ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4704/2021

Ședința publică din data de 13 octombrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 15 aprilie 2016, sub nr. x/2016 pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta U.A.T. Orașul Costești a solicitat anularea deciziei nr. 91/03.03.2016 emisă de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 comunicată prin adresa nr. x/25.01.2016, emisă de Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice aferentă proiectului "Reabilitate și modernizare străzi urbane, poduri, trotuare și parcări în orașul Costești, județul Argeș". Prin această Notă a fost respinsă solicitarea contestatoarei pentru plata sumei de 24.306,94 RON reprezentând 16.008,72 RON FEDR; 3.516,52 RON cofinanțare de la bugetul de stat și 4.781,80 RON TVA.

Prin sentința nr. 31/F-CONT pronunțată la 5 martie 2019, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis contestația formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Costești (U.A.T) și a anulat decizia nr. 91/03.03.2016 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice.

Împotriva sentinței nr. 31/F-CONT pronunțate la 5 martie 2019 de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice), care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii ca netemeinice.

În susținerea recursului, instituția pârâtă a menționat următoarele:

Contestația formulată de UAT orașul Costești împotriva Notei de neîncadrare în prevederile O.G.. nr. 14/2013, comunicată prin adresa nr. x/25.01.2016, a fost respinsa de instituția pârâtă prin Decizia nr. 91/03.03.2016, deoarece nu au fost îndeplinite condițiile pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare, în condițiile prevăzute de art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

La data de 15.04.2016, UAT orașul Costești a introdus pe rolul Curții de Apel Pitești contestația formulată împotriva Deciziei nr. 91/03.03.2016, menționând că suspiciunea de fraudă nu privește contractul de achiziție nr. x/2012, încheiat cu A. S.R.L., ci privește alte două contracte aferente proiectului menționat, în cauză sunt incidente dispozițiile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013.

Instituția recurentă a justificat refuzul acordării cofinanțării datorită existenței unor indicatori de fraudă cu privire la contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu asocierea dintre S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., respectiv contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu S.C. B. S.R.L., existând riscul rezilierii întregului contract de finanțare cu recuperarea tuturor sumelor transferate către UAT orașul Costești.

Consideră că hotărârea recurată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Arată că în speță sunt incidente prevederile art. 2 alin. (1) din Ordinul Ministrului dezvoltării regionale și administrației publice nr. 2.544/2013 pentru aprobarea normelor de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 14/2013 privind reglementarea unor măsuri fi scai-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislația din domeniul achizițiilor publice, conform cărora "beneficiarul depune o singură solicitare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare și a accesoriilor acestora, denumită în continuare solicitare, pentru toate contractele de achiziție publică din cadrul unui proiect".

Solicită să se constate că hotărârea instanței de fond a fost dată cu interpretarea eronată a legislației aplicabile în speța dedusă judecății, deoarece art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 prevede că nu fac obiectul actului normativ "sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului Operațional Regional, asupra cărora au fost formulate sesizări, către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de, interese până în momentul soluționării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanțele judecătorești prin care se stabilește inexistența unei fapte penale."

Consideră că art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 se aplică în cazul în care există o suspiciune de fraudă ce rezultă din oricare dintre contractele încheiate de beneficiar pentru implementarea proiectului, întrucât implementarea proiectului cu îndeplinirea indicatorilor și realizarea activităților prevăzute de acesta depinde de realizarea tuturor contractelor încheiate de către beneficiar.

Mai arată că, prin Nota de control nr. x/20.12.2018, înregistrată la MDRAP cu nr. x/27.12.2018, DLAF a informat că nu au fost constatate indicii privind săvârșirea unor fapte de natură penală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute la art. 18

1

-18

5

din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare, dar a solicitat a se observa faptul că pentru verificările efectuate în lucrarea menționată, DLAF a solicitat recurentei efectuarea unei expertize tehnico-economice și comunicarea rezultatului, urmând ca, în cazul în care se va evidenția indicii de fraudă, constatările cu privire la acestea să fie tratate de către DLAF în cadrul unei acțiuni de control ulterioare, expertiza tehnico - economică fiind în acest moment în desfășurare în cadrul instituției recurente.

În concluzie, la acest moment suspiciunea de fraudă este în vigoare, DLAF urmând să se pronunțe cu privire la existența sau inexistența infracțiunii, după întocmirea expertizei anterior menționate.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând recursul declarat în cauză în raport de criticile formulate și probele administrate, Înalta Curte de Casație și Justiție Curte reține caracterul său nefondat pentru considerentele expuse în continuare.

În conformitate cu prevederile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013:

"Nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanțate din fonduri europene din cadrul Programului operațional regional:

b) asupra cărora au fost formulate sesizări către ANI, DLAF și/sau organele de urmărire penală pentru suspiciune de fraudă, tentativă de fraudă sau conflict de interese până în momentul soluționării definitive de către organele competente cărora le-a fost înaintată sesizarea sau până la soluționarea definitivă a cauzei de către instanțele judecătorești prin care se stabilește inexistența unei fapte penale".

În concret, Unitatea Administrativ Teritorială Costești a încheiat Contractul de achiziție nr. x/24.07.2012 cu S.C. A. S.R.L., pentru obiectivul de investiții ""Reabilitare și modernizare străzi urbane, poduri, trotuare și parcuri în orașul Costești, județul Argeș", cod SMIS 7602.

Procedura de achiziție a acestor servicii a fost cerere de ofertă, criteriul de atribuire fiind oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic, iar valoarea inițială a contractului era de 227.700,00 RON.

Prin solicitarea de plată nr. x/14.12.2015 (referitore la contractul nr. x din 24 iulie 2012 încheiat de beneficiar cu A. S.R.L. cod SIMS 7602), reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Costești a solicitat pârâtului Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice plata sumei de 24306,94 RON, reprezentând 16.008,72 RON FEDR; 3.516,52 RON cofinanțare de la bugetul de stat și 4.781,80 RON TVA.

Direcția Generală Programe Europene din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, prin răspunsul nr. x/25.01.2016, a respins solicitarea de cofinanțare ca urmare a neîndeplinirii condițiilor pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecțiilor financiare în condițiile O.G. nr. 14/2013, avându-se în vedere dispozițiile art. 6 lit. b) din acest act normativ.

Se reține că în Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 14/2013 nu se precizează dacă în momentul solicitării, respectiv soluționării cererii de plată era/nu era pusă în mișcare acțiunea penală.

Mai mult, în nota de neconformitate nu se indică vreun document emis de DLAF din care rezultă că proiectul se află în verificare la această structură de control sub aspectul suspiciunii de fraudă și nu există nicio dovadă in sensul că s-ar fi pus în mișcare o acțiune penală.

Totodată, din textul de lege rezultă că nu este suficient ca unul dintre contractele aferente proiectului să fie în verificare la structura enunțată ci este necesar ca întregul proiect ce stă la baza contractului de finanțare să se afle în verificare la DLAF pentru suspiciune de fraudă.

Recurentul-pârât nu a dovedit ca întregul proiect ce stă la baza contractului de finanțare să se afle în verificare la DLAF pentru suspiciune de fraudă, iar din chiar cuprinsul motivelor de recurs, instituția a precizat că "prin Nota de control nr. x/20.12.2018, înregistrată la MDRAP cu nr. x/27.12.2018, DLAF a informat că nu au fost constatate indicii privind săvârșirea unor fapte de natură penală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute la art. 18

1

-18

5

din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare".

În cauză instituția pârâtă a susținut că a justificat refuzul acordării cofinanțării datorită existenței unor indicatori de fraudă cu privire la contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu asocierea dintre S.C. B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L., respectiv contractul de proiectare nr. x/2010, încheiat cu S.C. B. S.R.L., existând riscul rezilierii întregului contract de finanțare cu recuperarea tuturor sumelor transferate către UAT orașul Costești.

Din analiza celor prezentate anterior și în lumina prevederilor art. art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013, contrar celor susținute de către instituția recurentă, pentru contractul nr. x/2012, nu rezultă că au fost constatate indicii privind săvârșirea unor fapte de natură penală care să afecteze interesele financiare ale Uniunii Europene, astfel cum sunt prevăzute la art. 18

1

-18

5

din Legea nr. 78/2000, cu modificările și completările ulterioare.

Trebuie precizat că instituția recurentă nu a depus la dosar nici un înscris sau raport de expertiză efectuat după emiterea Notei de control DLAF nr. 985/2017 din cuprinsul cărora să rezulte indicii de fraudă.

De asemenea, Înalta Curte constată că prevederile art. 6 lit. b) din O.G. nr. 14/2013 se referă exclusiv la sumele aferente asupra cărora au fost formulate sesizări pentru fraudă sau conflict de interese, iar nu la întregul proiect finanțat din fonduri europene.

În aceste condiții, soluția primei instanțe, de admitere a acțiunii este legală, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar, întrucât reflectă o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor legale.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză nu au fost identificate elemente care să fie de natură a produce o îndoială serioasă în privința legalității hotărârii recurate, prima instanță aplicând în mod corect dispozițiile legale incidente raportat la starea de fapt reținută, în condițiile în care în calea de atac a recursului obiectul judecății îl vizează doar chestiunile de drept. Astfel fiind, aspectele invocate de către recurent prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar.

Ca o consecință a celor expuse, în aplicarea art. 20 alin. (2) din Constituție, la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și la jurisprudența CEDO, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică, pe care o va menține.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) împotriva sentinței nr. 31/F-CONT din 5 martie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 13 octombrie 2021.