ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 52/2021

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2021

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Federația Tinerilor din Constanța a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, să dispună pe calea ordonanței președințiale obligarea pârâtului la trimiterea Proiectului privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, cu modificările și completările ulterioare, la Secretariatul General al Guvernului în vederea realizării procedurii de avizare conform Capitolului V - Procedura de avizare/adoptare a proiectelor de acte normative și a proiectelor de documente de politici publice din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 591/2009.

Prin sentința civilă nr. 55 din 02 iunie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția litispendenței, ca nefondată.

A respins excepția autorității de lucru judecat provizorie, ca nefondată.

A respins excepția lipsei calității procesuale active, ca nefondată.

A respins excepția lipsei de interes, ca nefondată.

A admis excepția inadmisibilității.

A respins acțiunea formulată de către reclamanta Federația Tinerilor din Constanța în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Tineretului și Sportului, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamanta Federația Tinerilor din Constanța, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului, recurenta a criticat soluția primei instanțe de admitere a excepției inadmisibilității ca urmare a neîndeplinirii condițiilor cerute de art. 997 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurenta a considerat că aprecierile instanței de fond referitoare la condiția vremelniciei nu sunt valabile pentru că măsura pretinsă de către FTC este una temporară, menită să deblocheze procesul de adoptare a hotărârii de guvern. Calificarea drept o procedură ireversibilă este eronată, transmiterea către avizare fiind o operațiune administrativă, ce nu produce efecte juridice de sine stătătoare, efectul transmiterii către avizare fiind, pe fond, în măsură să genereze avize din partea ministerelor implicate al căror conținut va fi stabilit de fiecare entitate în parte. Efectul ireversibil ar fi fost prezent în cazul emiterii actului administrativ în final, dar în cauza de față, obiectul acțiunii nu este acesta.

Cu privire la condiția neprejudecării fondului, recurenta a susținut că trimiterea în avizare a proiectului nu echivalează cu adoptarea/emiterea actului administrativ sau cu obligarea MTS să emită actul, acesta neavând nici competență în acest sens, ci cu deblocarea procedurii prin care Guvernul României își poate realiza atribuțiile prevăzute de lege. Pe cale de consecință, prin admiterea acțiunii nu are loc o prejudecare a fondului.

Recurenta a mai susținut că în mod greșit instanța de fond nu a apreciat că prejudiciul ireparabil ce justifică urgența este reprezentat de imposibilitatea Guvernului de a respecta obligația de adoptare a regulamentului Legii nr. 146/2002 și imposibilitatea fundațiilor județene pentru tineret să funcționeze legal.

Astfel, orice prelungire a perioadei de consultare publică a regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 146/2002 împiedică Guvernul să adopte hotărârea de guvern ce conține acest regulament și este contrară art. 58 alin. (2) din Legea nr. 146/2002 care prevede faptul că "în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor prezentei legi, fundațiile județene pentru tineret sau a municipiului București se vor organiza sau reorganiza, după caz, potrivit prevederilor legii". Ca urmare a tergiversărilor create de către reprezentanții MTS, Guvernul se află în imposibilitatea de a se conforma dispozițiilor legale.

Nu se pot constitui în mod legal organele de conducere ale fundațiilor pentru tineret, cu consecința afectării capacității de exercițiu a acestora și astfel afectarea legalității actelor juridice pe care le emit sau încheie, ceea ce conduce la imposibilitatea îndeplinirii scopului acestor fundații.

Intimatul pârât Ministerul Tineretului și Sportului a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Analiza motivelor de casare

Analizând sentința atacată prin prisma cadrului legal incident speței deduse judecății, precum și prin raportare la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru argumentele ce vor fi prezentate în continuare.

Reclamanta Federația Tinerilor din Constanța a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o solicitare formulată în temeiul procedurii ordonanței președințiale, reglementată de art. 997 și urm. din C. proc. civ., prin care a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Tineretului și Sportului la trimiterea Proiectului privind aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a dispozițiilor Legii nr. 146/2002 privind regimul juridic al fundațiilor județene pentru tineret și a municipiului București, cu modificările și completările ulterioare, la Secretariatul General al Guvernului în vederea realizării procedurii de avizare conform Capitolului V - Procedura de avizare/adoptare a proiectelor de acte normative și a proiectelor de documente de politici publice din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 591/2009.

Potrivit art. 997 C. proc. civ.:"(1) Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. (2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului. (3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen. (4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului. (5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt".

Din aceste dispoziții rezultă următoarele condiții ce trebuie îndeplinite pentru admiterea unei cereri de ordonanță președințială: aparența de drept în favoarea reclamantului, urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă, reținând că în cauză nu sunt întrunite condiția vremelniciei, întrucât eventualitatea admiterii cererii și obligării pârâtei să trimită Proiectul pentru avizare ar avea caracter permanent, și condiția neprejudecării fondului, având în vedere că prin admiterea acțiunii s-ar prejudeca chiar fondul dreptului. Totodată, prima instanță a reținut că nu este îndeplinită nici condiția urgenței, deoarece reclamanta nu a făcut dovada producerii unui prejudiciu ireparabil, care s-ar produce prin întârzierea în luarea măsurii, ca urmare a prelungirii consultării publice, cu încă 30 de zile a proiectului de regulament.

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei reclamante referitoarea la aprecierile instanței de fond în ceea ce privește condiția vremelniciei. În speță, caracterul vremelnic se analizează în funcție de obiectul cererii de chemare în judecată, respectiv solicitarea de trimitere a proiectului pentru avizare, și nu raportat la efectul pe care procedurile ulterioare de avizare l-ar avea în procesul de legiferare. Prin urmare, în mod corect a reținut judecătorul fondului că trimirea Proiectului pentru avizare ar avea caracter permanent.

Cu privire la cea de-a doua condiție analizată de instanța de fond, instanța de recurs constată că o eventuală admitere a cererii reclamantei ar însemna o prejudecare a fondului. Este adevărată susținerea recurentei în sensul că trimiterea spre avizare a proiectului nu echivalează cu adoptarea/emiterea actului administrativ sau cu obligarea pârâtului MTS să emită actul, însă aceste aspecte nu au fost solicitate prin cererea de chemare în judecată, chiar dacă scopul demersurilor reclamantei este adoptarea actului normativ de către Guvern.

Reclamanta a solicitat trimiterea Proiectului spre avizare, situație în care, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, condiția neprejudecării fondului raportului juridic litigios decurge din condiția referitoare la caracterul provizoriu al măsurii ce urmează a fi dispusă.

În raport cu prevederile art. 997 din C. proc. civ., măsurile luate nu trebuie să rezolve litigiul în fond și nici să facă imposibilă restabilirea situației de fapt ca efect al executării lor, nefiind posibil ca în cadrul acestei proceduri speciale să tranșeze fondul raportului litigios. Or, prin admiterea cererii s-ar prejudeca chiar fondul cauzei.

Referitor la condiția urgenței, Înalta Curte apreciază că judecătorul fondului a realizat o corectă interpretare a conținutului juridic al acesteia.

Recurenta reclamantă a invocat o prezumtivă stare de fapt privitoare la imposibilitatea îndeplinirii scopului fundației, fără a proba în concret care este prejudiciul material viitor și previzibil ce urmează a fi suferit de aceasta ca urmare a întârzierii trimiterii proiectului spre avizare, în condițiile în care potrivit art. 249 din C. proc. civ., reclamantei îi revenea o astfel de obligație.

Față de considerente expuse, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor legale incidente în speță, motiv pentru care nu se impune casarea sentinței recurate.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de reclamanta Federația Tinerilor din Constanța.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta Federația Tinerilor din Constanța împotriva sentinței civile nr. 55 din 02 iunie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2021.