Decizia nr. 5178/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 184/2020 a Curții de Apel Constanța

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 03.09.2020, reclamanta A. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului la: - comunicarea preluării/nepreluării amendamentelor formulate de A., - emiterea și publicarea versiunilor îmbunătățite ale proiectului de hotărâre de guvern privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 146/2002 în diverse etape ale elaborării, rapoartele de avizare, precum și versiunea finală adoptată a hotărârii de guvern, - transmiterea către Secretariatul General al Guvernului și celorlalte instituții în vederea avizării proiectul de hotărâre de guvern privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii nr. 146/2002.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 184 din 16 decembrie 2020 Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant și a anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, respingerea excepției lipsei calității de reprezentant și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât Ministerul Tineretului și Sportului a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu în ședința publică din data de 3.11.2022, asupra căreia trebuie să se pronunțe cu prioritate, astfel cum impun dispozițiile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (1) lit. c) din O.U.G. nr. 80/2013 "Se taxează cu 20 RON cererile pentru exercitarea apelului sau, după caz, a recursului împotriva următoarelor hotărâri judecătorești: … c) hotărârile de anulare a cererii ca netimbrată, nesemnată sau pentru lipsa calității de reprezentant", iar dispozițiile art. 33 alin. (1) din același act normativ statuează în mod expres că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege". În acest sens sunt și dispozițiile art. 148 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", precum și dispozițiile art. 197 din același cod care prevăd în mod expres că "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Din analiza textelor de lege sus citate, rezultă obligația recurentei de a depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în cuantumul datorat, astfel încât prin rezoluția din 3.03.2021 s-a dispus comunicarea către aceasta a obligației de a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 RON. De asemenea, conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate formula cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate, însă recurenta nu a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menționată. Înalta Curte constată că până la termenul de judecată acordat, deși a fost legal citată cu mențiunea de a achita taxa judiciară aferentă recursului promovat, astfel cum rezultă din dovezile/procesele-verbale de înmânare a actelor de procedură de la filele x, recurenta A. nu a respectat cerința prevăzută de dispozițiile art. 25 din O.U.G. nr. 80/2013, astfel încât, pentru considerentele expuse și temeiurile de drept anterior indicate, Înalta Curte va aplica sancțiunea anulării căii de atac.