ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4409/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4409/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 5 octombrie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 8 iulie 2020, pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat anularea deciziei Administrației Naționale a Penitenciarelor de transfer de la Penitenciarul Timișoara la Penitenciarul Deva și transferarea sa înapoi la Penitenciarul Timișoara pentru executarea pedepsei, fără a preciza pârâtul cu care înțelege să se judece în contradictoriu.
În sistemul ECRIS a fost menționat drept pârât Penitenciarul Timișoara.
1.2. Prin cererea depusă la 29 iulie 2020, reclamantul a precizat că obiectul cererii de anulare îl reprezintă Decizia Administrației Naționale a Penitenciarelor nr. 36699/19.06.2020.
Instanța de fond a dispus emiterea unei adrese către reclamant, pentru a preciza dacă înțelege să se judece și în contradictoriu cu Administrația Națională a Penitenciarelor, la care reclamantul nu a comunicat un răspuns.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 40 din 2 martie 2021, Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Penitenciarul Timișoara și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu acest pârât.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., fără a indica motivul de casare pe care se întemeiază calea de atac.
Apărările formulate în cauză
Intimatul-pârât Penitenciarul Timișoara a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând cu prioritate îndeplinirea de către recurentul-reclamant A. a obligației de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte constată că excepția nulității recursului pentru netimbrare, invocată din oficiu, este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, iar alin. (3) al aceluiași articol stabilește că această cerință este prevăzută sub sancțiunea nulității.
În cauză, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 RON, potrivit dispozițiilor art. 25 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 80/2013.
Prin adresa emisă la data de 20 mai 2021 și comunicată la data de 24 mai 2021, s-a adus la cunoștința recurentului-reclamant A. obligația de plată a taxei judiciare de timbru în sumă de 50 de RON, aferentă recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Recurentul-reclamant A. nu a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru până la termenul de judecată fixat. Din verificările efectuate în sistemul ECRIS, se constată că recurentul-reclamant nu a formulat cerere de reexaminare a taxei judiciare de timbru și nici nu a solicitat acordarea ajutorului public judiciar pentru plata taxei.
Consecința neachitării taxei judiciare de timbru aferentă recursului este prevăzută de dispozițiile art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., sancțiunea fiind nulitatea căii de atac.
Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 40 din 2 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 5 octombrie 2022.