ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 340/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal Prin cererea adresată Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 25 iulie 2018 și înregistrată sub nr. x/2018 reclamantul A. S.R.L. prin administrator A., a chemat în judecată pârâta B., pentru ca prin sentința civilă ce o va pronunța, instanța să dispună anularea răspunsului primit de la echipa B. prin care proiectul său nu a fost declarat eligibil, obligarea B. la emiterea unei motivări asupra respingerii proiectului înregistrat sub numărul x/24.09.2017, obligarea B. la efectuarea plății în cuantum de 415.180 euro reprezentând - ajutor nerambursabil și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 137 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei B.. S-a respins acțiunea în contencios administrativ având ca obiect "anulare act administrativ" formulată de reclamantul A. S.R.L. - prin administrator A. în contradictoriu cu pârâta B. cu sediul în municipiul Vatra - Dornei, județul Suceava, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate procesuală de folosință.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamantul arătând că, întrucât pârâta B. nu a formulat întâmpinare în procedura de regularizare, nu a respectat termenul prevăzut de lege, motiv pentru care, instanța de fond ar fi trebuit sa aibă in vedere dispozițiile art. 208 din C. proc. civ. și să decada pârâta din dreptul de a mai invoca excepții si de a mai propune probe. În mod greșit, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale de folosința invocata de pârâtă prin notele de ședința depuse de către domnul profesor univ. dr. C.. A precizat recurentul că a întocmit proiectul si l-a înaintat către B.- GRANTURI NORVEGIENE, fiind respins. La data de 22.11. 2017, a primit un răspuns în sensul că proiectul înregistrat sub nr. x/24.09.2017, în urma evaluării de către comisia norvegiana, nu a fost declarat eligibil, având posibilitatea de a formula contestație. În urma primirii acestui răspuns, a formulat contestație pe care a înaintat-o către B. în termen legal, însă nu a primit nici un răspuns, situație în care s-a formulat prezenta acțiune Proiectul a fost înregistrat sub nr. x din data de 24.09.2017, fiind depus la adresa de corespondenta (mail): alternative@wgz. Ro. Pentru aceste motive s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, si pe cale de consecința, admiterea acțiunii.

Apărările formulate în cauză La dosar s-a formulat întâmpinare din partea Centrului de Economie Montană CE - MONT Vatra Dornei, instituție din cadrul Institutului Național de Cercetări Exonomice Costin Kirițescu, prin director, care a invocat lipsa calității procesuale. S-a învederat că recurentul - reclamant a chemat in judecată o entitate B. care nu are nicio legătură cu adresa la care se efectuează comunicările, respectiv a Centrului de Economie Montană CE - Mont Vatra Dornei, astfel că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității de folosință.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin acțiunea dedusă judecății, reclamantul A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta B., cu sediul în localitatea Vatra Dornei, județul Suceava, solicitând instanței anularea răspunsului primit de la pârâtă, prin care proiectul său privind achiziționarea unei ambulanțe veterinare nu a fost declarat eligibil, obligarea pârâtei la emiterea unei motivări asupra respingerii proiectului și la efectuarea plății în cuantum de 415.180 euro, reprezentând ajutor nerambursabil, cu cheltuieli de judecată. Pentru primul termen de judecată, la dosarul cauzei au fost depuse note de ședință de către domnul prof. univ. dr. C., în calitate de director al Centrului de Economie Montană, CE-MONT Vatra Dornei, instituție fără personalitate juridică ce funcționează în cadrul Institutului Național de Cercetări Economice "Costin C. Kirițescu", cu sediul în localitatea Vatra Dornei, județul Suceava, prin care invocă faptul că entitatea indicată de reclamant ca fiind pârâta, B., în realitate nu există și nu a existat niciodată la adresa indicată în cuprinsul cererii. La această adresă își are sediul Centrul de Economie Montană, CE-MONT Vatra Dornei, instituție care nu are nici o legătură cu pretenția reclamantului, neavând atribuții în gestionarea fondurilor europene. A menționat totodată că, încă din anul 2017, reclamantul a trimis corespondență la aceeași adresă, având ca destinatar B., în ciuda răspunsului instituției pe care o reprezintă, prin care i se preciza eroarea în identificarea destinatarului. Având în vedere că reclamantul, căruia îi incumba sarcina probei, nu a dovedit că pârâta este o entitate constituită potrivit legii, în sensul dispozițiilor art. 56 alin. (2) C. proc. civ., curtea de apel in urma precizărilor solicitate reclamantului cu privire la cadrul procesual și persoana juridică cu care înțelege a se judeca, a admis excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtei și a respins acțiunea ca fiind introdusă în contradictoriu cu o persoană lipsită de capacitate procesuală de folosință, pentru motive pe care Inalta Curte le constată intemeiate. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate. Textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar. Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8 din C. proc. civ. Analizând cererea de recurs a reclamantului din această perspectivă, Înalta Curte constată că, sub un prim aspect s-a invocat încălcarea de către prima instanță a dispozițiilor art. 208 din C. proc. civ., cu privire la neconstatarea decăderii pârâtului de a depune și invoca excepții, împrejurare care poate fi încadrată in cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la pct. 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Reține însă Inalta Curte că textul invocat de recurent, respectiv al art. 208 din C. proc. civ., prevede că excepțiilor de ordine publică nu li se aplică această regulă a decăderii din dreptul de a mai fi invocate în condițiile nedepunerii întâmpinării. Or instanța de fond în urma demersurilor întreprinse a reținut că reclamantul nu a făcut dovada chemării in judecată a unei autorități publice, sau autorități asimilate în sensul art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, constatând că cererea este formulată împotriva unei entități-pârâte lipsite de capacitate procesuală de folosință, care reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi si obligații pe plan procesual. Potrivit art. 56 din C. proc. civ. lipsa capacitații de folosință poate fi invocată în orice stare a procesului, excepția fiind de ordine publică, astfel că motivul de recurs este neîntemeiat. Cu privire la dezlegarea dată de prima instanță cererii de chemare în judecată, Inalta Curte reține in lipsa indicării temeiului de drept al căii de atac, că potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, când hotărârea pronunțată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, textul normativ în discuție vizând esențialmente o potențială neconcordanță a hotărârii primei instanțe cu prevederile legale aplicabile cauzei. Analizând cererea de recurs, în aceste repere Inalta Curte constată că recurentul - reclamant nu a formulat nicio critică privind greșita aplicare a normelor de drept material, solicitând Inaltei Curți o reapreciere a materialului probator cu privire la conținutul corespondențe electronice, atribuită de reclamant B., cu competențe în gestionarea unor fonduri europene, granturi norvegiene. Or, această împrejurare nu se circumscrie cazului de casare prevăzut la pct. 8 și niciunui alt caz de casare din cele prevăzute la art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. fiind vorba, de aprecieri care se sprijină pe analiza unor aspecte de fapt, nu pe o interpretare a normei juridice. Aceasta întrucât, pentru a fi incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, respectiv de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., trebuie ca motivele invocate să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.