursul declarat, în raport de motivele de casare invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentința atacată prin care pe fond a fost respinsă acțiunea modificată a reclamantei, fiind motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. a Legii nr. 554/2004 și a art. 6 din CEDO de natură a fi exercitat controlul de legalitate de către instanța de recurs.

Curtea constată că prima instanță a analizat motivat toate aspectele de nelegalitate invocate de reclamantă prin acțiune și prin modificarea la acțiunii, inclusiv capătul subsidiar de acordare a daunelor materiale și morale.

Iar pe fond motivarea instanței susține în fapt și în drept soluția de respingere, în cauză reclamanta neavând un drept recunoscut de lege vătămat prin reorganizarea dispusă conform procedurii prevăzute de art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind codul administrativ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat, în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor de drept material incidente în analiza legalității procedurii de reorganizare contestată, care a avut ca efect desființarea Direcției Economice, respectiv desființarea postului de director deținut de reclamantă.

În speță, procesul de reorganizare a fost determinat de desființarea Direcției economice și de înființarea Direcției Fond Cinematografic care cuprinde mai multe compartimente a Biroului Financiar-Contabilitate - Resurse Umane, modificări necesare în scopul eficientizării activității centrului ținând cont și de complexitatea obiectului de activitate.

Conducerea Centrului a considerat oportun că nu se justifică menținerea unei direcții economice în defavoarea uneia de specialitate, motiv care a determinat reorganizarea, iar mărirea numărului de posturi de la 39 la 41 se explică având în vedere complexitatea activităților care țin de obiectul de activitate al instituției.

Structura de funcții a CNC a fost avizată de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, prin avizul nr. 13363, iar structura organizatorică respectă prevederile art. 409 din O.G. nr. 57/2019-Codul Administrativ.

Prima instanță a verificat toate aspectele de nelegalitate invocate și reiterate de reclamantă și în recurs Curtea apreciind că nu există o interpretare sau aplicare greșită a legii.

Astfel, în mod corect prima instanță a apreciat că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. 2 din H.G. nr. 1064/2005 în ceea ce privește competența Ministerului Culturii de a emite ordinul de reorganizare contestat.

Actualul Centru Național al Cinematografiei a fost înființat prin Legea nr. 574/2001, prin reorganizarea (desființarea), Oficiului Național al Cinematografiei. Legea nr. 574/2001 a fost abrogată prin H.G. nr. 229 din 4 martie 2003 privind organizarea și funcționarea Centrului Național al Cinematografiei, modificată la rândul său de H.G. nr. 1.064/2005 privind reorganizarea și funcționarea Centrului Național al Cinematografiei. Acest din urmă act normativ a fost modificat prin Hotărârea de Guvern nr. 1135/2010.

Potrivit art. art. 7 alin. (1) din H.G. nr. 1064/2005 (forma în vigoare la momentul reorganizării și al emiterii ordinului a cărui anulare o solicită) " Structura organizatorică a Centrului Național al Cinematografiei se aprobă prin ordin al ministrului culturii", iar alin. (2) "Numărul de posturi pentru Centrul Național al Cinematografiei se stabilește cu încadrarea în limita numărului maxim de posturi prevăzut în nota de la pct. II din anexa nr. 2 la Hotărârea Guvernului nr. 90/2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Culturii, cu modificările ulterioare."

De asemenea, conform aceluiași act normativ art. 7 alin. (3), "atribuțiile și modul de funcționare ale compartimentelor din aparatul propriu al Centrului Național al Cinematografiei, precum și relațiile funcționale dintre acestea se stabilesc prin regulamentul de organizare și funcționare, care se aprobă prin ordin al ministrului culturii."

Drept urmare, reorganizarea s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale în materie, care nu impun emiterea unei Hotărâri de Guvern pentru realizarea acestei operațiuni, iar Ordinul ministrului culturii nr. 2810/2020 este legal și temeinic.

În ceea ce privește aspectul de nelegalitate privind incidența dispozițiilor Legii nr. 329/2009 invocate de reclamantă în mod corect prima instanță a constatat că nu sunt incidente aceste dispoziții iar reorganizarea s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 519 alin. 1 lit. c) din codul administrativ în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 518 din O.U.G. nr. 57/2019.

În baza Legii nr. 329/2009 a fost adoptată H.G. nr. 1410/2009 privind reorganizarea unor instituții aflate în subordinea Ministerului Culturii, iar ulterior prin H.G. nr. 1135/2010 a fost modificat art. 7 din H.G. nr. 1064/2005, în sensul introducerii dispozițiilor legale în vigoare care permit Ministrului Culturii modificarea prin ordin a structurii organizatorice a CNC.

Noua structură organizatorică a determinat suprimarea postului pe care reclamanta l-a ocupat, respectiv, Director gr. II ca urmare a desființării Direcției, prin reducerea în proporție de peste 50% a atribuțiilor, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, precum și obligativitatea parcurgerii etapelor cuprinse în acest articol de lege.

Instanța de fond a reținut în mod temeinic faptul ca, în speță recurenta a fost eliberată din funcția publică conform art. 519 care prevede La alin. (1) lit. c) " autoritatea sau instituția publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, prin reducerea postului ocupat de funcționarul public."

Direcția economică în cadrul căreia își desfășura activitatea recurenta, a fost desființată împreună cu postul acesteia, fiind îndeplinite astfel condițiile art. 519 alin. (1) lit. c), chiar dacă în ansamblu numărul total de posturi din instituție a crescut de la 39 la 41.

Noua structură organizatorică a determinat suprimarea postului pe care reclamanta l-a ocupat, respectiv, Director gr.ll ca urmare a desființării Direcției, prin reducerea în proporție de peste 50% a atribuțiilor, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 519 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ, precum și obligativitatea parcurgerii etapelor cuprinse în acest articol de lege.

Prima instanță a analizat corect competența autorității pârâte pe ordinul de reorganizare respectiv a dreptului acestuia de a aprecia asupra oportunității reorganizării aceasta fiind legal dispusă, fiind motivată prin nota de fundamentare care a stat la baza obținerii avizului Agenției Naționale a Funcționarilor Publici.

În mod corect prima instanță a analizat legalitatea procedurii reorganizării în raport de dispozițiile art. 8și 18 din Legea nr. 554/2004, neavând relevanță existența dosarului penal aflat pe rolul Tribunalului București.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond,

Conform art. 453 alin. 1 C. proc. civ. Curtea va obliga recurenta-reclamantă ca parte care a pierdut procesul prin respingerea căii de atac, la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4760 RON reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-pârâte B. -Director General al Centrului Național al Cinematografiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 1291 din data de 25 noiembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-reclamantă A. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 4760 RON, reprezentând onorariu de avocat, în favoarea intimatei-pârâte B. -Director General al Centrului Național al Cinematografiei.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 6 decembrie 2022.