ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4860/2022

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara la data de 17.09.2018 sub nr. x/2018 reclamanta S.C. A. S.A. în contradictoriu cu pârâții Direcția Județeană Pentru Cultura Timiș și Ministerul Culturii și Identității Naționale a solicitat desființarea Hotărârii din 28.03.2018 a Comisiei Naționale a Monumentelor și adreselor subsecvente acesteia, respectiv a adresei cu nr. x/10.04.2018 a Direcției Județene Pentru Cultura Timiș, precum și a adresei cu nr. x/26.07.2018 a Ministerului Culturii și Identitarii Naționale de respingere a contestației, precum și oricăror acte relevante din dosarul de clasare despre care în prezent nu are cunoștința și pe cale de consecință obligarea pârâților de a dispune: clasarea doar a corpului de clădire CI și a arcelor Al din cadrul Ansamblului de clădiri Cazarmă militară de cavalerie Lugoj, cu excluderea de la clasare ca monument istoric a corpurilor C2,C3, C4, C5 și a anexelor A2,A3, A4, A5, A6 și A7 din cadrul aceluiași ansamblu, astfel cum acestea sunt prezentate în studiul istoric, urbanistic și arhitectural întocmit de către Dr. arh. B. cu nr. 12/17/10.07.2017; - încadrarea corpurilor de clădire clasate spre a fi monumente istorice în clasa B, indiferent care vor fi acelea conform hotărârii instanței în baza punctului anterior, obligarea pârâților la plata contravalorii prejudiciului creat societății reclamante prin actele administrative emise, prejudiciu pe care în prezent îl cuantifică la suma de 4.377.193 RON, putând solicita modificarea câtimii acestuia pe parcursul procesului; cu cheltuieli de judecata.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 398 din 3 decembrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepția inadmisibilității acțiunii.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Direcția Județeană Pentru Cultura Timiș.

Admite în parte acțiunea formulata de reclamanta S.C. A. S.A cu sediul în Lugoj, str. x, jud. Timiș, înmatriculata la ORC Timiș sub nr. x/1995, CUI x, și cu sediul procedural ales în Timișoara, str. x la Cabinet Avocat C. în contradictoriu cu parații Direcția Județeană Pentru Cultura Timiș, cu sediul în Timișoara, str. x și Ministerul Culturii și Identității Naționale cu sediul în București, Bd. x.

Anulează în parte Hotărârea din 28.03.2018 a Comisiei Naționale a Monumentelor, respectiv adresa cu nr. x/10.04.2018 a Direcției Județene Pentru Cultura Timiș, precum și adresa cu nr. x/26.07.2018 a Ministerului Culturii și Identități Naționale de respingere a contestației formulata de către reclamanta și obligă paratele sa dispună încadrarea ansamblului Cazărmii ca monument istoric în grupa B, iar în cadrul ansamblului încadrarea ca monumente istorice în grupa B a corpurilor C1, C2 și C3 împreună cu arcele de legătură.

Respinge în rest acțiunea reclamantei.

Obliga pârâții la plata către reclamanta a sumei de 4175 RON cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentând onorariu avocat parțial, onorariu expert parțial și taxa judiciara de timbru.."

Cererile de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 398 din 3 decembrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de recurs reclamanta A. S.A. și pârâtul Ministerul Culturii.

În cadrul recursului său, recurenta-reclamantă A. S.A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacare, iar pe fondul cauzei, obligarea pârâtelor la clasarea ca monument istoric în grupa B a corpurilor de clădire C1,C2 și C3 din imobilul situat în Lugoj, str. x, înscris în CF nr. x, Lugoj, cu nr. top xa/1, CF vechi x (astfel cum s-a dispus prin hotărârea primei instanțe), însă împreună cu terenul aferent acestor corpuri delimitat topografic din totalul suprafeței de 12.598 mp, încadrarea corpurilor de clădire și a terenului aferent acestora delimitat topografic, clasate anterior ca monumente istorice în clasa B.

La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Culturii, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu consecința retrimiterii cauzei spre rejudecare, la prima instanță.

Apărările formulate în cauză

Împotriva celor două recursuri au formulat întâmpinări toate părțile din proces, intimata-pârâtă Direcția pentru Cultură a Județului Timiș formulând întâmpinare doar împotriva recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.A..

Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului promovat de pârâtul Ministerul Culturii, recurenta-reclamantă A. S.A. a susținut, în esență, că,

La rândul său, recurentul-pârât Ministerul Culturii, în cadrul întâmpinării formulate împotriva recursului promovat de reclamanta A. S.A., a susținut, în esență, că recurenta - reclamantă invocă faptul că prima instanță a clasat ca ansamblu Cazarma Militară de Cavalerie -Lugoj și nu ca imobil, de unde trage concluzia că a fost încălcat principiul disponibilității părților. Apreciază astfel recurentul - pârât că o astfel de susținere este lipsită de interes, dat fiind faptul că recurenta face o distincție care nu îi prejudiciază în nici un fel interesele.

În finalul întâmpinării sale, recurentul - pârât solicită respingerea recursului formulat de S.C. A. S.A. ca lipsit de interes, ca nemotivat și admiterea recursului său, să se constate, ca legală și temeinică hotărârea din 23.08.2018 a CNMI precum și comunicările nr. 1244/10.04.2018 a DJCT și nr. 5221/26.07.2018 a Ministerului Culturii.

Prin întâmpinarea formulată împotriva recursului promovat de reclamanta A. S.A., intimata-pârâtă D. a susținut, în esență, că

Răspunsul la întâmpinare

Doar recurenta-reclamantă A. S.A. a depus Răspuns la întâmpinările pârâților, solicitând instanței respingerea apărărilor formulate de aceștia, ca nefondate, cu consecința admiterii cererii sale de recurs.

Procedura de soluționare a recursurilor

În recurs s-a derulat procedura de regularizare a cererilor de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 29.03.2021, a fost fixat primul termen pentru judecata celor două recursuri la data de 25.10.2022, în ședință publică, cu citarea părților, când, la acest moment procesual, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ. Înalta Curte a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri ce fac obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursurile formulate de reclamanta A. S.A. și de pârâtul Ministerul Culturii sunt nefondate, urmând a fi respinse, având în vedere considerentele arătate în continuare:

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 C. proc. civ. invocându-se faptul că în parte soluția dispusă de prima instanță este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente cu privire la procedura de clasare ca "monument istoric" a imobilului situat în Lugoj str. x înscris în CF nr. x Lugoj cu nr. top xa1,CF vechi.

Cu privire la soluția de admitere în parte a acțiunii astfel cum a fost formulată recurenta-reclamantă invocă două aspecte de nelegalitate.

Primul conflict privește faptul că în mod greșit prima instanță a schimbat încadrarea imobilului în litigiu din categoria "monument istoric", cuprinsă în adresele contestate emisă de autoritățile pârâte în "ansamblul istoric în cauză nefiind atestat și contestat acest aspect fiind nerespectate dispozițiile art. 3 din Legea nr. 422/2001.

În raport de aceasta schimbare se solicită casarea, reținerea spre rejudecare și efectuarea unei noi expertize de specialitate.

Al doilea aspect de nelegalitate privește faptul că terenul aferent altor trei corpuri de construcție nu este cuprins în soluția dispusă de instanță cu privire la corpurile de clădire.

Se solicită admiterea recursului, casarea în parte și admiterea în tot a acțiunii astfel cum a fost formulată.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Culturii este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ. invocându-se nelegalitatea sentinței pronunțate de instanța de fond.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. se invocă ca aspect de nelegalitate faptul că raportul de expertiză de specialitate efectuat în cauză pe care instanța de fond și-a fundamentat hotărârea a fost efectuat de un expert căruia nu i-a verificat atestatul MC respectiv înscrierea în registrul Ministerului Culturii, fiind încălcate dispozițiile art. 13 din Legea nr. 422/2001.

În cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă încălcarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 422/2001 prin faptul că s-a luat act de o expertiză lovită de nulitate.

Alt aspect de nelegalitate invocat privește încălcarea art. 8 alin. 1 și 18 din Legea nr. 554/2004 în sensul că instanța nu avea competența să modifice categoria clasării imobilului.

Procedând în sensul schimbării categoriei de clasare a imobilului prima instanță a încălcat competența exclusivă a autorității pârâte.

Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondate a acțiunii reclamantei.

La dosar părțile au formulat întâmpinări față de recursurile declarate în cauză.

Motivat în ședința publică, Curtea s-a pronunțat asupra cererii de probe solicitată de recurenta-reclamantă și a luat act de faptul că nu s-au invocat ca excepții de procedură nulitatea recursului reclamantei și respectiv lipsa de interes.

Analizând ambele recursuri declarate în cauză, Curtea le apreciază pentru următoarele considerente ca nefondate în cauză nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.

Recursul declarat de recurenta-reclamantă este nefondat în cauză neputându-se reține aspectele de nelegalitate incidente de reclamantă în dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.

Prealabil Curtea constată că cele invocate în ceea de recurs privesc pretinse aplicări greșite a normelor legale incidente obiectului cauzei respectiv solicitarea de declasare în parte a imobilului în litigiu, neputând fi reținută nulitatea cererii de recurs. Aspectele de fapt invocate privesc situația juridică a imobilului - corpului de construcție și teren, iar aceste aspecte se subsumează aspectelor de drept ce vizează analiza legalității adreselor contestate și capătului de cerere accesoriu privind despăgubirile.

Iar lipsa de interes nu poate fi reținută în condițiile în care acțiunea fiind admisă în parte, reclamanta justifică interesul procesual pentru promovarea căii de atac.

Pe fond soluția recurată de admitere în parte a acțiunii este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 8 și art. 3 din Legea nr. 422/2001 în ceea ce privește încadrarea imobilului în litigiu imobil care cuprinde și terenul în sensul că acesta nu poate fi încadrat în grupa A ca monument istoric ci în grupa B ansamblu istoric.

Această încadrare a fost dispusă de prima instanță ținând cont de concluziile raportului de expertiză din care rezultă că ansamblul cazărmii având trei corpuri din care două au fost încadrate în grupa B inclusiv arcele de legătură se încadrează conform art. 3 din Legea nr. 422/2001 în categoria de ansamblu monument istoric.

Termenul general cuprins în actele contestate de monument istoric include noțiunea de "monument" sensul de construcție, noțiunea de ansamblu care cuprinde construcțiile inclusiv terenul și arcele de legătură - situație aplicabilă imobilului în litigiu și noțiunea de "sit".

Iar în raport de concluziile raportului de expertiză prima instanță a constatat corect că ansamblul este categoria în care conform definiției se încadrează din punct de vedere arhitectural, istoric și tehnic a imobilului teren și construcție situat în Lugoj str. x înscris în CF nr. x Lugoj cu nr. top xa1,CF vechi x, imobil denumit Ansamblu de clădiri/Cazarma Militară de Cavalerie - Lugoj cu terenul aferent în suprafață de 12.598 mp.

Recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Culturii este nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile motivelor de recurs invocate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. este nefondat, în cauză neputându-se reține încălcarea normelor de procedură cu privire la desemnarea expertului care a efectuat expertiza la dosar.

Acest expert a fost autorizat de Ministerul Justiției fiind specialist din domeniul arhitecturii, expert desemnat aleatoriu din lista celor 7 experți propuși expres pentru dosarul cauzei - conform încheierii din 22.01.2019 - dos.fond - vol. IV.

Nu poate fi reținută încălcarea art. 13 din Legea nr. 422/2001, aceste dispoziții fiind incidente în etapa administrativă a procedurii de clasare.

În fața instanței nu există obligația avizării expertului de către recurentul-pârât parte în dosar, ca fiind o condiție de validitate a raportului de expertiză.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. nu este fondat aspectele de nelegalitate invocate nu pot fi reținute.

Aspectul de nelegalitate privind calitatea expertului desemnat în cauză care nu este avizat de Ministerul Culturii a fost analizat în cadrul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ.

Nu poate fi reținută nulitatea raportului de expertiză de specialitate efectuat în cauză pentru motivul invocat în cauză nefiind încălcate dispozițiile art. 13 din Legea nr. 422/2001.

Al doilea aspect de nelegalitate privind pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 8 alin. 1 din 18(1) din Legea nr. 554/2004 de către prima instanță în ceea ce privește soluția dispusă nu este fondată.

Prima instanță a realizat un control de plină jurisdicție cu respectarea dispozițiilor privind obiectul cererii de chemare în judecată, obiect care se încadrează în dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și cu respectarea dispozițiilor art. 18 din același act normativ în ceea ce privește soluțiile pe care le poate pronunța instanța în analiza controlului de legalitate.

În condițiile în care reclamanta a contestat clasarea dispusă de pârâți prin adresele contestate, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 16 alin. 3 din Legea nr. 422/2001 raportat la art. 17 alin. 5 din Normele metodologice de clasare fiind competența exclusivă și deplină a instanței de contencios administrativ de a verifica legalitatea clasării imobilului într-o anumită categorie.

Iar ulterior efectuării unui raport de expertiză de specialitate, prima instanță a făcut aplicarea art. 8 și art. 3 din Legea nr. 422/2001 stabilind în care categorie generală de monument istoric se poate încadra imobilul în litigiu respectiv în noțiunea de "ansamblu" care cuprinde corpurile de clădire inclusiv arcele cu terenul aferent.

Acesta nu reprezintă o depășire a atribuțiilor instanței, ci o soluție dispusă în raport de obiect și de probe conform art. 18 din Legea nr. 554/2004.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496-497 C. proc. civ. va respinge ca nefondate ambele recursuri menținând ca legală și temeinică sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. S.A. și de pârâtul Ministerul Culturii împotriva sentinței civile nr. 398 din 30 decembrie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 25 octombrie 2022.