ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4437/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin ordonanța președințială ce face obiectul prezentului dosar reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la asigurarea pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), a medicamentului OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 129 din 23 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâții MINISTERUL SĂNĂTĂȚII și CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE prin întâmpinare și admisă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, CASA NAȚIONALĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, AGENȚIA NAȚIONALĂ A MEDICAMENTULUI ȘI A DISPOZITIVELOR MEDICALE DIN ROMÂNIA. Totodată, au fost obligați pârâții să asigure reclamantei medicamentul OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) pe bază de prescripție medicală în regim de compensarea de 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 129 de la data de 23 aprilie 2021 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal au exercitat calea de atac a recursului toți pârâții chemați în judecată, respectiv Guvernul României, Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate și Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale.

În cadrul recursului său, recurentul Guvernul României, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și, pe cale de consecință, respingerea acțiunii, ca inadmisibilă.

Astfel, a susținut că, în mod eronat, instanța a admis acțiunea față de Guvernul României obligând această autoritate să asigure reclamantei medicamentul OLAPARIB (LYNPARZA) pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%, fără contribuție personală, până la soluționarea în fond a dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj.

Consideră că nu sunt întrunite condițiile răspunderii juridice administrative a Guvernului României, referitoare la adoptarea unui act administrativ nelegal sau la nesoluționarea în termen a unei cereri referitoare la un drept recunoscut de lege.

Totodată, Guvernul României este un organ colegial, care are în structura sa autorități de specialitate/de resort, în speță Ministerul Sănătății, care la rândul său are în subordine Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Aceste organe de specialitate ale administrației publice centrale dispun, în exercitarea prerogativelor legale, de atribuții și competențe în sensul celor solicitate în acțiune.

Potrivit art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, Ministerul Sănătății și Casa Națională de Asigurări de Sănătate aprobă prin ordin comun protocoale terapeutice privind prescrierea medicamentelor aferente denumirilor comune internaționale cuprinse în lista prevăzută la art. 1 alin. (1) și norme metodologice privind implementarea acestora.

Potrivit art. 219 alin. (7) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificări și completări, "Ministerul Sănătății, ca autoritate națională în domeniul sănătății, exercită controlul asupra sistemului de asigurări sociale de sănătate, din punctul de vedere al aplicării politicilor și programelor în domeniul sanitar aprobate de Guvernul României, și realizează coordonarea funcționării eficiente a sistemului de asigurări sociale de sănătate organizat prin CNAS".

Totodată, potrivit normelor de organizare și funcționare dispuse în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2010, cu modificări și completări,

"Ministerul Sănătății îndeplinește următoarele atribuții principale:

a) elaborează politici, strategii și programe de acțiune în domeniul sănătății populației, în acord cu Programul de guvernare, coordonează și controlează implementarea politicilor, strategiilor și programelor din domeniul sănătății populației, la nivel național, regional și local;

i) elaborează, implementează și coordonează programe naționale de sănătate, în scopul realizării obiectivelor politicii de sănătate publică".

Cu privire la cea de-a doua autoritate de specialitate a administrației publice centrale, cu atribuții și competențe în cauza, respectiv Casa Națională de Asigurări de Sănătate, subliniază că, potrivit art. 220 alin. (3) Legea nr. 95/2006, are ca principală atribuție gestionarea fondului de asigurări de sănătate, iar potrivit alin. (4) "CNAS propune, cu avizul conform al Ministerului Sănătății, proiecte de acte normative pentru asigurarea funcționării sistemului de asigurări sociale de sănătate. Pentru proiectele de acte normative care au incidență asupra fondului, elaborate de ministere și de celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, este obligatorie obținerea avizului conform al CNAS."

Evident că aceste prerogative legale ale C.N.A.S. sunt corelate cu atribuțiile stabilite de Lege, coroborat, la art. 280 lit. i), respectiv participă anual la elaborarea listei de medicamente eliberate cu sau fără contribuție personală, pe baza prescripțiilor medicale, pentru persoanele asigurate, cu cele ale art. 289 alin. (1) Consiliul de administrație al C.N.A.S. are următoarele atribuții:" r) avizează lista medicamentelor de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală."

Din interpretarea logică a aceste norme legale de specialitate apreciază că o eventuală măsură cu privire la obligarea elaborării Listei și a inițierii unui proiect de act administrativ privind reglementarea situației litigioase nu poate fi atribuită Guvernului României, în integralitatea sa, ca organism colegial.

Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 561/2009 pentru aprobarea Regulamentului privind procedurile, la nivelul Guvernului, pentru elaborarea, avizarea și prezentarea proiectelor de documente de politici publice, a proiectelor de acte normative, precum și a altor documente, în vederea adoptării/aprobării:

"Au dreptul să inițieze proiecte de documente de politici publice și proiecte de acte normative, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern, conform atribuțiilor și domeniului lor de activitate, următoarele autorități publice:

a) ministerele și celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, aflate în subordinea Guvernului, precum și autoritățile administrative autonome;

b) organele de specialitate ale administrației publice centrale aflate în subordinea sau în coordonarea ministerelor, prin ministerele în a căror subordine sau coordonare se află."

Prin urmare, chiar din modul în care sunt formulate normele ce reglementează procedura elaborării, avizării și prezentării proiectelor de acte normative se distinge aspectul expus, și anume că actele se inițiază de către autoritățile de specialitate, potrivit domeniului de activitate, în vederea adoptării/aprobării de către Guvern.

Este evident, așadar, că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, calitatea procesuală pasivă fiind condiționată de existența identității dintre pârât și cel obligat în raportul juridic, adică subiectul pasiv.

Concluzia care se desprinde este aceea că, în fapt, Guvernul României este lipsit de calitate procesuală pasivă, autoritatea executivă neavând atribuții și competente în sensul solicitat, o eventuală soluției de admitere a acțiunii sub acest aspect fiind imposibil de valorificat pentru motivele anterior menționate.

Apreciază că Guvernul României, fiind o autoritate lipsită de calitate procesuală pasivă, nu poate asigura plata medicamentului către intimata-reclamantă, iar soluția instanței de fond are în vedere exclusiv opozabilitatea relativă (numai pentru a avea cunoștință despre situația creată), Guvernul României neavând pârghiile necesare pentru executarea acesteia (nedispunand de capacitate juridică civilă).

La rândul său, recurentul MINISTERUL SĂNĂTĂȚII, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., a solicitat admiterea cererii, casarea sentinței civile atacate și rejudecând cauza, să se respingă cererea de ordonanță președințială. .

În susținerea motivului de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a arătat recurentul că, în temeiul art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Consideră că în prezenta cauză motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente în prezenta cauză, fără a aplica aceste prevederi, în concret, la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată, așa cum vom arăta.

Instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâți, reținând că fiecare dintre pârâții chemați în judecată are calitate procesuală pasivă, fiind implicați în procesul de elaborare a listei cu medicamentele de care beneficiază asigurații în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Obiectul cererii de ordonanță președințială este obligarea pârâților la asigurarea către reclamantă a medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100% (fără contribuție personală), până la soluționarea fondului cauzei, astfel că, doar din acest punct de vedere poate fi analizată calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății.

În conformitate cu prevederile art. 5 din H.G. nr. 155/2017 privind aprobarea programelor naționale de sănătate pentru anii 2017 și 2018, modificată și completată de H.G. nr. 351/2021 prin care a fost prelungită aplicabilitatea acesteia până la data de 30 iunie 2021, programele naționale de sănătate curative derulate și finanțate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate sunt prevăzute la lit. B) din anexă.

Astfel, Ministerul Sănătății nu are atribuții în gestionarea FNUASS, fond din care se derulează și se finanțează programul național de oncologie, ca program național curativ.

În conformitate cu prevederile art. 11 lit. a) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, modificată și completată, Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului.

Totodată, prevederile art. 276 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 stabilesc faptul că Casa Națională de Asigurări de Sănătate este instituție publică, autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, este organ de specialitate al administrației publice centrale, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate, are sediul în municipiul București, Calea x.

În prezent, conform pct. B. Al Anexei la H.G. nr. 155/2017 pentru aprobarea programelor naționale de sănătate pentru anii 2017 și 2018, în vigoare la data înregistrării prezentei acțiuni, programul național de oncologie este program național de sănătate curativ finanțat din Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate.

Normele tehnice de realizare a programelor naționale de sănătate curative pentru anii 2017 și 2018 au fost aprobate prin Ordinul Casei Naționale de Asigurări de Sănătate nr. 245/2017, modificate și completate prin H.G. nr. 351/2021 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății, prelungirea termenelor de aplicare a acestora, precum și prorogarea unor termene.

Legea nr. 95/2006 și H.G. nr. 144/2010 statuează că Ministerul Sănătății nu are atribuții privind acordarea către pacienți de medicamente în regim de compensare 100%.

Obiectul prezentului dosar îl constituie acordarea fără contribuție personală a medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA) pentru indicația terapeutică adenocarcinom cu arhitectură papilară și glandulară compatibil cu origine genitală internă, mutație BRCA negativ (fără mutație BRCA).

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a susținut Ministerul Sănătății că soluția instanței de fond este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, instanța a reținut că în raport de obiectul concret al cererii de ordonanță președințială, autoritățile publice pârâte sunt implicate în procesul decizional privitor la medicamentele incluse pe lista de care beneficiază asigurații cu sau rară contribuție personală, impunându-se a se analiza în contradictoriu cu acești pârâți cererea de ordonanță președințială, astfel cum a fost formulată.

Practic, instanța de fond a analizat calitatea procesuală a Ministerului Sănătății raportat la obiectul cererii din dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel Cluj prin care reclamanta solicită includerea în Listă a medicamentului OLAPARJB (LYNPARZA), astfel că toată motivarea cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății prejudecă fondul.

Motivarea instanței de fond nu face deloc referire la calitatea Ministerului Sănătății de a deconta medicamentul solicitat, având în vedere că în prezenta cauză reclamanta solicită obligarea pârâților la acordarea medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA), pe bază de prescripție medicală, în regim de compensare 100%.

Potrivit prevederilor art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, "Asigurații beneficiază de medicamente cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală pentru medicamentele cuprinse în lista de medicamente prevăzută la art. 242."

Astfel, art. 241 reglementează situația medicamentelor cuprinse în Listă iar nu medicamentele care nu sunt incluse în listă și care pot fi acordate asiguraților.

Dreptul reclamantei nu derivă nici din parcurgerea procedurii reglementate de art. 232 din Legea nr. 95/2006, și anume recunoașterea dreptului de a beneficia de un medicament ce nu se află pe lista menționată de acest text de lege.

Potrivit art. 232 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, "persoanele care nu fac dovada calității de asigurat beneficiază de servicii medicale, în cadrul unui pachet minimal de servicii medicale, prevăzut de prezenta lege."

Legiuitorul a avut în vedere un pachet minimal de servicii medicale, iar potrivit art. 221 alin. (1) lit. d) din același act normativ se arată că pachetul minimal de servicii se acordă persoanelor care nu fac dovada calității de asigurat și cuprinde servicii de îngrijire a sănătății, medicamente și materiale sanitare numai în cazul urgențelor medico-chirurgicale și al bolilor cu potențial endemoepidemic, monitorizarea evoluției sarcinii și a lăuzei, servicii de planificare familială, servicii de prevenție și îngrijiri de asistență medicală comunitară și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

În condițiile prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța de judecată va arăta, în cadrul considerentelor hotărârii, obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Menționează că, însăși instanța a arătat că pârâții au calitate procesuală pasivă motivat de faptul că aceștia fie au atribuții în ceea ce privește procedura de includere a unor medicamente pe lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, fie au atribuții în ceea ce privește decontarea în reieșim de compensare 100% (fără contribuție personală) a medicamentului indicat.

Se poate observa că instanța de fond a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive ca urmare a faptului că au atribuții cu privire la includerea în listă a medicamentului. De reținut, este faptul că obiectul prezentului dosar îl constituie acordarea medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA) în regim de compensare 100%, și nu includerea în listă așa cum motivează instanța.

În concluzie, în acțiunea având obiect ordonanță președințială, pârâții nu au temei legal să finanțeze programele naționale curative din care face parte și programul național de boli oncologie, afecțiunea adenocarcinom cu arhitectură papilară și glandulară compatibil cu origine genitală internă, mutație BRCA negativ (fără mutație BRCA) de care suferă reclamanta, fiind boală oncologică.

Ministerul Sănătății, alături de ANMDMR și Guvernul României, sunt părți în procesul de evaluare și includere în Listă a unui medicament și au calitate procesual pasivă numai în acțiunea de fond având obiect includerea în Listă a medicamentului, și nu în procesul de decontare a medicamentelor, care aparține Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Ordinul Ministerului Sănătății nr. 861/2014 ce transpune aspectele privind întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, reglementate de art. 6 din Directiva Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naționale de asigurări de sănătate, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene seria x nr. x din 11 februarie 1989, prevede ca unică persoană ce poate solicita demararea procedurii de evaluare a tehnologiilor medicale pe deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în România.

Astfel, potrivit anexei 3 din OMS nr. 861/2014, solicitantul, care nu poate fi altul decât deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentului în România, trebuie să depună la Agenția Națională a Medicamentului și Dispozitivelor Medicale din România un set de documente pe care un asigurat, cum este cazul reclamantei, nu le deține și nici nu are posibilitatea să le dețină.

Susține în continuare recurentul Ministerul Sănătății că instanța de fond a făcut confuzie între obligația de a acorda medicamente în regim de compensare 100% și obligația de includere în Listă, care sunt atribuții complet diferite și au titulari diferiți, astfel că Ministerul Sănătății nu are atribuții cu privire la acordarea medicamentelor în regim de compensare 100%. Toată motivarea instanței din considerente cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâților se referă la atribuțiile acestuia de includere în Listă a medicamentului, fapt pentru care, nici instanța de fond nu a avut argumente cu privire la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Sănătății în raport cu obiectul ordonanței președințiale.

Or, a asigura, potrivit înțelesului comun al termenului înseamnă a oferi o garanție pentru înfăptuirea unui lucru; a face ca înfăptuirea să fie sigură. Astfel, se remarcă în primul rând că obiectul prezentei cereri de ordonanță președințială excede obiectului acțiunii în contencios administrativ care, potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 poate consta, într-un act administrativ sau în faptul nesoluționării în termen a unei cereri referitoare la un drept subiectiv sau un interes legitim, precum și refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri cu acest obiect sau refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

Astfel, raportat la speța dedusă judecății s-a reținut că, în conformitate cu prevederile art. 241 alin. (3) din Legea nr. 95/2006, Contractul-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale, a medicamentelor și a dispozitivelor medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și art. 2 din Legea farmaciei nr. 266/2008, medicamentele care se acordă în ambulatoriu în cadrul programelor naționale de sănătate curative se eliberează prin farmaciile aparținând unităților sanitare prin care acestea se derulează sau alte farmacii, după caz.

Cu alte cuvinte, pe calea contenciosului administrativ se poate solicita autorității pârâte să îndeplinească un anumit act/operatiune administrativă din sfera de competentă iar nu să garanteze îndeplinirea unui fapt ce cade în sfera de competență a unei alte autorități, instituții sau persoane juridice de drept privat.

Astfel, relativ la capacitatea procesuală pasivă a pârâților, aceasta nu poate fi analizată decât în raport cu obiectul acțiunii privit corelat cu capacitatea administrativă a acestora, respectiv atribuțiile legale ale fiecărui pârât în materie.

Este adevărat că art. 241 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, prevede dreptul asiguraților de a beneficia de medicamente cu sau Iară contribuție personală, însă acest drept nu este absolut, fiind condiționat de existența unei prescripții medicale pentru medicamentul necesar iar acest medicament trebuie să fi cuprins în lista de medicamente prevăzută la art. 242.

Potrivit art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, Lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personală se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordinul nr. 861/2014, Ministerul Sănătății alături de ANMDMR și Guvernul României este parte în procesul de evaluare și includere în Listă a unui medicament și are calitate procesual pasivă într-o acțiune având ca obiect includerea în Listă a medicamentului însă nu are atribuții în decontarea medicamentelor incluse în Lista aprobată de H.G. nr. 720/2008, pentru care există protocoale terapeutice aprobate conform OMS/CNAS nr. 1301/500/2008 și nici acordarea acestora către pacienți.

În ceea ce privește aparența de drept în favoarea reclamantei, susține recurentul că, în analiza existenței/inexistenței aparentei de drept în favoarea reclamantei, respectiv dreptul de a i se deconta un medicament în regim de compensare, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, instanța trebuie să verifice dacă medicamentul este în Lista de decontare si dacă are protocol terapeutic aprobat, protocolul terapeutic fiind obligatoriu pentru medicii aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate.

Chiar dacă instanța a reținut faptul că pentru diagnosticul reclamantei, deținătorul de autorizație de punere pe piață nu a depus solicitare în vederea evaluării DCI - OLAPARIB (LYNPARZA), iar utilizarea acestui medicament în afecțiunea reclamantei se face off-label, în acesta caz medicii și pacienții asumându-și riscul folosirii unui medicament în afara indicațiilor terapeutice aprobate la nivela național de ANMDM și la nivel european de Agenția Europeană a Medicamentului, în continuare reține că în ceea ce privește aparența dreptului pretins, potrivit cadrului normativ în vigoare, reclamanta nu are dreptul să beneficieze de decontare pentru medicamentul OLAPARIB (LYNPARZA), acesta fiind inclus în Lista medicamentelor compensate doar pentru alte indicații terapeutice, nu și pentru cea de care suferă reclamanta, conținutul Listei poate fi oricând modificat potrivit legii, nu doar la cererea deținătorilor autorizațiilor de punere pe piață, ci și din inițiativa autorităților, inclusiv în sensul extinderii indicațiilor terapeutice ale unui produs pentru care se acordă compensarea,

Raportat la obiectul cererii de ordonanță președințială, reclamanta nu are în favoarea sa o aparență a dreptului, deoarece prin "pipăirea fondului" se constată că la nivel de aparență reclamanta în calitate de asigurat nu are dreptul în temeiul legii de a beneficia de compensare 100% pentru medicamentul solicitat în petitul acțiunii, conform art. 231 și 232 din Legea nr. 95/2006.

Reclamanta nu a solicitat, în condițiile art. 997 C. proc. civ., ca instanța de contencios administrativ să exercite la nivel de aparență și de urgență un control de legalitate cu privire la refuzul recurenților de a include pe Lista medicamentelor compensate integral a medicamentului enunțat în petitul acțiunii, dar solicitarea reclamantei reprezintă o prejudecare a fondului și o soluționare a dosarului de fond, în care s-a solicitat obligarea pârâților de a include pe Lista medicamentelor compensate a medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA), în regim de compensare 100%.

Modalitatea privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din lista menționată la alin. (7) este prevăzută la art. 232 din Legea nr. 95/2006.

Potrivit prevederilor art. 243 din Legea nr. 95/2006 criteriile de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

Metodologia de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și căile de atac se aprobă prin ordin al ministrului sănătății, la propunerea Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România.

În conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 95/2006 unitățile de specialitate care implementează programe naționale de sănătate au obligația utilizării fondurilor în limita bugetului alocat și potrivit destinației specificate, cu respectarea dispozițiilor legale, precum și obligația gestionării eficiente a mijloacelor materiale și bănești și a organizării evidenței contabile a cheltuielilor pentru fiecare program, pe subdiviziunile clasificației bugetare, atât pentru bugetul aprobat, cât și în execuția bugetului de venituri și cheltuieli. In conformitate cu prevederile art. 57 alin. (2) respectiv alin. (3) din Legea nr. 95/2006, CNAS asigură fondurile pentru finanțarea programelor naționale curative la solicitările caselor de asigurări de sănătate.

Solicitările de finanțare a programelor naționale de sănătate prevăzute la alin. (1) și (2) din art. 1a care facem referire sunt întocmite pe baza cererilor fundamentate ale unităților de specialitate, care vor solicita finanțarea în funcție de realizarea indicatorilor și cu încadrarea în limita fondurilor aprobate cu această destinație.

În conformitate cu prevederile art. 242 din Legea nr. 95/2006, modificată și completată, lista cu medicamente de care beneficiază asigurații cu sau fără contribuție personal se elaborează de către Ministerul Sănătății și CNAS, cu consultarea CFR, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului în temeiul prevederilor art. 242 din Legea nr. 95/2006 a fost adoptată H.G. nr. 720/2008 pentru aprobarea Listei cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul asigurărilor sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, cu modificările și completările ulterioare.

Astfel, dispoziția instanței prin care aceasta a obligat pârâții să asigure reclamantei medicamentul solicitat contravine obligației utilizării fondurilor în limita bugetului alocat și potrivit destinației specificate, cu respectarea dispozițiilor legale, așa cum prevede art. 56 din Legea nr. 95/2006, dar și obligației medicilor aflați în relație contractuală cu casele de asigurări de sănătate de a respecta protocoalele terapeutice reglementate de OMS/CNAS nr. 1301/500/2008.

Prin O.U.G. nr. 23/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și pentru modificarea unor acte normative în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României partea I din 13.05.2014, a fost reglementată modalitatea privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate aprobată prin hotărârea Guvernului nr. 720/2008 cu modificările și completările ulterioare.

In aplicarea prevederilor legale mai sus menționate a fost aprobat Ordinul MS nr. 861/2014 pentru aprobarea criteriilor și metodologiei de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac, publicat în Monitorul Oficial nr. 557 din 28 iulie 2014.

Astfel au fost transpuse în legislația națională aspectele privind întocmirea listelor de medicamente de uz uman care se acordă cu și fără contribuția personală a asiguraților, reglementate de art. 6 din Directiva Consiliului 89/105/CEE din 21 decembrie 1988 privind transparența măsurilor care reglementează stabilirea prețurilor medicamentelor de uz uman și includerea acestora în domeniul de aplicare a sistemelor naționale de asigurări de sănătate, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene seria x nr. x din 11 februarie 1989.

De data intrării in vigoare a ordinului mai sus menționat, evaluarea tehnologiilor medicale pentru includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor in/din Lista este un proces continuu prin care se asigură accesul bolnavilor la medicamente in sistemul de asigurări sociale de sănătate luând in calcul o serie de criterii precum estimarea beneficiului terapeutic, cost-eficacitatea, statutul de compensare al medicamentului precum și costurile terapiei. Autoritatea centrală are obligația de a administra în mod judicios fondurile alocate bugetului FNUASS prin Legea bugetului de stat pentru anul 2020 astfel încât să fie asigurat în mod sustenabil dreptul la sănătate pentru toate persoanele asigurate în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.

Potrivit prospectului deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA) diagnosticul "adenocarcinom cu arhitectură papilară si glandulară compatibil cu origine genitală internă, mutație BRCA negativ (fără mutație BRCAV nu este prevăzut pentru tratamentul cu acest medicament.

Ministerul Sănătății are competenta de a realiza actualizarea Listei numai după ce aceasta este prezentată de către ANMDMR, după parcurgerea etapelor legale ale procesului de evaluare a medicamentelor pentru care deținătorii autorizațiilor de punere pe viață au formulat solicitări în acest sens.

Așadar, potrivit prevederilor OMS nr. 861/2014 numai deținătorii de autorizație de punere pe piață a medicamentului pot solicita parcurgerea procedurii în vederea includerii unui medicament în Listă.

Autoritatea națională competentă în domeniul evaluării tehnologiilor medicale a afișat pe site-ul propriu, în spațiul rezervat evaluării tehnologiilor medicale, lista solicitărilor depuse, în ordinea înregistrării lor, conform prevederilor Ordinului MS nr. 861/2014.

Criteriile pentru includerea condiționată, respectiv neincluderea în listă, sunt prevăzute în anexa nr. 2 la OMS nr. 861/2014.

Pentru asigurarea cadrului legislativ care să permită încheierea acestor contracte a fost aprobată Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 69/2014 privind stabilirea unor măsuri financiare și pentru modificarea unor acte normative.

Cu privire la neprejudecarea fondului, susține recurentul - pârât Ministerul Sănătății că, prin admiterea cererii de ordonanță președințială, instanța de judecată a recunoscut reclamantei dreptul la un medicament care nu are autorizată indicația terapeutică la nivel european și național, indicație care nu este prevăzută nici în Protocolul obligatoriu de administrare a medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA).

Prin acordarea medicamentului OLAPARIB (LYNPARZA) în regim de compensare 100% practic, instanța de fond a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia gratuit de medicamente făcând abstracție de cadrul legal referitor la asigurările de sănătate.

Potrivit art. 6 alin. (1) C. proc. civ., orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în termen optim și previzibil, de către o instanță independentă, imparțială și stabilită de lege. In acest scop, instanța este datoare să dispună toate măsurile premise de lese și să asigure desfășurarea cu celeritate a judecății.

Potrivit art. 7 C. proc. civ., procesul civil se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legii și judecătorul are îndatorirea de a sigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților din proces.

Legalitatea constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept, precum și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției, întrucât excede arbitrariul și lipsa de previzibilitate.

Orice măsură dispusă de instanță în cadrul procesului trebuie să se întemeieze pe prevederile legale incidente, în caz contrar hotărârea fiind susceptibilă de a fi desființată în căile de atac.

Este evident că instanța de fond a încălcat dreptul la un proces echitabil, la pronunțarea soluției făcând abstracție de apărările părților și de legislația în vigoare aplicabilă în prezenta cauză.

Având în vedere cele reținute de către instanța de fond, soluția instanței este dată cu subiectivul evidențiat în afirmațiile mai sus arătate, excluzând toate prevederile legale incidente în cauză și invocate de către pârâți.

Utilizarea unui medicament off-lebel, respectiv fără respectarea indicațiilor terapeutice este reglementată la art. 73 ultimul alineat din DIRECTIVA 2001/82/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN SI A CONSILIULUI.

În conformitate cu prevederile Tratatului de Funcționare a Uniunii Europene TFUE, ratificat prin Legea nr. 157/2005, Titlul XIV - Sănătatea, art. 168, acțiunea Uniunii respectă responsabilitățile statelor membre în ceea ce privește definirea politicii lor de sănătate, precum și organizarea și prestarea de servicii de sănătate și de îngrijire medicală. Responsabilitățile statelor membre includ administrarea serviciilor de sănătate și de îngrijire medicală, precum și repartizarea resurselor care sunt alocate acestora,

Astfel, atât timp cât România a transpus prevederile art. 6 din Directiva 89/105 CEE prin Ordinul Ministerului Sănătății nr. 861/2014, iar aceasta a aprobat criteriile și metodologia de evaluare a tehnologiilor medicale, a documentației care trebuie depusă de solicitanți, a instrumentelor metodologice utilizate în procesul de evaluare privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau tară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, precum și denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor care se acordă în cadrul programelor naționale de sănătate, precum și a căilor de atac, autoritatea administrativă nu poate fi obligată de instanța de judecată să includă în lista pozitivă aprobată prin H.G. nr. 720/2008 a unui medicament care nu a parcurs întreaga procedură privind includerea, extinderea indicațiilor, neincluderea sau excluderea medicamentelor în/din Lista cuprinzând denumirile comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau iară contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate.

Consideră că, prin obligarea autorității administrative, de către instanța de contencios administrativ, la finanțarea, în regim de compensare 100%, a unui medicament, care a obținut aviz negativ de la Agenția Europeană a Medicamentului EMA/577647/2014 pentru extinderea indicațiilor terapeutice încalcă normele de drept, iar finanțarea acestora duce la depășirea resurselor bugetare aprobate prin legea bugetului de stat potrivit prevederilor Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, coroborat cu prevederile art. 52 și urm din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, referitoare la finanțarea programelor naționale de sănătate curative, fiind depășite astfel atribuțiile puterii judecătorești, motiv de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

Prin urmare, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cauza, respingerea cererii de ordonanță președințială.

La rândul său, recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, în sensul casării sentinței recurate și în rejudecare, respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

În esență, în motivare, a arătat că soluția primei instanțe este nelegală și netemeinică, hotărârea pronunțată fiind dată cu aplicarea greșită a legii, având o motivare neclara și lacunara și întemeiată pe considerente de drept străine cauzei, instanța neținând cont de dispozițiile legale în materie si de starea de fapt reala, dovedită cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Pe cale de excepție, a susținut recurenta faptul că CNAS nu are nicio atribuție în ceea ce privește acordarea și decontarea unor medicamente pentru indicații terapeutice neautorizate de către Agenția Europeană a Medicamentului, potrivit Regulamentului nr. 726/2004, Directivei 2001/83 si Directivei 89/105.

A arătat aceeași parte că extinderea indicației unui medicament, așa cum este cazul medicamentului în litigiu, adică extinderea utilizării unui medicament si la alte afecțiuni decât cele deja autorizate de punere pe piață se realizează pe baza evaluării acestei afecțiuni/patologii pentru medicamentul respectiv, care să fi demonstrat eficacitate și siguranță și care să fi fost inclusă, la solicitarea exclusivă a deținătorului de punere pe piață, în Rezumatul Caracteristicilor Produsului revizuit de Agenția Europeană a Medicamentului.

A criticat faptul că instanța de fond nu a constatat faptul că, în cazul de față, medicamentul în litigiu este autorizat de punere pe piață în Uniunea Europeană de către Agenția Europeană a Medicamentului, revizuirea RCP-lui acestui medicament și autorizarea medicamentului în litigiu pentru indicația terapeutică de " adenocarcinom cu arhitectură papilară și glandulară compatibil cu origine genitală internă, mutație BRCA negativ" se realizează tot de către această autoritate europeană, numai la solicitarea expresă a deținătorului de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu.

Deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu nu a autorizat indicația terapeutică specificată de reclamantă, sens în care CNAS nu ar fi putut avea calitate procesuală pasivă în cauză și să garanteze, să asigure și să deconteze medicamentul solicitat în condițiile în care nu deține pârghiile necesare în acest sens.

Legiuitorul nu prevede în sarcina CNAS nicio procedură de demarare a autorizării indicației terapeutice a unui medicament în vederea includerii acestuia in Listă, iar casele de asigurări de sănătate și iu CNAS, pot deconta numai medicamentele care sunt incluse în Listă, medicamente ale cărui indicații terapeutice trebuie să fie autorizate si evaluate, potrivit legii.

Toate aceste aspecte nu au fost reținute de către prima instanța care a realizat o analiză superficială a obiectului cauzei.

A criticat faptul că instanța de fond a realizat numai aplicarea art. 242 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicata, cu modificările si completările ulterioare și nu a făcut aplicarea prevederilor art. 243 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările si completările ulterioare.

Instanța de fond nu s-a raportat nici la prevederile Ordinului nr. 861/2014, cu modificările si completările ulterioare si nu a reținut faptul că, după autorizarea de către Agenția Europeană a Medicamentului a indicației terapeutice precizate de către reclamantă, deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în litigiu, prin cerere scrisă adresată ANMDMR, conform art. 4 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările si completările ulterioare, si potrivit \ Anexei 2 și Anexei 4 din ordinul anterior enunțat, poate solicita evaluarea medicamentului în litigiu pentru afecțiunea reclamantei în vederea includerii în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare, urmând ca ANMDMR, în baza raportului structurii de specialitate sa emită DECIZIE pentru includerea în Listă a medicamentului potrivit art. 2 și art. 5A1 din Ordinul ministrului sănătății nr. 861/2014, cu modificările si completările ulterioare, prin raportare la prevederile din Anexa 6 la ordinul anterior invocat, iar "în situația în care deținătorul autorizației de punere pe piață NU ESTE DE ACORD cu decizia emisă, acesta poate depune o CONTESTAȚIE la Agenția Națională a Medicamentului si a Dispozitivelor Medicale, în termen de 7 zile lucrătoare de la data primirii comunicării oficiale transmise de autoritatea națională competentă", potrivit Titlului II, pct. 3 din Anexa 2 la ordinul anterior invocat.

Prin urmare, deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului OLAPARIB este cel care demarează procedura de evaluare (după efectuarea autorizării) a indicației de "adenocarcinom cu arhitectură papilară și glandulara compatibil cu origine genitală Internă, mutație BRCA negativ":

În vederea includerii în Lista aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările șicompletările ulterioare, și în vederea elaborării protocolului de administrare a medicamentului în litigiu pentru indicația de pericardită lichidiană, protocol care trebuie prevăzut în Ordinul ministrului sănătății si al președintelui CNAS nr. 1301/500/2008, cu modificările și completările ulterioare; este cel care poate să CONTESTE rezultatul raportului de evaluare emis de către ANMDMR, potrivit dispozițiilor anterior invocate.

Astfel, instanța de fond nu a reținut că este contrară legii evaluarea din oficiu a medicamentului pentru indicația specificata de reclamantă, care este neautorizată.

În concluzie, solicită a se admite excepția lipsei calității procesuale pasive a CNAS și să se respingă acțiunea promovată în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pe fondul litigiului, a arătat că în cauza de față, prima instanță, în mod eronat, a pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, dată cu greșita aplicare și interpretare, atât a legislației interne, a asigurărilor sociale de sănătate, cât și a normelor de drept europene, de vreme ce nu a înțeles că tratamentul cu medicamentul OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) se acordă în cadrul sistemului public de asigurări sociale de sănătate, numai cu respectarea prevederilor legale, europene și naționale.

Instanța de fond a eludat prevederile aplicabile sistemului public de asigurări sociale de sănătate, respectiv prevederile art. 241 alin. (4) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, republicată, cu modificările și completările ulterioare și nu a avut în vedere faptul ca, sistemul riguros de farmacovigilența de la nivel național s-a raportat la cel stabilit la nivelul U.E. cu scopul de a evalua un medicament numai după ce acesta este autorizat, potrivit legii.

O altă critică adusă sentinței civile de la fond de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate are în vedere faptul că prima instanță nu a realizat o analiză corectă a cauzei și nu luat în considerare faptul că, legiuitorul român a reglementat expres în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate, prin prevederile art. 241, art. 242 si art. 243 din Legea nr. 95/2006, republicată, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 720/2008, cu modificările si completările ulterioare, dispozițiile art. 3 alin. (1) si (2) din Ordinul ministrului sănătății și al președintelui CNAS nr. 1301/S00/20081, cu modificările si completările ulterioare, ș dispozițiile Anexei 1, art. 1 lit. I) din Ordinul ministrului sănătății si la președintelui CNAS nr. 86-1/2014, cu modificările si completările ulterioare, faptul că asigurații din sistemul public de asigurări sociale beneficiază de medicamente numai pe bază de prescripție medicală.

Instanța de fond nu a analizat și nu a interpretat în mod legal si corect cadrul normativ european și național incident speței și nu a constatat faptul că, pentru a putea fi acordat și decontat în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate medicamentul în litigiu și pentru afecțiunea de care suferă intimata reclamantă ar fi trebuit depusă o cerere, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 726/2004, la Agenția Europeană a Medicamentului de către deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentului în discuție în vederea extinderii indicațiilor terapeutice ale medicamentului OLAPARIB (denumire comercială LYNPARZA) și la afecțiunea de care suferă reclamanta.

Mai susține recurenta că judecătorul fondului nu s-ar fi raportat la Regulamentul nr. 726/2004, în special la articolele 5-9 din acesta, care conferă Agenției Europene Medicamentului o COMPETENȚĂ EXCLUSIVĂ de a proceda la examinarea cererilor de autorizație de punere pe piață în cadrul unei PROCEDURI CENTRALIZATE și nici la art. 6 alin. (1) din Directiva nr. 2001/83.

Un alt aspect evidențiat de recurenta Casa Națională de Asigurări de Sănătate are în vedere faptul că prima instanță nu a ținut cont de faptul că medicul curant poate prescrie o schemă de administrare a unui medicament, pe care o apreciază necesară, cu privire la situația |a medicală a unui pacient, dar nu cu consecința decontării obligatorii din bugetul FNUASS a medicamentului respectiv, dacă acest medicament nu este autorizat, evaluat, prescris si administrat, conform legii.

Pentru toate aceste motive, a solicitat admiterea recursului având în vedere faptul că, în mod greșit, prima instanță nu a constatat faptul că rezumatul caracteristicilor produsului în litigiu și protocolul terapeutic pentru medicamentul OLAPARIB nu cuprind în baza de prescriere si indicația specificată de reclamanta pentru a putea fi acordat acesteia și decontat în procent de 100% și fără temei legal a dispus obligarea pârâților asigure reclamantei medicamentul în litigiu pentru diagnosticul de "adenocarcinom cu papilară și glandulară compatibil cu origine genitală interna, mutație BRCA negativ", pe baza de prescripție medicală, în regim de compensare 100 % (fără contribuție personală).

La rândul său, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenta - pârâtă Agenția Națională A Medicamentului Și A Dispozitivelor Medicale Din România, a solicitat admiterea recursului, iar pe fond respingerea cererii de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a susținut în esență recurenta -pârâtă că instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulități