ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4179/2022

Ședința publică din data de 22 septembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 03.09.2018, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, solicitând modificarea în parte a deciziei nr. 58 din 06.06.2018, prin introducerea în salariul lunar a unei sume compensatorii prevăzute de art. 38 alin. (6)

1

din Legea-cadru nr. 153/2017, privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

Prin sentința nr. 463 din 08 februarie 2019 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta A., calea de atac promovată fiind întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 octombrie 2021, Înalta Curte a suspendat judecata recursului declarat de reclamanta A., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., constatând că părțile, deși legal citate, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Pe baza referatului întocmit de grefierul de ședință la data de 12.05.2022, în temeiul art. 420 C. proc. civ. instanța a fixat termen în vederea verificării incidenței dispozițiilor art. 416 din același cod.

La data de 15.09.2022, a fost înregistrată la dosarul cauzei cererea de repunere pe rol formulată de recurenta A..

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte reține că pentru a produce efectul întreruptiv al termenului de perimare, cererea de reluare a judecării cauzei trebuie formulată în interiorul termenului de 6 luni de la data suspendării judecării, conform art. 417 C. proc. civ.

În cauză, judecata recursului a fost suspendată prin încheierea din 28.10.2021, iar cererea de reluare a judecății a fost depusă prin poștă, la data de 14.09.2022, conform ștampilei aplicată pe plicul aflat la dosar, după expirarea termenului de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ.

Examinând excepția perimării căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, Înalta Curte reține că potrivit art. 416 alin. (1) și (2) C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă."

Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 28.10.2021, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă.

Încheierea de ședință din data de 28.10.2021 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 28.04.2022.

Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, o cerere de redeschidere a procesului aptă să producă efectul întreruptiv al perimării, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată.

În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării, invocată din oficiu.

Constată perimat recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 463 din 08 februarie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2022.