ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 05.10.2022

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4409/2022

HOTĂRÂRE
05.10.2022
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4409/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 5 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor de transfer de la Penitenciarul Timișoara la Penitenciarul Deva și transferarea sa înapoi la Penitenciarul Timișoara pentru executarea pedepsei, fără a preciza pârâtul cu care înțelege să se judece în contradictoriu.

În sistemul ECRIS a fost menționat drept pârât Penitenciarul Timișoara.

1.2. Prin cererea depusă la 29 iulie 2020, reclamantul a precizat că obiectul cererii de anulare îl reprezintă Decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 36699/19.06.2020.

Instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către reclamant, pentru a preciza dacă înțelege să se judece și în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, la care reclamantul nu a comunicat un răspuns.

Prin sentința civilă nr. 40 din 2 martie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul Timișoara și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu acest pârât.

Împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără a indica motivul de casare pe care se întemeiază calea de atac.

Intimatul-pârât Penitenciarul Timișoara a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-reclamant A. a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.

În cauză, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin adresa emisă la data de 20 mai 2021 și comunicată la data de 24 mai 2021, s-a adus la cunoștința recurentului-reclamant A. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Recurentul-reclamant A. nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici nu a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata taxei.

Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac.

Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A..

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2021-09-23
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4129/2021
Ședința publică din data de 23 septembrie 2021 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin sesizarea formulată de către persoana privată de libertate A., adres
ÎCCJ 2021-05-21
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3072/2021
Ședința publică din data de 21 mai 2021 Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregist
ÎCCJ 2021-05-12
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2825/2021
Ședința publică din data de 12 mai 2021 Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu
ÎCCJ 2022-03-08
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1352/2022
Ședința publică din data de 8 martie 2022 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1 Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ
ÎCCJ 2024-02-15
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 882/2024
Ședința publică din data de 15 februarie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova – sec
Sursă