ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5454/2022

Circumstanțele cauzei 1.1. La data de 03 septembrie 2021 a fost înregistrat, pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 415 din 25 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, prin care a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel București, având ca obiect obligarea pârâtei la comunicarea unor informații de interes public și plata daunelor morale în sumă de 100.000 RON. 1.

În ședința publică din 11 noiembrie 2021, ca urmare a respingerii, de către instanța de recurs, a cererii de înscriere în fals împotriva înscrisului reprezentat de sentința civilă nr. 415 din 25 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, recurentul-reclamant a formulat cerere de recuzare împotriva președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea recursului. 2. Încheierea de respingere a cererii de recuzare Prin încheierea nr. 96 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de recuzare formulată de petentul A. cu privire la doamna judecător B., în calitate de președinte al completului de judecată C 3 recurs, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2021

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii nr. 96 din 23 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate. În motivarea recursului, reclamantul reiterează motivele pentru care a solicitat înscrierea în fals împotriva sentinței civile nr. 415 din 25 mai 2021, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția de contencios administrativ și fiscal, prezentând și măsura dispusă de instanța de judecată la termenul din 11 noiembrie 2021 cu privire la această solicitare, care l-a determinat să formuleze cererea de recuzare a președintelui completului de judecată învestit cu soluționarea recursului. Consideră că modalitatea în care a fost soluționată și motivată soluția de respingere a cererii de recuzare denotă că instanța de judecată a lipsit de eficiență juridică susținerile reclamantului, nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra temeiniciei cererii și, prin indicarea ca temei de drept a art. 51 C. proc. civ., rezultă că instanța s-a aflat în eroare, neaplicând legea în concordanță cu conținutul său normativ. Totodată, recurentul-reclamant expune aspecte referitoare la obligațiile ce-i revin judecătorului în exercitarea profesiei. Mai arată recurentul-reclamantă că argumentele instanței de judecată nu sunt susținute de un temei de drept și contravin principiului efectului util al Legii nr. 303/2004 (conform art. 2 alin. (3), art. 1 alin. (1) și alin. 4și art. 34 alin. (1) și al Legii nr. 304/2004 (conform art. 2 alin. (1) și art. 10).

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Curtea de Apel București nu a depus întâmpinare față de recursul declarat de reclamantul A..

Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul declarat în cauză de reclamantul A., în raport de cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile formulate), Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: În ceea ce privește susținerile referitoare la lipsa analizei temeiniciei cererii de recuzare, Înalta Curte le constată a fi nefondate. Din conținutul încheierii recurate rezultă că instanța a examinat efectiv și complet motivele de recuzare formulate de reclamant, concluzionând că nemulțumirile acestuia față de o măsură dispusă de judecătorul cauzei în timpul cercetării judecătorești (respingerea cererii de sesizare a parchetului cu înscrisul denunțat ca fiind fals, reprezentat de sentința tribunalului), nu echivalează cu exprimarea opiniei asupra cauzei, respectiv nu constituie un indiciu al afectării imparțialității judecătorului. Împrejurarea că soluția dată cererii de recuzare nu este cea urmărită și preconizată de recurentul-reclamant nu înseamnă că solicitarea sa nu a avut parte de o analiză efectivă; dimpotrivă, Înalta Curte constată că cererea a fost examinată în mod legal, în raport de dispozițiile art. 41-44 C. proc. civ. și de prevederile art. 6 din Convenția EDO, precum și de motivele de pretinsă lipsă de imparțialitate ale judecătorului, expuse oral de recurentul-reclamant. Referitor la aplicabilitatea în cauză a art. 51 C. proc. civ., Înalta Curte reține că acest text de lege reglementează procedura de soluționare a cererii de abținere sau recuzare, astfel că menționarea sa în cuprinsul încheierii prin care se soluționează o astfel de cerere nu reprezintă o eroare, cum susține recurentul-reclamant. Mai mult, deși recurentul susține o greșită aplicare a art. 51 C. proc. civ., nu explicitează această pretinsă greșeală a instanței de judecată, rezumându-se la a expune argumente generice privitoare la obligația ce revine judecătorului de a aplica corect legea. În fine, nici argumentele referitoare la încălcarea Legii nr. 303/2004 și Legii nr. 304/2004 nu sunt fondate, textele de lege invocate de recurentul-reclamant referindu-se la definiția magistraturii, la independența judecătorilor, la jurământul depus de judecători anterior începerii activității și la dreptul oricărei persoane de a beneficia de un proces echitabil și de soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, fără a fi expusă o legătură concretă între aceste texte de lege și încheierea recurată. Mai exact, prin criticile din recurs recurentul-reclamant doar afirmă, generic, o pretinsă încălcare a legii la pronunțarea și motivarea soluției de respingere a cererii de recuzare, argumentele sale reprezentând doar trimiteri de natură teoretică la obligațiile aferente profesiei de judecător. Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul A., ca nefondat.