ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5780/2021

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea în data de 14.12.2018 sub nr. x/2018 reclamanta Nocedial S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, anularea deciziei cu privire la contestația depusă nr. 26341/10.10.2018 emisă de Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale, a notificării de neîncheiere a Contractului de finanțare nr. x/17.07.2018 emisă de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, a Fișei de solicitare a informațiilor suplimentare nr. 7108/02.07.2018, emisă de Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare, obligarea pârâtelor la încheierea contractului de finanțare și la semnarea acestuia în termen de 10 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sub sancțiunea plății unei penalități în cuantum de 5000 RON pe zi de întârziere și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta Nocedial S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale și Centrul Regional pentru Finanțarea Investițiilor Rurale 6 Nord Vest Satu Mare și a luat act că nu s-au solicitat cheltuielilor de judecată.

Împotriva sentinței nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat reclamanta S.C. Nocedial S.R.L., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

Recurenta apreciază că instanța a respins, în mod nelegal, proba cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea industrie alimentară/mașini și instalații pentru industria alimentară, pronunțând în acest fel hotărârea cu încălcarea prevederilor art. 255 C. proc. civ., art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului, art. 14 alin. (6), art. 20 si art. 22 C. proc. civ.

Cu privire la acest motiv de recurs, recurenta arată că unul dintre argumentele pentru care a solicitat anularea actelor administrative contestate 1-a reprezentat faptul că proiectul întrunește, în realitate, toate condițiile pentru realizarea unui lanț alimentar integrat, astfel cum este acesta definit in normele legale naționale si comunitare.

Astfel, pentru a putea aprecia corect si in cunoștința de cauza asupra incadrarii unui proiect in categoria investițiilor in exploatații pomicole care asigura un lanț alimentar integrat, era necesar ca instanța de judecata sa cunoască specificul operațiunilor pe care le realizează linia tehnologica propusa a se achiziționa prin proiect, aceasta chestiune de fapt neputand fi lămurită decât prin intermediul unui specialist in industria alimentara.

Prin urmare, având în vedere argumentele de mai sus, vă rugăm să constatați că, în mod greșit, a reținut prima instanță că "probele administrate până în prezent sunt de natură a duce la soluționarea cauzei, iar proba cu expertiza solicitată nu întrunește această condiție, raportat la probațiunea deja administrată", având ân vedere că, în lipsa unui raport de expertiză tehnică, instanța de judecată nu putea fi lămurită, respectiv să aibă o viziune completă asupra operațiunilor de condiționare a căror realizare se propunea prin finanțarea proiectului. Or, în lipsa coroborării cu informațiile necesare privind condiționarea produselor agricole, celelalte probe nu puteau duce, ele singure, la soluționarea cauzei.

Mai arată recurenta că în considerarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - respectiv hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în:

• art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și principiile comunitare ale încrederii legitime și stabilității raporturilor juridice;

• Regulamentul (UE) nr. 651/2014 al Comisiei, de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața internă în aplicarea articolelor 107 si 108 din tratat;

• Regulamentul (UE) nr. 702/2014 alin. Comisiei, de declarare a anumitor categorii de ajutoare în sectoarele argicol și forestier și în zonele rurale ca fiind compatibile cu piața internă, în aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;

• Regulamentul (CE) nr. 175/2001 al Comisiei, de stabilire a standardului de comercializare aplicabil nucilor comune în coaja;

• Fisa Măsurii M04 - "Investiții în active fizice", respectiv Fisa Submăsurii 4.1.a - "Investiții în exploatații pomicole" - parte din Programul National de Dezvoltare Rurală ("PNDR") și având forța juridică a unui act administrativ normativ comunitar, cu aplicabilitate general-obligatorie în România, fiind aprobate de Comisia Europeana;

• Ghidul Solicitantului.

Sentința recurată a fost dată cu încălcarea art. 1 alin. (6) din Legea 554/2004 precum și a principiilor comunitare ale încrederii legitime și stabilității raporturilor juridice, arată recurenta, respectiv a principiului irevocabilitații actelor administrative, reținând ca, în speță, nu s-a adus atingere acestui principiu de către autoritățile publice.

In acest sens, arată recurenta, prin cererea de chemare în judecată, a solicitat anularea actelor administrative emise în cauză, un prim motiv constând în încălcarea irevocabilitatii actului administrativ denumit "Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare si semnarea contractului de finanțare, nr. x/14.02.2018", iar prima instanța a reținut, în mod greșit și nelegal, că autoritățile publice competente aveau posibilitatea revocării acestui act în orice etapa premergătoare semnării contractului de finanțare, ceea ce contravine atât regulii generale menționate mai sus, cât și prevederilor cuprinse în însuși Ghidul Solicitantului.

Incă de la început, raționamentul primei instanțe pleacă de la o premisă greșită, respectiv interpretarea conform căreia regula în materia dreptului administrativ o reprezintă revocabilitatea actelor administrative - "din interpretarea per a contrario a art. 1 alin. (6) teza I din Legea 554/2004 rezultă că actele administrative sunt revocabile, cu excepția celor care au intrat in circuitul civil și au produs efecte juridice ".

Or, este evident că regula în materia contenciosului administrativ nu poate fi aceea a emiterii unor acte administrative care nu intră în circuitul civil și nu produc efecte juridice, respectiv categoria de acte care pot fi revocate de autoritatea emitentă.

Dimpotrivă, tocmai această ipoteză juridică reprezintă excepția, regula fiind că actele administrative sunt emise cu scopul producerii unor efecte juridice, constând în nașterea drepturilor și obligațiilor corelative în patrimoniul destinatarului, respectiv al emitentului, și că, odată ce acestea au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, nu mai pot fi revocate.

Prin urmare, în opinia recurentei, din textul legal citat rezultă foarte clar regula irevocabilității actelor administrative (a celor care intră în circuitul civil, urmare a emiterii și comunicării și care produc efecte juridice), cu atât mai mult că legiuitorul folosește conjuncția "întrucât" - "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice" - fără să califice acea ipoteză ca fiind o excepție, cum a făcut, în mod greșit și extensiv, prima instanță.

Totodată, cel de-al doilea considerent al primei instanțe cu privire la revocabilitatea actului emis în speță este total eronat.

Astfel, deși instanța reține existența ipotezei în care actele nu pot fi revocate din cauza intrării lor în circuitul civil și producerii unor efecte juridice (calificând-o însă, în mod greșit, ca fiind excepția în materie), aceasta apreciază, în mod greșit, ca Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nu se încadrează în acea ipoteza juridică.

Or, cu privire la acest aspect, prin cererea de chemare în judecată s-a demonstrat, fapt care a rezultat si din administrarea probei cu interogatoriu, ca revocarea Notificării nu mai era posibilă din momentul comunicării acesteia către reclamantă, decât în cazurile expres și limitativ prevăzute în Ghidul solicitantului - niciunul dintre acestea nefiind însă aplicabil în cauză.

In acest sens, a susținut reclamanta că Notificarea privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare este un act administrativ, în ințelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, întrucât este emis de o autoritate publică - CRFIR, în regim de putere publică, comunicat subscrisei, și prin efectul căruia s-au născut raporturi de drept administrativ.

Raporturile de drept administrativ născute în temeiul acestui act s-au subsumat nașterii dreptului reclamantei la semnarea contractului de finanțare sau, pe scurt, efectul direct al aprobării cererii a fost acela al semnării contractului de finanțare, după depunerea de către reclamantă a documentelor solicitate în cadrul acestei informări.

In acest sens, însăși prima instanța reține că "actele administrative individuale produc efecte de la data comunicării lor cu destinatarul vizat, astfel că, odată comunicată, notificarea menționată a produs efecte juridice născând în patrimoniul reclamantei dreptul de a semna contractul de finanțare cu pârâtele ".

Prin urmare, prima instanța recunoaște explicit că notificarea în cauză a produs efectele juridice menționate mai sus. Cu toate acestea însă, instanța retine argumente suplimentare lipsite de orice temei juridic, în sensul că actul respectiv nu a intrat în circuitul civil, "întrucât nu are semnificația răsfrângerii efectelor juridice cu privire la situația juridică a unor terți față de raportul de drept administrativ născut între emitent și destinatar", și că "nu au fost constituite drepturi care au intrat în circuitul civil", făcând o comparație total irelevantă cu ipoteza unui contract de finanțare deja încheiat.

Așadar, chiar dacă nu suntem în ipoteza încheierii unui contract de finanțare, nu este mai puțin valabilă afirmația conform căreia Notificarea privind selectarea proiectului este un act administrativ unilateral, care a produs efectul juridic direct al nașterii dreptului la semnarea contractului de finanțare, drept opozabil oricărei terte persoane.

Aceste împrejurări rezultă, arată recurenta, inclusiv din precizările exprese din document, după informarea reclamantei privind aprobarea proiectului pentru finanțare:

"Prin urmare, vă informăm că va fi semnat de Autoritatea Contractanta Contractul de finanțare având nr. de înregistrare x".

Referitor la conținutul si momentul comunicării Notificării, recurenta arată că instanța de judecată reține că "dreptul născut în patrimoniul reclamantei nu este însă pur și simplu, ci este afectat de modalități, fiind supus unor condiții și unui termen", precum și că "reclamanta are o simpla vocație la semnarea contractului, cu condiția depunerii unor înscrisuri suplimentare într~un anumit termen ".

Ceea ce nu face prima instanța este sa continue raționamentul juridic, analizând în mod concret care sunt modalitățile de afectare a dreptului născut in patrimoniul subscrisei, respectiv ce înscrisuri anume au fost solicitate a fi depuse prin notificarea trimisă.

Sub aspectul conținutului, înscrisurile solicitate prin Notificarea de aprobare la finanțare a proiectului nu au reprezentat cerințe suplimentare, ci condiții formale pentru semnarea contractului de finanțare și, de altfel, așa cum a rezultat din documentația depusă de intimatele pârâte la dosarul cauzei, aceste înscrisuri au fost furnizate de recurentă către CRFIR, după primirea Notificării.

Sub aspectul momentului în care a fost comunicata, solicită recurenta să se constate că, potrivit celor menționate în această Notificare, a fost informată că "în urma verificării și evaluării cererii de finanțare și după aprobarea de către Directorul General al AM PNDR a Raportului de selecție lunar din data de 08.02.2018, proiectul dumneavoastră a fost aprobat pentru finanțare".

Deci, aprobarea la finanțare a proiectului s-a realizat după parcurgerea etapei de verificare si evaluare, de către experții CRFIR, urmată de aprobarea AM PNDR.

Totodată, între data de 14.02.2018, când s-a emis Notificarea de aprobare a finanțării, și data de 02.07.2018, când pârâtul CRFIR ne-a transmis Fișa de solicitare a informațiilor suplimentare, nu a intervenit nicio modificare în proiectul subscrisei sau în situația de fapt verificată și evaluată de către autoritate publice.

Așadar, apreciază recurenta că nu se află în ipoteza neîndeplinirii unor condiții suplimentare, respectiv în ipoteza unor modalități de afectare a dreptului născut în patrimoniul său, ceea ce lipsește de orice fundament soluția primei instanțe.

Potrivit procedurii de verificare detaliate în Ghid pașii procedurali sunt, în mod cronologic dar și logic, următorii:

Prin urmare, arată recurenta documentul transmis de CRFIR intitulat "Fisa de solicitare a informațiilor suplimentare" este un document care se putea transmite doar în etapa a 2-a de mai sus, a verificării eligibilității cererii de finanțare, și doar în cazurile expres prevăzute în Ghid, respectiv:

Deși solicitarea se referă formal la bugetul indicativ și planul financiar al proiectului, în coloana "Precizări" nu sunt solicitate informații suplimentare, ci este inclusă o cerere directă de revizuire a bugetului indicativ și planului financiar la 600.000 Euro, cerere atipică și în toate cazurile inadmisibilă și fără acoperire legală în procedurile și reglementările privind acest program de finanțare.

Transmiterea acestui document arată că CRFIR și-a schimbat opinia în ce privește proiectul reclamantei, după data aprobării proiectului, aceasta Fișă fiind rezultatul evident al schimbării acestei opinii - printr-un document pe care intimatul parat nu 1-a indicat nici în cuprinsul actului atacat, nici pe parcursul prezentului litigiu.

Ceea ce este cel mai grav însă este că, prin Notificarea de aprobare la finanțare a proiectului, verificarea dosarului subscrisei de finanțare a ajuns la ultimul pas, al 5-lea, fiind demult depășit pasul al 2-lea, la care se puteau, solicita informații suplimentare.

Astfel fiind, reiese clar ca CRFIR nu mai avea posibilitatea revocării Notificării de aprobare la finanțare a proiectului nostru, iar actul administrativ subsecvent nu reprezintă decât un exces de putere publica.

În ceea ce privește considerentele instanței de fond referitoare la ..etapa de reverificare ulterioara celei de selecție", acestea nu sunt legale si temeinice.

Ghidul solicitantului, deși prevede un drept al autorității de a efectua o reverificare a condițiilor de eligibilitate, limitează acest drept la trei situații - limitare pe care instanța de fond nu o are deloc în vedere - și anume:

iar constatarea oricăror astfel de imprejurari poate afecta criteriile de selecție sau condițiile de eligibilitate.

Mai arată recurenta că principiul irevocabilității actelor administrative este în strânsă legătură cu două principii de drept comunitar, recunoscute ca atare atât în jurisprudenta CJUE, cât și în cea națională, și detaliate și de doctrinari romani, respectiv principiul încrederii legitime în administrație (al comportamentului predictibil al administrației) și principiul stabilității raporturilor juridice născute ca urmare a emiterii și comunicării actelor administrative individuale - ambele încălcate prin hotărârea care face obiectul prezentului recurs.

Dintre numeroasele decizii pronunțate de CJUE, în care s-a dat relevanta principiului protecției încrederii legitime a particularilor, recurenta citează două dintre acestea, dată fiind suprapunerea faptică a cauzelor respective cu situația în care se afla și subscrisa, și anume cauza Algera contra Adunarea comună a CECO, 7/56 si 3 la 7/57, precum și Hotărârea din 14 septembrie 2006, Elmeka NE/Ipourgos Ikonomikon, C-181/04 si C-183/04.

Ținand seama de reperele jurisprudențiale, în speța de fata, recurenta arată că a depus la paratul CRFIR un proiect care explică în mod detaliat și cuprinzător (în Studiul de fezabilitate) în ce constă lanțul alimentar integrat, respectiv în ce constă componenta de condiționare a nucilor, iar ceea ce s-a comunicat prin actul administrativ producător de efecte juridice (și ulterior invalidat în mod nelegal) a născut în patrimoniul subscrisei o așteptare care este legitimă - anume așteptarea de a semna contractul de finanțare, conform proiectului aprobat.

Sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor comunitare și legale care reglementează noțiunile de producție, condiționare, procesare si comercializare, precum si noțiunea de lant alimentar integrat, arată recurenta.

In acest sens, arată recurenta prima instanță a interpretat, în mod netemeinic și nelegal, noțiunile de producție agricolă primară și procesare, fără a ține cont de dispozițiile comunitare imperative și reținând, în schimb, în mod selectiv și nejustificat, numai anumite definiții din texte legale cu forță juridică inferioară regulamentelor comunitare.

Astfel, instanța de fond a reținut ca "Regulamentul nr. 651/2014 si Regulamentul 702/2014 privesc declararea anumitor categorii de ajutoare ca fiind compatibile cu piața interna astfel ca, raportat la obiectul acestora, nu sunt aplicabile in speța deoarece nu reglementează efectiv modalitatea de selecție a proiectelor de tipul celui depus de reclamanta ori instensitateasprijinului acordat pentru astfel de proiecte".

Cu privire la acest aspect, recurenta arată că regulamentele comunitare indicate de instanță erau relevante nu pentru caă ar fi stabilit modalitatea de selectare a proiectelor (și, de altfel, nu modalitatea de selectare a proiectului a făcut obiectul cauzei, ci refuzul autorității de a constata ca prin proiect se realizează condiționarea ca formă de procesare a nucilor), ci pentru că acestea cuprind definiții ale noțiunilor aplicabile în cauză, respectiv producție agricolă primară și procesare, și detaliază în mod amplu toate dispozițiile considerate incidente.

Solicită recurenta să se constate aplicabilitatea și importanța prevederilor cuprinse la cap. 2.5 din Ghidul Solicitantului, acestea fiind relevante inclusiv în materia intensității sprijinului financiar, și aceasta contrar considerentelor instanței de fond, fiind absolut inacceptabil să se recunoască sensuri diferite și contradictorii acelorași noțiuni, în diversele etape ale procesului de verificare, evaluare și selecție a proiectului.

Astfel, este neîndoielnică necesitatea stabilirii unui singur sens al noțiunilor, general aplicabil și care asigură transparența și siguranța în tot procesul premergător aprobării unei cereri de finanțare. Autoritățile procedează la acordarea punctajului tocmai cu scopul final al stabilirii intensității sprijinului nerambursabil, așadar, fiind lipsite de orice logica considerentele din hotărârea atacata care exclud aplicabilitatea prevederilor cap. 2.5 din Ghid.

Concluzionând, arată că noțiunile si prevederile prezentate în cele ce preced se desprind o serie de concluzii parțiale, care converg către o singură concluzie finală, conform căreia proiectul recurente reclamante este unul care înglobează un lanț alimentar integrat, prin modalitatea de procesare a nucilor sub forma condiționării, care nu se poate încadrată în definiția producției, ci în definiția procesării, fiind, de altfel, expres reglementată în PNDR ca fiind o etapă a lanțului alimentar integrat.

In finalul considerentelor juridice care susțin acest motiv de nelegalitate a sentinței recurate, învederează că operațiunile de condiționare propuse prin proiect sunt operațiuni care, în lumina definiției procesării din actele normative comunitare indicate mai sus, intra în aceasta categorie, nefiind aferente producției primare.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că nu există motive pentru reformarea acesteia.

Instanța de fond a aplicat judicios dispozițiile de drept substanțial, considerentele prezentate justificând soluția adoptată.

Prealabil, Înalta Curte arată că sunt neîntemeiate criticile reclamantei vizând respingerea probei cu expertiză tehnică și încălcarea, în acest mod, a dispozițiilor art. 14 alin. (6), art. 20 și art. 22 C. proc. civ. și a dreptului la un proces echitabil.

Înalta Curte apreciază că nu au fost încălcate dispozițiile art. 14 alin. (6), art. 20 și art. 22 C. proc. civ., în maniera în care a procedat prima instanță la soluționarea fondului cauzei.

Astfel, lecturând încheierea de amânarea a pronunțării din data de 29 mai 2019 se constată că instanța a pus în discuția contradictorie a părților solicitările de administrare a probelor de către ambele părți.

Faptul că instanța a apreciat proba cu expertiză tehnică ca nefiind formulată în condițiile prevăzute de lege, nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca și o încălcarea a dreptului la apărare sau la un proces echitabil, față de dispoziții art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanței, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât și în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanța va putea înlătura anumite probe în funcție de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părților, manifestată cu privire la proba în cauză.

Totodată, astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ținându-se seama și de refuzul nejustificat al unei părți de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat de către recurentă prin prisma interpretării primei instanțe asupra stabilității raporturilor juridice după emiterea Notificării E6.8.3 nr. 1184s/14.02.2018, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.

În acord cu reținerile instanței de fond, în cauza de față nu ne aflăm în fața unui act juridic irevocabil iar principiul încrederii legitime, în sensul jurisprudenței invocată de recurentă, este unul care nu poate fi aplicat cauzei.

Așadar, în mod absolut corect instanța de fond reține:

"Cu privire la posibilitatea de revocare a acestui act administrativ, instanța retine, în primul rând, că reclamanta pleacă de la premisa că regula in materia revocării actelor administrative o constituie imposibilitatea revocării acestora, în acest sens reclamanta susținând existența principiului irevocabilității actelor administrative.

Contrar acestor susțineri ale reclamantei, instanța constată că în materia actelor administrative, regula o constituie caracterul revocabil al acestora, principiul care guvernează această categorie de acte juridice fiind acela al revocabilității nu cel al irevocabilității.

Că este așa rezultă din chiar conținutul art. 1 alin. (6) teza I din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, forma în vigoare la data emiterii notificării menționate, care statua că "autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil a produs efecte juridice."

Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale, rezultă că actele administrative sunt revocabile, cu excepția celor care au intrat în circuitul civil au produs efecte juridice."

În susținerea principiul irevocabilității actului administrativ recurenta reiterează prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 apreciind că Notificarea beneficiarului privind selectarea cererii de finanțare și semnarea contractului de finanțare nr. x este un act administrativ unilateral care a intrat în circuitul civil și a produs efecte însă, de asemenea acceptă faptul că înaintea semnării unui contract de finanțare, autoritatea are obligația reverificării cererii de finanțare, reverificare care poate conduce către o soluție contrară primei soluții comunicate.

Așadar, prin reverificare s-a modificat în fapt statutul cererii reclamantei prin prisma intensității sprijinului acordat, în sensul diminuării acestuia, raportat la faptul că proiectul acesteia nu poate fi încadrat ca investiție care conduce la un lanț alimentar integrat, reverificare efectuată în conformitate cu prevederile Manualului de procedură pentru implementare - Secțiunea I Contractarea și modificarea contractelor de finanțare/deciziilor de finanțare Cod manual: M 01 - 02, versiunea 07.

Or, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond în materia actelor administrative, "regula o constituie caracterul revocabil al acestora, principiul care guvernează această categorie de acte juridice fiind acela al revocabilității nu cel al irevocabilității", iar prin emiterea notificării 1184s/14.02.2018 recurentei nu i s-a constituit vreun drept, ci doar o vocație, pentru semnarea contractului de finanțare.

De asemenea, în ceea ce privește principiul protecției legitime, în privința acestei situații, al neobservării sau chiar aprecierii diferite anterioare de către autoritățile de monitorizare, CJUE s-a pronunțat în Cauza C-465/10 Hotărârea Ministre de l'lnterieur, de l'Outre-mer, des Collectivites territoriales etde l'lmmigration din 21 decembrie 2011, aplicând prin analogie raționamentul din Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006.

Astfel, Curtea a arătat că "împrejurarea că autoritățile competente ar fi fost informate de beneficiarul subvenției cu privire la alegerea cocontractantului înainte chiar de lansarea procedurii de cerere de ofertă care avea ca obiect atribuirea contractului de achiziții publice în cauză, aceasta nu influențează, ca atare, calificarea drept "abatere" în sensul articolului 1 al doilea paragraf din Regulamentul nr. 2988/95".

CJUE conchide astfel, răspunzând celei de-a doua din întrebările preliminare că. "nerespectarea de către o autoritate contractantă care beneficiază de o subvenție FEDR a normelor privind atribuirea contractelor de achiziții publice prevăzute de Directiva 92/50, cu ocazia atribuirii contractului care are ca obiect realizarea acțiunii subvenționate, constituie o "abatere" în sensul articolului 1 din Regulamentul nr. 2988/95 chiar dacă autoritatea națională competentă nu putea să ignore, cu ocazia acordării acestei subvenții, că beneficiarul decisese deja cărui prestator urma sa îi încredințeze realizarea acțiunii subvenționate." în Cauza C-94/05 Hotărârea Emsland-Starke GmbH din 16 martie 2006, Curtea a reținut totodată că principiul protecției încrederii/așteptării legitime nu poate fi invocat împotriva unei dispoziții clare a dreptului comunitar și nici comportamentul unei autorități naționale însărcinate cu aplicarea dreptului Uniunii, care este contrar acestuia din urmă, nu poate crea, pentru un operator economic, o încredere legitimă privind posibilitatea de a beneficia de un tratament contrar acestui drept comunitar.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că în mod corect instanța de fond a reținut faptul că o autoritate care se ocupă cu gestionarea acestor fonduri comunitare are obligația, nu posibilitatea, de a reveni chiar asupra propriilor decizii, în condițiile în care este identificată o neregulă sau un viciu în ceea ce privește modalitatea de acordare/menținere a acestor fonduri europene, astfel că afirmațiile recurentei referitoare ia principiile de drept încălcate de autoritate prin reverificare sau în sensul că acordarea unei sume mai mari pentru implementarea proiectului decât cea legal calculată nu ar încălca principiul eficienței fondurilor, sunt total nefondate.

De altfel, Ghidul solicitantului prevede dreptul A.F.I.R. de a "solicita documente sau informații suplimentare dacă, pe parcursul verificărilor sau implementării proiectului se constată de către AFIR că este necesar". Același ghid enumeră patru cazuri în care astfel de informații suplimentare pot fi solicitate, prin acestea fiind și cel în care în bugetul indicativ încadrarea cheltuielilor eligibile nu este făcută corect precum și cazul solicitării de informații pentru criteriile de eligibilitate și selecție.

În sensul celor anterior antamate, principiul lanțurilor alimentare integrate, în legătură cu care s-au solicitat informații de la reclamantă ca urmare a reverificării efectuate constituie unul dintre criteriile de eligibilitate, astfel că pârâtele erau îndrituite să emită Fișa de solicitare a informațiilor suplimentare nr. 7108/02.07.2018.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 8 C. proc. civ., invocat de câtre recurentă prin prisma interpretării asupra noțiunii de lanț alimentar integrat, Înalta Curte îl apreciază ca nefondat.

În cuprinsul hotărârii atacate, instanța de fond reține faptul că:

"Chiar dacă într-un act administrativ care face parte din dreptul național, precum Ghidul solicitantului, se face trimitere se preiau parțial anumite definiții din aceste regulamente naționale, acest fapt nu implică aplicabilitatea in concret a acestor regulamente in procedura de selecție națională.

Pe de altă parte, instanța constată că este aplicabil în speță Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului care stabilește normele generale care reglementează sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat de Uniune din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală ("FEADR"), instituit prin Regulamentul (UE) nr. 1306/2013, obiectivele la care urmează să contribuie politica de dezvoltare rurală și prioritățile relevante ale Uniunii în materie de dezvoltare rurală. De asemenea, este aplicabilă în speță Decizia de punere in aplicare a Comisiei nr. CCI2014x din 29.06.2017 de aprobare a modificării programului de dezvoltare rurală al României pentru sprijin acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2015}3508 final care cuprinde norme privind desfășurarea programului național de dezvoltare rurală.

Din dreptul național, instanța constată că sunt aplicabile dispozițiile cuprinse în Ghidului solicitantului, versiunea în vigoare la data depunerii cererii de finanțare de către reclamantă. Instanța constată că Regulamentul (UE) nr. 1305/2013 al Parlamentului European al Consiliului din 17 decembrie 2013 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală (FEADR) și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului nu cuprinde vreo definiție a principiului lanțului alimentar integrat.

Pe de altă parte, Decizia de punere în aplicare a Comisiei nr. CCI2014x din 29.06.2017 de aprobare a modificării programului de dezvoltare rurală al României pentru sprijin acordat din Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală și de modificare a Deciziei de punere în aplicare C(2015)3508 final face vorbire despre această noțiune menționând la pct. 1.1.1.3.2.7. referitor la criteriile de selecție a proiectelor depuse in cadrul submăsurii 4.1a "Investiții în exploatații pomicole" principiul lanțurilor alimentare integrate despre care se arată case referă ia "investițiile care acoperă lanțul alimentar: producție - condiționare depozitare - procesare - comercializare".

Așadar, din interpretarea acestei dispoziții de drept european rezultă că se poate vorbi despre un lanț alimentar integrat, în cadrul submăsurii 4.1a "Investiții în exploatații pomicole" atunci când investițiile efectuate cuprind activitățile de producție, condiționare, depozitare, procesare și comercializare."

Înalta Curte apreciază reținerile instanței de fond, după cercetarea întregii norme legale și procedurale incidente (atât națională cât și comunitară) ca fiind unele corecte și care reliefează pe deplin modalitatea în care un proiect ce se dorește a fi finanțat, în cadrul submăsurii 4.1a, poate fi încadrat în lanțul alimentar integrat.

Astfel, în ceea ce privește proiectul recurentei, în etapa premergătoare încheierii Contractului de Finanțare, s-a constatat ca solicitantul nu realizează investiții pe întreg lanțul alimentar, nefiind prevăzute investiții în procesare (reverificare efectuată în conformitate cu prevederile Manualului de procedură pentru implementare - Secțiunea I Contractarea și modificarea contractelor de finanțare/deciziilor de finanțare Cod manual: M 01 - 02, versiunea 07 care prevede).

Conform Ghidului Solicitantului aferent SM4.1a:,,2.6 Valoarea maxima a fondurilor nerambursabile (intensitatea sprijinului) Ferme medii 12.000- 250.000 SO

Intensitatea sprijinului este de 50% din totalul cheltuielilor eligibile, fără a depăși:

- 200.000 € pentru investițiile care presupun achiziții simple;

- 600.000 € în cazul investițiilor în activitatea de producție (utilaje, înființare, reconversie etc.);

- 900.000 € pentru investițiile care conduc la un lanț alimentar integrat, la nivelul exploatației agricole* (producție**, procesare, comercializare).".

Totodată, conform definițiilor din același Ghid:

"Condiționarea - în sectorul pomicol, cuprinde după caz, operațiuni tehnologice de sortare, calibrare, spălare-zvântare, curățare, lustruire, ceruire, lotizare, etichetare, ambalare, uscare fără transformarea acestora în fructe prelucrate (nu include deshidratare), depozitarea în condiții controlate (temperatura, umiditate, atmosfera) spargere, decojire, separare miez de coaja, sortare miez și alte operațiuni de pregătire în vederea păstrării și/sau livrării acestora pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare.

Lanțul alimentar integrat reprezintă succesiunea de etape și operații din cadrul aceleași unități implicate în producerea, procesarea, distribuția, depozitarea și manipularea produselor agro alimentare de la producția primară până la comercializare."

Procesarea produselor agricole - conform definiției din Regulamentului (UE) 651/2014 "înseamnă orice operațiune efectuată asupra unui produs agricol care are drept rezultat un produs care este tot un produs agricol, cu excepția activităților desfășurate în exploatațiile agricole, necesare în vederea pregătirii unui produs de origine animală sau vegetală pentru prima vânzare";

Producția agricola primară - conform Regulamentului (UE) 702/2014 înseamnă producția de produse ale solului și ale creșterii animalelor, enumerate în anexa I la tratat, fără a se efectua nicio altă operațiune de modificare a naturii produselor respective.

Pot fi asimilate investițiilor aferente producției agricole primare operațiuni/cheltuieli precum utilaje, înființare/reconversie plantații pomicole, plase antigrindină și antiploaie, drumuri de exploatare, împrejmuire plantații pomicole, echipamente de irigații ia nivelul exploatației agricole, depozitare produse agricole primare, condiționare, producerea de energie regenerabila la nivelul fermei pentru consum propriu, prin urmare toate operațiunile care nu pot fi încadrate în/rezultate din activitățile de procesare sau comercializare produse agricole."

În acest sens, Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentei în sensul că "actele atacate sunt nelegale și pentru motive intrinseci lor, care țin de modul eronat de interpretare a noțiunilor de condiționare și procesare, fapt care a generat o concluzie greșită, respectiv că proiectul nu include componenta procesării, deci nu include un lanț alimentar integrat și nu este eligibil pentru finanțarea maximă de 900.000 euro pentru ferme medii, ci doar pentru finanțarea de 600.000 euro, aferentă exclusiv producției nucilor.".

Recurenta arată că dispozițiile Ghidului prevăd componenta de condiționare inclusiv în mod alternativ cu procesarea, fiind asimilată procesării și, în toate cazurile, fiind parte componentă din lațul alimentar integrat, iar nu din producția primară, cum, în mod greșit, a reținut instanța de fond.

Contrar opiniei reclamantei, operațiunile pe care Nocedial S.R.L le execută asupra produsului agricol, chiar și prin spălare și zvântare, reprezintă în fapt operațiuni pentru pregătirea produsului pentru primă vânzare, deoarece nu se modifică natura produsului, respectiv nuca, chiar spălată și curățată va fi la fel.

Prin urmare, din chiar cuprinsul cererii de finanțare și al documentației aferente rezultă că reclamanta și-a propus să realizeze în cadrul proiectului depus activități de spălare, sortare și uscare nuci, urmate de depozitarea acestora în vederea comercializării, operațiunile de spălare, sortare și uscare fiind menționate expres în Ghidul solicitantului ca făcând parte, în sectorul pomicol din etapa de condiționare, care la rândul ei este inclusă, în definiția lanțului alimentar integrat, în etapa de producție agricolă primară și nu în cea ce procesare/prelucrare.

In fapt, linia tehnologică prezentată în cauză realizează următoarele acțiuni: preia nucile, le curăță de învelișul verde (coaja verde) până la învelișul lemnos, efectuează o prespălare urmată de transport către mașina de spălat cu presiune, iar ulterior, pentru a nu rămâne umede, nucile vor fi uscate cu acest curent de aer cald de 35 grade Celsius (grăbind astfel procesul natural de uscare tocmai pentru a nu da posibilitatea apariției mucegaiului), iar în final vor fi depozitate în starea lor finală, adică nuci în coajă, pentru comercializare.

Prin cererea de finanțare nr. x depusă de Nocedial S.R.L., se propune:

"Înființarea unei plantații de nuc în sistem ecologic, super intensiv pe suprafața de 47,39 ha, diferența fiind alocată pentru înființarea unei hale de depozitare și condiționare, platforme betonate(...).

Proiectul prevede realizarea unui lanț alimentar integrat: producție-condiționare-comercializare:

- producția: producția de nuca ecologică

- condiționare: spălare, sortare și uscare nucă în vederea creșterii valorii adăugate a produsului finit (nucă ecologică în coajă)

- comercializare: se prevede înființarea unui spațiu pentru activitatea de comercializare direct din cadrul fermei."

La modul de respectare a condițiilor de eligibilitate se regăsesc următoarele informații:

- La condiția de eligibilitate: Investiția trebuie să se încadreze în cel puțin una din acțiunile/operațiunile eligibile prevăzute prin submăsură se menționează "prin proiect se propune înființarea unei plantații de nuc în sistem ecologic și super intensiv, înființarea unei capacități pentru condiționare sortare și uscare) și depozitare produsele obținute în exploatația proprie, achiziția de utilaje moderne și fiabile pentru întreținerea plantației".

- La condiția de eligibilitate: în cazul procesării la nivelul fermei atât materia primă procesata cât și rezultatul procesării trebuie să fie incluse în Anexa I la TFUE. în cazul comercializării, vor fi sprijinite doar produse incluse în Anexa I la TFUE, se menționează "în cadrul fermei nu se vor realiza activități de procesare ci doar de condiționare a nucilor, depozitarea lor și condiționarea lor."

- La condiția de eligibilitate: Investițiile în procesarea la nivelul fermei sunt eligibile doar împreună cu investițiile în modernizarea/dezvoltarea fermei (dezvoltarea producției agricole primare), ca și componentă secundară, în scopul adăugării de plus valoare la nivel de fermă se menționează "în cadrul fermei nu se vor realiza activități de procesare."

- La condiția de eligibilitate: Proiectele care vizează și investiții de prelucrare/comercializare produse agricole, vor conține, ca și componentă majoritară, investiții în producția agricolă primară (mai mare 50% din valoarea eligibilă a proiectului) se menționează "Prin proiect nu se prevăd investiții de procesare la nivel de fermă, ci doar condiționare si depozitare".

La modul de îndeplinire a criteriilor de selecție se regăsesc următoarele informații:

Într-adevăr la criteriul de selecție: Principiul lanțurilor alimentare integrate, (investițiile care acoperă lanțul alimentar: producție - condiționare - depozitare - procesare - comercializare) reclamanta a menționat că "Activitatea fermei va presupune crearea unui lanț alimentar integrat: producție agricolă primară-condiționare-depozitare-comercializare.". Însă, în cadrul bugetului care se întocmește separat pentru componentele de procesare și comercializare au fost cuprinse numai cheltuieli aferente componentei de comercializare respectiv, cheltuielile cu magazinul de comercializare produse proprii, nefiind astfel cuprinse cheltuieli pentru investiții în componenta de procesare.

În studiul de fezabilitate este prezentată tehnologia de recoltare și operațiunile de condiționare a nucilor cu ajutorul echipamentul propus a se achiziționa prin proiectul respectiv, linia de spălare, sortare și uscare se realizează operațiunile de spălare, curățare și uscare a nucilor în coajă;

"Nucile se adună manual în saci sau în paiete de plastic și se transportă la hala de condiționare și depozitare.

Nucile curățate de coaja verde trebuie spălate neapărat pentru a le curata și a le da un aspect atrăgător. După spălare, nucile trebuie uscate imediat. Atât spălarea, sortarea și uscarea se realizează cu ajutorul liniei de spălare, sortare și uscare.

Pentru a se păstra în stare bună, mult timp și a-și menține gustul plăcut, nucile trebuie să conțină nu mai mult de 5-8% umiditate, pentru a evita dezvoltarea mucegaiurilor. Nu este un pericol, dacă nucile se usucă prea mult, deoarece coaja, prin porii ei reprimește umiditatea normală. Nucile bine uscate se pot păstra ani de zile în condiții bune de păstrare, menținându-și calitățile gustative.

Nucile spălate și bine uscate se păstrează în hala de depozitare și condiționare. Pe perioada păstrării își pierd din greutate. Cea mai mare pierdere se înregistrează în prima săptămână (17-18%). Pentru fi ferite de eventualele atacuri de molii, gărgărițe sau unele rozătoare, care pot produce mari pagube, nucile se vor depozita în boxpaleți de plastic-metai cu găuri sau plasă lateral. Datorită spațiului limitat, se dorește o vânzare cât mai rapidă."

De asemenea, în cadrul studiului de fezabilitate se menționează "Producțiile prognozate pentru cultura nucului la maturitate sunt 30 kg nuci-pom, ceea ce asigură o producție de 6 tone nuci în coajâ-hectar. La un raport de coajă-sâmbure de 1:1, se estimează o producție medie de 3000 kg sâmburi-hectar. în cazul de fată, datorită lipsei de echipamente de spargere și obținere sâmburi, nucile se vor comercializa în coajă."

Conform cap. 4.3 Dicționar din cadrul Ghidului solicitantului aferent sM4. 1a - Investiții în exploatații pomicole:

"Condiționarea - în sectorul pomicol, cuprinde după caz, operațiuni tehnologice de sortare, calibrare, spălare-zvântare, curățare, lustruire, ceruire, lotizare, etichetare, ambalare, uscare fără transformarea acestora în fructe prelucrate (nu include deshidratare), depozitarea în condiții controlate (temperatura, umiditate, atmosfera) spargere, decojlre, separare miez de coaja, sortare miez și alte operațiuni de pregătire în vederea păstrării și/sau livrării acestora pentru consum în stare proaspătă sau pentru industrializare."

Pe cale de consecință, din conținutul cererii de finanțare și a documentelor aferente depuse de reclamantă rezultă fără echivoc că aceasta nu a înțeles să propună prin proiectul depus realizarea unor investiții în procesarea nucilor ci doar a unora în condiționare.

Așadar, prin intermediul Liniei de spălare, sortare și uscare cu care se realizează operațiunile de spălare, curățare și uscare a nucilor în coajă, se realizează o parte din operațiunile cuprinse în definiția condiționării cuprinsă în cap. 4.3 Dicționar din cadrul Ghidului solicitantului aferent sM4.1a -Investiții în exploatații pomicole, nefiind realizate nici măcar operațiunile de spargere, decojire, separare miez de coaja, sortare miez.

Raportat la cuprinsul proiectului depus de reclamantă coroborat cu prevederile Ghidului solicitantului, este corectă concluzia pârâtelor în sensul că prin proiectul depus reclamanta nu realizează un lanț alimentar integrat, neavând etapa de procesare/prelucrare ci doar pe cele de producție și comercializare.

În tot acest context, apar ca nefondate și argumentele reclamantei care pornesc de la modul de interpretare al Regulamentului (CE) nr. 175/2001 al Comisiei din 26 ianuarie 2001 de stabilire a standardului de comercializare aplicabil nucilor comune în coajă, acest din urmă regulament nefiind aplicabil în materia intensității sprijinului acordat deoarece privește strict partea de comercializare a nucilor.

Prin urmare, pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta S.C. Nocedial S.R.L. împotriva sentinței nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. Nocedial S.R.L. împotriva sentinței nr. 109/CA/2019-P.I. din data de 12 iunie 2019 a Curții de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 noiembrie 2021.