ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2021

Ședința publică din data de 30 septembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 12.12.2014 sub nr. x/2014 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției, obligarea pârâților la repatrierea fiului acesteia B. în România.

Prin sentința nr. 2366 pronunțată la data de 21 mai 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția necompetenței generale a instanțelor române, ca neîntemeiată, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției, ca neîntemeiată, a luat act că pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a renunțat la excepția lipsei calității procesuale pasive, a respins cererile reunite, formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției, ca neîntemeiate.

Împotriva considerentelor Hotărârii civile nr. 2366/2018, pronunțată la data de 21 mai 2018 de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a Contencios și Fiscal, în dosarul nr. x/2014, a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe solicitând admiterea recursului așa cum a fost formulat și, în temeiul art. 461 alin. (2) C. proc. civ., să dispună, pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., înlăturarea considerentelor din hotărârea atacată, indicate mai jos, și să le înlocuiască cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii.

Recurentul indică textul:

"În aceste circumstanțe, după ce a luat cunoștință de decizia nr. 1100/2016 a Curții de Casație, secția III, Damasc, și de conduita ilicită a statului sirian, dacă sfatul român, prin pârâtul MAE, nu va aprecia asupra necesității exprimării celei mai ferme reacții permise de dreptul internațional față de această conduită, el va putea fi considerat complice (sub forma încurajării, prin pasivitate, a atitudinii abuzive a statului sirian), iar reclamanta va putea solicita acordarea de despăgubiri, în condițiile legii."

Motivul de recurs care își găsește temeiul de drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. privește împrejurarea că instanța de fond a reținut ca și considerente motive străine de natura cauzei.

Deși cauza dedusă judecății instanței de fond de către reclamanta A. a avut ca obiect "obligația de a face", respectiv "repatrierea fiului acesteia B. în România", instanța își depășește limitele judecății cu care a fost învestită, lărgind obiectul procesual conturat de către reclamantă.

Prin reținerea în considerente a sintagmei "[...], iar reclamanta va putea solicita acordarea de despăgubiri, în condițiile legii. ", prima instanță îi creează reclamantei, în mod artificial, doar printr-o proprie interpretare, fără temei legal, posibilitatea de a uza de aceste considerente, cu putere de autoritate de lucru judecat, pentru solicitarea unor eventuale despăgubiri din partea Ministerului Afacerilor Externe

Motivul de recurs care își găsește temeiul de drept în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. privește împrejurarea că instanța de fond a dat o interpretare proprie și greșită aplicării normelor de drept material.

Astfel, este de neînțeles în ce măsură statul român, prin Ministerul Afacerilor Externe, în realizarea politicii sale exteme, poate fi apreciat, în viziunea unei instanțe române, ca fiind complice al statului sirian. Instanța de fond, prin învestirea ce i s-a făcut, trebuia doar să aplice legea, astfel cum era aplicabilă la data la care i s-a dat spre soluționare cauza.

Prin constatarea de fapt reținută de către prima instanță potrivit căreia statul român ar fi complice al statului sirian, fără a se proba, fără a se argumenta și a se indica temeiurile de drept pe care se bazează, apreciază că se aduce atingere rolului pe care Ministerul Afacerilor Externe îl are în realizarea funcțiilor sale de politică externă.

Prin exprimarea la care judecătorul fondului a simțit nevoia să recurgă, în sensul că "[...] statul român, prin pârâtul MAE, va putea fi considerat complice", nu se argumentează care este legea materială pe care ar fi trebuit să o respecte statul român prin MAE și nu a făcut-o, ci doar se creează un joc emoțional lipsit de rigoare juridică, care este menit să descarce nemulțumirea acumulată de reclamantă, dar fără a depăși limitele unui proces de intenție.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 26 august 2019, s-a fixat termen de judecată la data de 30 septembrie 2021, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând legalitatea sentinței atacate, prin prisma motivelor invocate, în raport de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și C. proc. civ., precum și față de prevederile art. 461 alin. (2) C. proc. civ., Curtea apreciază ca fiind fondat recursul promovat împotriva considerentelor sentinței atacate, pentru argumentele ce succed:

Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând obligarea pârâților la repatrierea în România a fiului său B..

Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Recurentul pârât Ministerul Afacerilor Externe a declarat recurs împotriva considerentelor sentinței nr. 2366/2018, respectiv a solicitat înlăturarea din hotărâre a paragrafului:

"În aceste circumstanțe, după ce a luat cunoștință de decizia nr. 1100/2016 a Curții de Casație, secția III, Damasc, și de conduita ilicită a statului sirian, dacă statul român, prin pârâtul MAE, nu va aprecia asupra necesității exprimării celei mai ferme reacții permise de dreptul internațional față de această conduită, el va putea fi considerat complice (sub forma încurajării, prin pasivitate, a atitudinii abuzive a statului sirian), iar reclamanta va putea solicita acordarea de despăgubiri, în condițiile legii."

Înalta Curte apreciază că se impune înlăturarea din considerentele avute în vedere de judecătorul fondului în motivarea hotărârii sale a paragrafului anterior menționat.

Art. 461 alin. (1) și (2) C. proc. civ. reglementează partea din hotărâre care poate fi atacată și stabilește următoarele:

"(1) Calea de atac se îndreaptă împotriva soluției cuprinse în dispozitivul hotărârii.

(2) Cu toate acestea, în cazul în care calea de atac vizează numai considerentele hotărârii prin care s-au dat dezlegări unor probleme de drept ce nu au legătură cu judecata acelui proces sau care sunt greșite ori cuprind constatări de fapt ce prejudiciază partea, instanța, admițând calea de atac, va înlătura acele considerente și le va înlocui cu propriile considerente, menținând soluția cuprinsă în dispozitivul hotărârii atacate."

Motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea hotărârii se poate cere când aceasta a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material este fondat.

Se reține că, reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâților Ministerul Afacerilor Externe și Ministerul Justiției, obligarea pârâților la repatrierea fiului acesteia B. în România, dar judecătorul fondului a apreciat că "(...) În aceste circumstanțe, după ce a luat cunoștință de decizia nr. 1100/2016 a Curții de Casație, secția III, Damasc, și de conduita ilicită a statului sirian, dacă statul român, prin pârâtul MAE, nu va aprecia asupra necesității exprimării celei mai ferme reacții permise de dreptul internațional față de această conduită, el va putea fi considerat complice (sub forma încurajării, prin pasivitate, a atitudinii abuzive a statului sirian) (...)".

Această aserțiune a judecătorului fondului potrivit căreia statul român prin Ministerul Afacerilor Externe ar fi complice al statului sirian, nu indică temeiurile de drept pe care se bazează și, ca tare, este nelegală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2366 din 21 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, va casa, în parte, sentința recurată, în sensul că va înlătură din sentința atacată următoarele considerente:

"În aceste circumstanțe, după ce a luat cunoștință de decizia nr. 1100/2016 a Curții de Casație, secția III, Damasc, și de conduita ilicită a statului sirian, dacă statul român, prin pârâtul MAE, nu va aprecia asupra necesității exprimării celei mai ferme reacții permise de dreptul internațional față de această conduită, el va putea fi considerat complice (sub forma încurajării, prin pasivitate, a atitudinii abuzive a statului sirian), iar reclamanta va putea solicita acordarea de despăgubiri, în condițiile legii."și va menține în rest sentința recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței civile nr. 2366 din 21 mai 2018 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată, în sensul că înlătură din sentința atacată următoarele considerente:

"În aceste circumstanțe, după ce a luat cunoștință de decizia nr. 1100/2016 a Curții de Casație, secția III, Damasc, și de conduita ilicită a statului sirian, dacă statul român, prin pârâtul MAE, nu va aprecia asupra necesității exprimării celei mai ferme reacții permise de dreptul internațional față de această conduită, el va putea fi considerat complice (sub forma încurajării, prin pasivitate, a atitudinii abuzive a statului sirian), iar reclamanta va putea solicita acordarea de despăgubiri, în condițiile legii."

Menține în rest sentința recurată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 30 septembrie 2021.