Decizia nr. 5479/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 22/2021 a Curții de Apel Oradea

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 11 martie 2021 sub nr. x/23.02.2021 pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj-Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021, emisă de Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, până la pronunțarea instanței de fond.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 22/CA/2021 pronunțată la 11 martie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A. Păntășești, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - D.G.R.F.P. Cluj Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 emisă de Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, până la pronunțarea instanței de fond, a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 20 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins restul pretențiilor reclamantei privind cheltuieli de judecată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 22/CA/2021 pronunțată la 11 martie 2021 de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj-Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică. În motivarea recursului, a arătat că, în speță, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004. A apreciat recurenta că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a acestor dispoziții, întrucât reclamanta nu a indicat aspecte care să fie în măsură să ridice o îndoială serioasă în ceea ce privește legalitatea actului administrativ și, totodată, nici susținerea reclamantei potrivit căreia prin stabilirea garanției este prejudiciată, nu este suficientă pentru a demonstra iminența producerii unei pagube.

Apărări formulate în cauză Intimata-reclamantă A. S.A. a depus întâmpinare, în cuprinsul căreia a invoca excepțiia nulității recursului pentru lipsa calității de reprezentat al DGRFP Cluj, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 28 mai 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 11 noiembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei. Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă A. S.A.. Excepția nulității recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, a fost invocată, astfel cum s-a precizat și la termenul de judecată din 11 noiembrie 2021, de reprezentantul intimatei-reclamante, prin raportare la cele statuate prin Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, susținându-se că o persoană juridică nu poate reprezenta o altă persoană juridică. Potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată din Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 29 iunie 2013: "Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, și care sunt conduse, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de un director general, funcționar public(…). Totodată, art. 13 alin. (3) din hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prevede că: "În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică: a) direcții regionale vamale; b) administrații județene/de sector ale finanțelor publice, care pot avea în structură servicii/birouri fiscale; c) administrații pentru contribuabilii mijlocii; d) birouri vamale de interior și de frontieră (…)." Potrivit H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă că Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor nu este organizat ca instituție publică ci ca structuri fără personalitate juridică în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală. În raport de modul de organizare, Direcția Regională Vamală - Biroul Vamal de Interior Gradul I, nu este instituție de sine stătătoare ci constituie substanța unei instituții unice, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice. Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea art. 664 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentarea convențională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept." Prin urmare, cele statuate prin această decizie nu au incidență în speța de față, în care recurenta, structuri fără personalitate juridică, este reprezentată legal în instanță, dreptul de reprezentare izvorând din lege. Examinând excepția lipsei de interes în susținerea recursului, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., Înalta Curte reține că este fondată pentru următoarele considerente: Reclamanta A. S.A. a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 emise de Biroul vamal de Interior Gradul I Bihor, prin care a fost stabilită în sarcina sa o garanție în cuantum de 1.184.503 RON pentru plata unor acize ce pot deveni exigibile. Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond". Rezultă, din prevederile legale menționate, că măsura suspendării executării actului administrativ este limitată sub aspect temporal, putând fi dispusă, în temeiul art. 14, numai până la data pronunțării instanței de fond. Prin sentința recurată, prima instanță a admis cererea de suspendare a executării actului administrativ, reținând că sunt îndeplinite cumulativ cerințele impuse de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Înainte de a păși la examinarea legalității acestei soluții prin prisma criticilor formulate în recurs, Înalta Curte a apreciat că se impune a se verifica dacă, în raport cu obiectul cererii și al temeiului de drept invocat, subzistă condiția interesului în promovarea căii de atac. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., "orice cerere poate fi formulată numai dacă autorul acesteia justifică un interes". În dreptul procesual civil, interesul de a promova o acțiune este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia, iar interesul trebuie să fie "determinat, legitim, personal, născut și actual", conform art. 33 din același cod. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport cu prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Interesul constituie una dintre condițiile de exercitare a acțiunii în justiție, necesară nu numai în momentul declanșării procedurii judiciare, ci pe tot parcursul derulării cauzei. La momentul promovării prezentului recurs, interesul recurentei-pârâte viza reformarea hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de suspendare a executării formulate în temeiul art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Ulterior, Curtea de Apel Oradea a soluționat fondul acțiunii în anulare prin sentința nr. 117/04.10.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2021, acțiunea reclamantei fiind admisă și decizia nr. 20/2021 anulată. Totodată, Înalta Curte constată că, în dosarul nr. x/2021, prin încheierea de ședință pronunțată la 24 mai 2021, Curtea de Apel Oradea a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor și a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 emisă de Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cum măsura suspendării executării reglementată de dispozițiile art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ poate fi dispusă și este aptă să producă efecte juridice numai până la soluționarea fondului în primă instanță, este evident că la acest moment nu mai subzistă interesul în promovarea recursului împotriva hotărârii curții de apel, ceea ce face de prisos analizarea în concret a criticilor din recurs referitoare la neîndeplinirea cerințelor legale pentru suspendarea executării actului administrativ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea recursului și va respinge recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca în nume propriu și pentru Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, ca fiind lipsit de interes. În condițiile art. 453 din C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj - Napoca în nume propriu și pentru Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor la plata către intimata-reclamantă a sumei de 874,83 RON reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv cheltuieli de transport și cazare, dovedite prin depunerea la dosarul instanței de recurs a înscrisurilor doveditoare .