ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6194/2021

Ședința publică din data de 8 decembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin capătul de cerere nr. x al acțiunii înregistrate la data de 19 aprilie 2021, pe rolul Curții de Apel Oradea, sub numărul x/2021, reclamanta A. S.A. a solicitat instanței să dispună suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 emisă de Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la acțiunea în anulare a acestui din urmă act administrativ.

Prin sentința nr. 58/CA/2021-P.I din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor și s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 emisă de Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Împotriva sentinței nr. 58/CA/2021-P.I din 24 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea capătului de cerere privind suspendarea executării actului contestat ca neîntemeiat, apreciindu-se că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata-reclamantă A. S.A. a invocat nulitatea recursului pentru lipsa calității procesual active a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Cluj-Napoca și lipsa dovezii calității de reprezentant pentru Biroul Vamal de Interior Gradul I, susținând că cererea de chemare în judecată a fost soluționată în primă instanță în contradictoriu cu emitentul actului administrativ, respectiv cu Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor și că, luând în considerare Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, DGRFP Cluj-Napoca nu ar putea reprezenta convențional Biroul Vamal de Interior Gradul I.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În ședința publică din data de 8 decembrie 2021 intimata-reclamantă a precizat că excepția nulității recursului este invocată prin prisma faptului că Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj nu are dreptul să formuleze recurs în numele Biroului Vamal de Interior Gradul I Bihor pentru că nu i se poate acorda mandat, întrucât ambele sunt persoane juridice și conform hotărârii pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, o persoană juridică nu poate fi reprezentantul convențional al unei alte persoane juridice.

Recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor a transmis răspuns la întâmpinare prin care a arătat, relativ la excepția nulității recursului, că potrivit prevederilor OPANAF nr. 2294/2017 privind aprobarea regulamentului de organizare și funcționare al direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice, reprezintă interesele Statului Român prin Ministerul Finanțelor și ANAF în litigiile aflate pe rolul instanțelor de judecată cu sediul administrativ în raza sa de competență teritorială.

Invocând și prevederile O.U.G. nr. 74/2013 și cele ale H.G. nr. 520/2013, a solicitat respingerea excepției nulității recursului.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data 6 septembrie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 8 decembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța cu prioritate asupra excepției lipsei de interes a recursului, care face inutilă cercetarea pe fond a cauzei.

Excepția nulității recursului declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, a fost invocată, astfel cum s-a precizat și la termenul de judecată din 8 decembrie 2021, de reprezentantul intimatei-reclamante, prin raportare la cele statuate prin Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, susținându-se că o persoană juridică nu poate reprezenta o altă persoană juridică.

Potrivit art. 10 alin. (1) din O.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea și reorganizarea activității Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată din Monitorul Oficial, Partea I nr. 389 din 29 iunie 2013:

"Începând cu data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului prevăzută la art. 13 alin. (1) se înființează în subordinea Agenției direcțiile generale regionale ale finanțelor publice, instituții publice cu personalitate juridică, și care sunt conduse, prin derogare de la dispozițiile Legii nr. 188/1999, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de un director general, funcționar public(…).

Totodată, art. 13 alin. (3) din hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, prevede că:

"În cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică:

a) direcții regionale vamale;

b) administrații județene/de sector ale finanțelor publice, care pot avea în structură servicii/birouri fiscale;

c) administrații pentru contribuabilii mijlocii;

d) birouri vamale de interior și de frontieră (…)."

Potrivit H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală rezultă că Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor nu este organizat ca instituție publică ci ca structuri fără personalitate juridică în cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

În raport de modul de organizare, Direcția Regională Vamală - Biroul Vamal de Interior Gradul I, nu este instituție de sine stătătoare ci constituie substanța unei instituții unice, respectiv Agenția Națională de Administrare Fiscală, fiind reprezentată de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice.

Decizia nr. 9/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că:

"În interpretarea și aplicarea art. 664 alin. (2) din C. proc. civ., reprezentarea convențională a persoanei juridice nu se poate face prin mandatar persoană juridică, nici prin consilierul juridic sau avocatul acesteia din urmă, potrivit art. 84 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum acesta a fost interpretat prin Decizia nr. 9/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept."

Prin urmare, cele statuate prin această decizie nu au incidență în speța de față, în care recurenta, structuri fără personalitate juridică, este reprezentată legal în instanță, dreptul de reprezentare izvorând din lege.

Instanța de contencios administrativ și fiscal a fost învestită cu o cerere prin care reclamanta A. S.A., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 emisă de pârât, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la pronunțarea unei hotărâri definitive cu privire la acțiunea în anulare a acestui din urmă act administrativ.

Prin sentința nr. 58/CA/2021-P.I din 24 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis cererea de suspendare formulată de reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor fiind suspendată executarea Deciziei nr. 20/29.01.2021 emisă de Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Amintește Înalta Curte că potrivit art. 14 alin. (1), teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond (…)."

Dispozițiilor art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, stabilesc că:

"Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanța poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acțiunea principală sau printr-o acțiune separată, până la soluționarea acțiunii în fond".

Totodată, dispozițiilor alin. (4) al aceluiași articol prevăd că:

"În ipoteza admiterii acțiunii de fond, măsura suspendării, dispusă în condițiile art. 14, se prelungește de drept până la soluționarea definitivă a cauzei, chiar dacă reclamantul nu a solicitat suspendarea executării actului administrativ în temeiul alin. (1)".

Examinând aceste dispoziții legale, Înalta Curte reține că legiuitorul instituie reguli procedurale în legătură cu suspendarea executării actului administrativ, inclusiv în ceea ce privește durata efectelor acesteia, în concordanță cu caracterul provizoriu al măsurii și strânsa legătură pe care o are judecarea cererii cu acțiunea în anulare.

Astfel, în condițiile pronunțării instanței de fond în sensul admiterii acțiunii, legiuitorul introduce regula prelungirii de drept a efectelor suspendării dispuse potrivit art. 14 din Legea nr. 554/2004 până la soluționarea definitivă a cauzei.

Or, în prezenta speță, prin decizia nr. 5479 din 11 noiembrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021 (având ca obiect cererea de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14 din Legea nr. 554/2004), s-a respins recursul formulat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor împotriva sentinței nr. 22/CA/2021 din 11 martie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus suspendarea executării Deciziei nr. 20/29.01.2021 până la pronunțarea instanței de fond. Prin respingerea recursului pârâtei, s-a menținut dispoziția de suspendare a executării Deciziei nr. 20/29.01.2021.

Totodată, se reține că prin sentința nr. 117/CA/2021-PI din data de 4 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021-P.I., s-a dispus anularea Deciziei nr. 20/29.01.2021.

Conform dispozițiilor art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., republicat, una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și în căile de atac.

Așadar, prin interes se înțelege folosul practic imediat urmărit de cel care a formulat calea de atac, fiind necesar ca acesta să fie născut și actual, în sensul că partea s-ar expune la un prejudiciu numai dacă nu ar recurge în acel moment la acțiune, condiție ce trebuie îndeplinită atât la promovarea căii de atac, cât și pe parcursul soluționării acesteia.

Rezultă, din prevederile legale citate, că efectele suspendării executării actului administrativ, dispuse în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, prin sentința nr. 22/CA/2021 din 11 martie 2021 a Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin respingerea recursului, se prelungesc de drept până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare.

În contextul celor anterior arătate, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor nu mai justifică un interes în susținerea recursului de față, care urmărește reformarea soluției defavorabile pârâtei în cererea de suspendare întemeiată pe art. 15 din Legea nr. 554/2004, câtă vreme efectele suspendării executării actului administrativ sunt prelungite de drept până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, o eventuală soluție de admitere a recursului fiind lipsită de eficacitate juridică.

Așa fiind, Înalta Curte, având în vedere că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes care să îndeplinească condițiile legale astfel cum au fost analizate anterior, urmează să respingă, ca atare, prezenta cale de atac exercitată de autoritatea pârâtă.

Față de dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. în conformitate cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată", Înalta Curte reține caracterul întemeiat al cererii formulată de intimata-reclamantă, urmând a o încuviința, și a obliga recurenta-pârâtă la plata către intimata-reclamantă a sumei de 833 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) și art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul ca lipsit de interes; va obliga recurenta să plătească intimatei suma de 833 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Admite excepția lipsei de interes a recursului.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca în nume propriu și pentru Direcția Regională Vamală Cluj - Biroul Vamal de Interior Gradul I Bihor împotriva sentinței nr. 58/CA/2021-P.I din 24 mai 2021 pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca lipsit de interes.

Obligă recurenta să plătească intimatei suma de 833 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2021.