ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4172/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 18.01.2022, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Inspectoratul General al Politiei Romane - Direcția cazier judiciar, statistică și evidențe operative și Inspectoratul General al Politiei Romane, solicitând instanței să dispună: - în principal, pe cale de ordonanță președințială, suspendarea efectelor înscrierii reclamantului A. în evidențele Registrului național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 de pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. - în subsidiar, pentru ipoteza în care ar exista vreun impediment de orice natură pentru admiterea capătului principal, să se dispună în condițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 suspendarea efectelor înscrierii reclamantului A. în evidențele Registrului național automatizat cu privire la persoanele care au comis infracțiuni sexuale, de exploatare a unor persoane sau asupra minorilor, până la soluționarea definitivă a acțiunii ce formează obiectul dosarului nr. x/2022 de pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 144 din 01 februarie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității cererii de ordonanță președințială, a respins ca inadmisibilă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative și Inspectoratul General al Poliției Române, respingând și cererea de suspendare în baza art. 15 din Legea nr. 554/2004 a efectelor înscrierii reclamantului în evidențele Registrului Național Automatizat.

Recursul principal exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Întâmpinarea și recursul incident depuse de autoritatea pârâtă Pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat. Pârâtul a formulat, totodată, recurs incident împotriva sentinței pronunțate de prima instanță și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., a solicitat casarea în parte a hotărârii, admiterea excepției lipsei calității sale procesuale pasive și respingerea acțiunii reclamantului față de Inspectoratul General al Poliției Române ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Considerentele Înaltei Curți asupra celor două recursuri Analizând, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului principal, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: … d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat." Această normă imperativă instituie în sarcina recurentului obligația de a indica și dezvolta motivele de nelegalitate pe care se întemeiază calea de atac, iar nemotivarea recursului sau motivarea cererii după împlinirea termenului legal, atrage, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., sancțiunea nulității recursului. În prezenta cauză, soluția pronunțată de Curtea de Apel București asupra acțiunii reclamantului putea fi recurată în termen de 5 zile de la comunicare, înăuntrul acestui termen de declarare partea ce promovează calea de atac trebuind să o și motiveze. Hotărârea primei instanțe a fost comunicată reclamantului la data de 11.02.2022, iar ultima zi în care acesta putea declara și motiva recursul este 17.02.2022. Deși promovată în termenul de recurs sus-menționat, respectiv la data de 3.02.2022, cererea de recurs a fost motivată după expirarea termenului legal, absolut și imperativ în care recurentul A. trebuia să îndeplinească această obligație procesuală, respectiv la data de 18.02.2022 (email fila x). Pentru considerentele expuse, neidentificând existența vreunui motiv de ordine publică, care ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, în temeiul art. 489 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va constata nulitatea recursului principal, pentru nemotivare în termen. În acest context, dată fiind soluția de constatare a nulității recursului principal, Înalta Curte reține că în privința recursului incident sunt aplicabile prevederile art. 491 alin. (1) C. proc. civ.: "(1) Recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. (...)" și art. 472 alin. (2) Cod din același cod, conform cărora: "Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect." Pentru considerentele expuse și temeiurile de drept menționate, Înalta Curte va constata nulitatea recursului principal declarat de reclamantul A. și va respinge recursul incident declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române, ca fiind rămas fără efect.