Decizia nr. 5087/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație în anulare împotriva sentinței nr. 1527 a Curții de Apel București

Circumstanțele cauzei. 1.1. Prin cererea înregistrată la data de 23.09.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației Naționale și Academia de Studii Economice, anularea parțială a Ordinului de ministru nr. 4966/31.07.2008 cu privire la Anexa nr. 1, poziția 1 de la pagina 1, ce privește pe B., și poziția 1 de la pagina 2, ce privește pe C.; anularea deciziilor de numire pe post, semnate de rectorul A.S.E., în executarea Anexei nr. 1 la ordin; anularea parțială, cu privire la cei doi beneficiari, a tuturor actelor administrative corespunzătoare concursului didactic organizat nelegal de A.S.E. în perioada semestrului 2 al anului universitar 2007/2008; obligarea pârâților la plata unor daune morale în cuantum de 10.000 RON/an, începând cu data de 12.06.2008 până la data de 15.11.2012 având în vedere că cei doi pârâți nu au respectat sentința irevocabilă 1882/2008 a Tribunalului București care suspendase organizarea concursului pentru cele două posturi de prof. univ. matematică; cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. Prin sentința civilă nr. 1527 pronunțată în data de 28 mai 2015, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată din oficiu și a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Academia de Studii Economice, ca inadmisibilă. Prin cererea formulată la data de 03.07.2018, reclamantul A. a solicitat completarea sentinței civile nr. 1527/28.05.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014 și a menționat că, în cuprinsul cererii de recurs a inserat și cererea de completare a respectivei sentințe. Prin sentința civilă nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, Curtea de Apel București, secția a VII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de completare formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Educației și Cercetării Științifice și Academia de Studii Economice, ca neîntemeiată. Împotriva sentințelor menționate a declarat recurs reclamantul A., în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. La data de 19 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1527 pronunțată în data de 28 mai 2015, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei în conformitate cu legalitatea și respectarea principiilor de drept. În susținerea acestor motive de recurs, recurentul-reclamant a formulat următoarele critici: - Sentința a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și a principiului aflării adevărului. Susține că au fost încălcate prevederile art. 78 (5) C. proc. civ., art. 5 (e) și art. 104 (20) din ROIIJ. Totodată, menționează că instanța de fond s-a pronunțat asupra cererilor de repunere pe rol însoțite de înscrisuri doveditoare, depuse după rămânerea în pronunțare, ceea ce conduce la concluzia că se află în situația minus petita. - Sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței (art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.), respectiv art. 36, art. 78 (5), art. 425 alin. (1) și art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel omițând a dezlega o pretenție dedusă judecății; - Sentința a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legislației Uniunii Europene, respectiv art. 6 (1) CEDO. - Sentința trebuie completată, în sensul că cele două persoane B.. și C.. nu au calitate procesuală pasivă, recurentul-reclamant neînțelegând să le atragă în cadrul procesual subiectiv și cu obiectul restrâns al acțiunii sale, conform prevederilor art. 36 și 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. Prin motivele de recurs depuse la data de 10 decembrie 2018, recurentul A. a solicitat casarea sentinței civile nr. 4538 din 7 noiembrie 2018 prin care s-a respins ca neîntemeiată cererea de completare a sentinței civile nr. 1527 pronunțată în data de 28 mai 2015. Recurentul-reclamant a dezvoltat următoarele critici subsumate motivelor de casare invocate: - Sentința a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.), și anume încălcarea dreptului la apărare, la un proces echitabil, a principiului contradictorialității și a principiului aflării adevărului. Susține că judecătorul fondului în dorința de a soluționa cererile sale nu a observat că cadrul procesual s-a schimbat și nici nu a comunicat înscrisurile pârâților depuse în acest sens. - Sentința a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente speței (art. 488 alin. pct. 8 C. proc. civ.), respectiv C. proc. civ., Codul deontologic și Regulamentul de Ordine interioară a instanțelor;

Hotărârea pronunțată de instanța de recurs. Prin Decizia nr. 5857 din 26 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus următoarele: - a respins cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A.; - a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, astfel cum a fost completată, formulată de recurentul-reclamant A.; - a respins excepția încălcării principiului continuității completului de judecată; - a respins excepția nulității recursului declarat împotriva sentinței civile 4539 din 7 noiembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal; - a respins recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentințelor civile nr. 1527 din 28 mai 2015 și nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Contestația în anulare formulată în cauză. Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de recurs a formulat cerere de contestație în anulare contestatorul A., întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 1 din C. proc. civ.. A solicitat admiterea contestației formulate, anularea hotărârii atacate și stabilirea unei date ulterioare pentru judecarea recursului. În susținerea motivului prevăzut de art. 503 alin. (1) din C. proc. civ., contestatorul a arătat procedura de citare nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 26.11.2019, când instanța de recurs a rămas în pronunțare. În acest sens, contestatorul precizează că abia în dupa-amiaza zilei de 26.11.2019, a primit citația emisă de Inalta Curte, însoțită de întâmpinarea și concluziile scrise ale adversarei ASE. De asemenea, contestatorul menționează că instanța a schimbat nelegal ordinea prestabilită și a judecat cauza sa, dimineața, în jurul orie 09.30, luând cu prioritate cauza sa ce ordinea 4 pe lista cauzelor, înaintea primei cauze. Din acest motiv, la ora 09:40, cauza sa era soluționată în absența sa și a avocatului care îl reprezenta care nu s-a putut prezenta din motive de sănătate, fiindu-i respinsă cererea de reluare a cauzei. În opinia contestatorului, instanța i-a încălcat dreptul la un proces echitabil, nefiindu-i asigurat dreptul la cunoașterea susținerilor adversarilor și dreptul la contradictorialitate și dreptul egalității de șanse. De asemenea, contestatorul a susținut că instanța de recurs a încălcat și prevederile art. 159 și 206 din C. proc. civ. O altă critică formulată de contestator se referă la faptul că deși a formulat note scrise pe care le-a trimis prin fax, pe data de 26.11.2019 între orele 3:32-3:34, totuși aceste note au ajuns la dosar la ora 09:27, după strigarea cauzei. În susținerea motivului prevăzut de art. 503 pct. 2 C. proc. civ., contestatorul arată că la dosarul cauzei nu s-a aflat procesul-verbal de înlocuire a unui membru, aspect semnalat prin notele de ședință, trimise prin fax, pe data de 26.11.2019 între orele 3:32-3:34. Concluzionând, contestatorul menționează că în cauză au fost încălcate și dispozițiile art. 215 alin. (1) C. proc. civ., care obligă respectarea judecății după ordinea cauzei pe listă.

Apărările formulate în cauză. Prin întâmpinare, intimata Academia de Studii Economice a invocat excepția nulității contestației în anulare, pentru formularea căii de atac cu depășirea termenului de 15 zile, în subsidiar solicitând respingerea contestației ca nefondate.

Alte aspecte procesuale La data de 14.10.2021, contestatorul A. a depus la dosarul cauzei, prin email, o cererea prin care a solicitat repunerea cauzei pe rol, precizând că nu a avut acces la încheierea de amânare a cauzei din 30.09.2021.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare. Analizând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., excepția nulității invocată de intimata Academia de Studii Economice București cu privire la contestația în anulare pendinte, Înalta Curte reține că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente: Demersul judiciar de față, inițiat de contestatorul A., vizează decizia nr. 5857 din 26 noiembrie 2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2014, prin care s-au respins ca nefondate recursurile declarate de reclamantul A. împotriva sentințelor civile nr. 1527 din 28 mai 2015 și nr. 4538 din 7 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 506 alin. (1) din C. proc. civ., "Contestația în anulare poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data comunicării hotărârii, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas definitive"; iar alin. (2) statuează: "Contestația se motivează în termenul de 15 zile prevăzut la alin. (1), sub sancțiunea nulității acesteia". Concret, contestatorul a depus prin fax, cererea de contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 5857 din 26 noiembrie 2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014, la data de 10.06.2020, însă dovada comunicării deciziei atacate nu se regăsește la dosar. În acest context, Înalta Curte, având în vedere că dubiul se interpretează în favoarea părții căreia îi profită, constată că nu există elemente clare care să dovedească termenul în care fost formulată contestația, motiv pentru care apreciază că este nefondată excepția nulității contestației în anulare. În ceea ce privește cererea contestatorului de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 400 C. proc. civ., nefiind necesar a se administra probe noi sau lămuriri, iar părțile expunându-și punctele de vedere și depunând înscrisurile doveditoare. De asemenea, se constată că în cauză au fost acordate mai multe termene de judecată în decursul a un an începând cu primul termen acordat în cauză la data de 5 noiembrie 2020 și 30 septembrie 2021, când instanța a rămas în pronunțare asupra contestației, iar contestatorul a studiat actele dosarului la arhiva instanței, depunând cerere în acest sens. Față de cele menționate anterior și de conținutul cererii de repunere pe rol, se reține că în cauză, contestatorul a fost legal citat pentru termenul din 30 septembrie 2021, sens în care se va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei, formulată de recurentul-reclamant A.. Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată cu contestație în anulare, în raport de motivele invocate și normele legale incidente, dar și de apărările expuse în întâmpinare, Înalta Curte constată că este nefondată contestația în anulare formulată de A., pentru următoarele considerente: Din circumstanțele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că în cuprinsul memoriului de motivare a căii extraordinare de atac promovate, contestatorul a solicitat anularea Deciziei nr. 5857 din 26.11.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 503 alin. (1) și alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., conform cărora: "Art. 503. - Obiectul și motivele contestației în anulare (1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat și nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc judecata. (2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: 1. hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia;" Înalta Curte constată că, în speță, nu sunt incidente prevederile art. 503 alin. (1) și (2) C. proc. civ., respectiv situația când contestatorul nu a fost legal citat, nici nu a fost prezent la termenul de judecată când a avut loc judecata, sau hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței . Astfel, contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte constată că pentru termenul de judecată din data de 26.11.2019, acesta a avut termenul în cunoștință. În acest sens, se constată că la termenul de judecată din 01.10.2019, s-a reținut prin încheierea de la acea dată, că recurentul-contestator A. a fost prezent în fața instanței de recurs și a solicitat amânarea cauzei, pentru lipsă de apărare, pe motiv că apărătorul său, dna avocat D., se afla în Giurgiu. Potrivit art. 229 alin. (1) C. proc. civ.," partea care a depus cererea personal sau prin mandatar și a luat termenul în cunoștință, precum și partea care a fost prezentă la un termen de judecată, personal sau prin reprezentant legal sau convențional, chiar neîmputernicit cu dreptul de a cunoaște termenul, nu va fi citată ulterior în cursul judecății la acea instanță, considerându-se că ea cunoaște termenele de judecată ulterioare." Prin urmare, sunt lipsite de relevanță juridică susținerile contestatorului referitoare la momentul la care a primit citația pentru termenul de judecată din data 26.11.2019, cu atât mai mult cu cât acesta recunoaște că a fost prezent la termenul de judecată din 26.11.2019, însă după strigarea dosarului la ordine și după închiderea dezbaterilor, când instanța a rămas în pronunțare. Referitor la criticile contestatorului centrate pe aspectul încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât cauza s-a judecat în lipsa sa, Înalta Curte constată că și acestea sunt nefondate, întrucât, câtă vreme la dosarul cauzei nu exista o cerere de amânare sau de strigare a cauzei la a doua strigare, în mod corect, instanța de recurs a judecat cauzele la ordine, începând cu ora 9:00, ora fixată pe portalul instanței de judecată. Faptul că recurentul-contestator s-a prezentat după închiderea dezbaterilor în cauza sa, iar instanța nu a apreciat oportună reluarea judecării cauzei, nu este de natură a afecta dreptul la un proces echitabil. De asemenea, Înalta Curte constată că în cauză nu sunt fondate nici criticile contestatorului subsumate motivului prevăzut de dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ. Raportat la dispozițiile precizate, se constată că motivele invocate de către contestator nu se circumscriu ipotezei de nelegală alcătuire a instanței. În sfera acestui motiv de contestație în anulare intră orice neregularități privitoare la compunerea sau constituirea instanței de recurs, respectiv participarea la judecată a unui judecător incompatibil, judecarea cauzei de un complet format dintr-un număr de membri necorespunzător celui prevăzut de lege, alcătuirea completului cu un judecător suspendat ori eliberat din funcție, neparticiparea procurorului la judecată, atunci când legea impune obligativitatea concluziilor sale, neparticiparea la ședința de judecată a grefierului sau, după caz, a magistratului-asistent. Astfel cum s-a reținut și în decizia atacată, la data de 19 februarie 2019, Înalta Curte a comunicat apărătorului recurentului-reclamant Hotărârile aprobate de Colegiul de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție privind compunerea completelor de judecată, respectiv Planificările ședințelor de judecată, ca răspuns la solicitarea formulată de acesta în sensul de a i se comunica motivul fluctuației membrilor completului de judecată nr. 5 învestit cu soluționarea cauzei, aspecte consemnate în cuprinsul încheierii din aceeași dată. Totodată, au fost atașate la dosar, Ordinea de zi soluționată din 4 iunie 2019 și 10 octombrie 2019 a Colegiului de Conducere a Înaltei Curți de Casație și Justiție, din care rezultă cu claritate aprobarea modificării compunerii completurilor de judecată, planificările de ședință și planificarea de permanență conform notei SCAF nr. 257/SCAF/28.05.2019. În cauză, instanța de recurs a fost constituită în mod legal cu numărul de judecători prevăzut de art. 31 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu prevederile din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Astfel, se reține că potrivit art. 148 alin. (7) "În caz de absență, compunerea completului de judecată se va realiza prin participarea judecătorilor din planificarea de permanență, după cum urmează: pentru dosarele care au termen de judecată, înlocuirea judecătorului se face cu judecătorii din planificarea de permanență de la termenul de judecată acordat în cauză;" Având în vedere aceste repere teoretice, instanța de control judiciar constată că în cauză, au fost respectate dispozițiile legale referitoare la alcătuirea instanței, fiind nefondate alegațiile contestatorului referitoare la încălcarea normelor privind alcătuirea instanței. De asemenea, din simpla lectură a deciziei ce formează obiectul contestației în anulare, se constată că instanța de recurs a examinat toate criticile din recurs, conform dispozițiilor art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. Înalta Curte constată că, prin susținerile referitoare la incălcarea dreptului la apărare, contestatorul tinde în realitate să obțină reevaluarea ansamblului probator și reanalizarea cererii de recurs, ceea ce are semnificația unui recurs la recurs, nefiind îndeplinite dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ. Sub acest aspect, este demn de subliniat, că, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, s-a statuat că nicio parte a unui proces nu poate determina redeschiderea acestuia, soluționat definitiv, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei. Contestația în anulare nu poate avea semnificația unui apel-recurs deghizat, ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative. Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat permanent că principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res iudicata, iar posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive afectează dreptul la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenție (Cauza Mitrea vs. România, 26105/03 Hotărârea din 29 iulie 2008). Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că nu se confirmă criticile aduse de contestator deciziei atacate în prezenta cale de atac și având în vedere caracterul nedevolutiv al contestației în anulare, Înalta Curte urmează a menține decizia atacată, cu consecința imediată a respingerii ca nefondate a contestației în anulare de față, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 508 din C. proc. civ. Temeiul legal al soluției adoptate. Față de considerentele expuse la pct. 5 din prezenta decizie, reținând că motivele invocate de parte nu se încadrează în dispozițiile art. 503 din C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 508 alin. (4) din același act normativ, Înalta Curte va respinge cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de contestator și excepția nulității contestației în anulare, invocată de intimata Academia de Studii Economice și va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de A..