AFFAIRE GROZESCU c. ROUMANIE

RESPONDENT

ROU

HOTĂRÂRE

27.09.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de l'art. 6-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

AFFAIRE GROZESCU c. ROUMANIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA CAUZA GROZESCU c. ROMÂNIA (solicitarea nr. 17309/02) HOTĂRÂREA STRASBURG 27 septembrie 2007 DEFINITIVF 27/12/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite la art. 44 alin. (2) din Convenție. În cauza Grozescu c. România, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), care se află într-o cameră compusă din dnii. B.M. Zupančič, președinte, C. Bîrsan, E. Fura-Sandström, A. Gyulumyan, E. Myjer, I. Ziemel, I. Berro-Lefèvre, judecătorii mei, și al dlui S. Quesada, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 6 septembrie 2007, Rend hotărăște aici, adoptat la această dată procedura La originea cazului (n 17309/02) îndreptat împotriva României și al cărui resortisant al acestui stat, dl Alexandru Stefan Grozescu ( La 22 martie 2006, Curtea a decis să comunice cauza formulată de art. 6 alin. (1) din Convenția guvernului. Prevalând de dispozițiile art. 29 alin. (3) a decis că va fi examinată în același timp admisibilitatea și temeinicia cauzei. Reclamantul s-a născut în 1960 și locuiește în București. Reclamantul și G.S.B. s-au căsătorit la 30 noiembrie 1984. La 20 iulie 2000, reclamantul sesizează Tribunalul de Primă Instanță din București cu o acțiune împotriva G.S.B. care solicită pronunțarea divorțului și a declarat că este de acord ca fosta sa soție să își păstreze numele marital. În ședința din 12 octombrie 2000, reclamantul a solicitat Tribunalului să ordone GSB să își reia numele de fată. G.S.B. a făcut o cerere reconvențională, solicitând instanței să pronunțe divorțul și lăsând la aprecierea sa cererea privind numele. Prin hotărârea din 7 decembrie 2000, instanța a pronunțat divorțul reclamantului de la GSB la erorile exclusive ale reclamantului și a declarat că G.S.B. ar trebui să poarte numele său de fată, în lipsa acordului reclamantului. G.S.B. a răspuns la această hotărâre, solicitând permisiunea de a-și păstra numele de soție, pe motiv că reclamantul și-a dat acordul în acest scop. Prin hotărârea din 18 iunie 2001, tribunalul departamental din București a respins apelul, pe motiv că nu există, în acest caz, niciun motiv pentru care să i se permită să-și poarte numele de soție fără acordul reclamantului. G.S.B. a formulat o acțiune împotriva acestei hotărâri în fața Curții de Apel de la București și a afirmat că, conducerea mai multor societăți, ea era cunoscută sub numele de marital în mediul profesional. De asemenea, ea a afirmat că, în cererea sa introductivă de judecată, reclamantul și-a dat acordul pentru a-și păstra numele marital. În observațiile sale ca răspuns, reclamantul a respins aceste argumente, susținând că G.S.B. era asociatul unic al unei societăți care a aparținut înainte de 2000 reclamantului, că aceasta conducea și o societate care aparținea fiicei sale și că erau în curs de desfășurare proceduri penale împotriva acesteia. 10. În fața Curții de Apel a avut loc o singură ședință, la 12 decembrie 2001 În cursul acestei audieri, în absența GSB și a avocatului său, după audierea avocatului reclamantului, Curtea de Apel a declarat dezbaterile închise și a pronunțat hotărârea în deliberare. La scurt timp după plecarea avocatului reclamantului, G.S.B. s-a prezentat în fața Curții de Apel. Curtea a decis să redeschidă dezbaterile și să îl audieze pe G.S.B. în absența reclamantului sau a avocatului său. G.SB. a depus dovada că plătise taxa de timbru și a cerut instanței de apel să-i facă recurs și să-i permită să-și poarte numele marital. 11. Printr-o hotărâre din aceeași zi, Curtea de Apel a primit recursul GSB și a autorizat-o să-și poarte numele de soție, pe motiv că era cunoscută sub acest nume în mediul profesional și că reclamantul și-a dat acordul în cererea sa introductivă de judecată, chiar dacă și-a modificat ulterior poziția. II. DREPTUL INTERN PERTINENT 12. Tribunalul nu poate decide asupra unei cauze decât după ce a citat părțile în care acestea din urmă s-au prezentat în fața sa (...) art. 127 Dezbaterile au loc oral în fața instanței, cu excepția cazului în care legea prevede altfel. art. 137 (1) Tribunalul hotărăște mai întâi cu privire la excepțiile de procedură și cele care fac inutilă, în totalitate sau parțial, judecata pe fond. (2) Excepțiile nu pot fi anexate la fond decât în măsura în care, pentru a decide aceste excepții, este necesar să se procedeze la măsuri de cercetare care vizează fondul cauzei. art. 147 Dezbaterile care au avut loc în cadrul unei ședințe sunt menționate în hotărâre înainte de a se pronunța dreptul semnat de judecători și de grefier. În cazul în care instanța se consideră informată, președintele declară dezbaterile închise. art. 151 Cazul poate fi repus în funcție, în cazul în care instanța consideră că sunt necesare noi clarificări. art. 294 alineatul (1) În apel, nu este posibil să se schimbe calitatea părților la procedură, cauza și obiectul acțiunii, nici să se formuleze noi cereri. Excepțiile de procedură și alte mijloace de acest gen nu sunt considerate cereri noi (...) art. 316 Dispozițiile care reglementează procedura de apel se aplică, de asemenea, recursului, în măsura în care acestea nu sunt contrare celor prezentate în prezentul capitol. 13. Codul familiei art. 40 alineatul (1) La dizolvarea căsătoriei prin divorț, în cazul în care soții consimt la aceasta, mirele care (...) a purtat numele celuilalt soț are dreptul de a păstra acest nume după divorț. art. 40 alineatul (2) Din motive întemeiate, judecătorul poate autoriza acest drept chiar și în absența unui acord al celuilalt soț. ÎN DREPTUL PRIVIND VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 6 ALINEATUL (1) DIN CONVENȚIE14, reclamantul invocă o necunoaștere a principiului contradictoriui, astfel cum se prevede la art. 6 alineatul (1) din Convenție, pe motiv că fosta sa soție a fost audiată de Curtea de Apel, la data de 12 În decembrie 2001, fără ca el sau avocatul său să fie prezenți. art. 6 alineatul (1) din Convenție este astfel formulat Orice persoană are dreptul la audierea echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) asupra admisibilității 15. Curtea constată că acest motiv nu este vădit nefondat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Curtea subliniază, de asemenea, că acesta nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate; prin urmare, acesta trebuie declarat admisibil. Reclamantul susține că atât documentele privind plata taxei de timbru, cât și concluziile orale privind căile de atac constituie elemente importante ale procedurii care, în temeiul articolelor 85 și 127 din Codul de procedură civilă, ar fi trebuit să facă obiectul unei dezbateri între părți. De asemenea, constată că, în orice caz, chiar dacă Curtea de Apel nu a considerat necesară amânarea întregului proces, în temeiul articolului 137 din Codul de procedură civilă, aceasta nu putea să se pronunțe decât cu privire la excepția privind neplata taxei de timbru fără a aborda fondul cauzei. În această privință, reclamantul subliniază că, în ședința din 12 decembrie 2001, a prezentat concluzii orale numai cu privire la excepția neplății taxei de timbru și nu la fondul cauzei. Prin urmare, Curtea de Apel ar fi trebuit să amâne cazul pentru a-i oferi posibilitatea de a răspunde la observațiile orale ale G.S.B. cu privire la fond. 17. Reclamantul ia notă, de asemenea, de faptul că fosta sa soție a formulat pentru prima dată cererea expresă de a-și păstra numele marital în fața instanței de apel și că argumentele sale cu privire la faptul că a fost cunoscută sub acest nume în mediul profesional au fost prezentate pentru prima dată în fața Curții de Apel. Prin urmare, acesta nu a beneficiat de o dezbatere orală contradictorie cu privire la argumentul care a influențat Curtea de Apel în luarea deciziei sale și care și-a întemeiat hotărârea. 18. Guvernul arată că procedura în cauză intră sub incidența dreptului civil și că autoritățile naționale beneficiază de o marjă de apreciere mai mare decât în materie penală. În plus, în temeiul dreptului intern, deși instanța de apel este competentă să judece cauza în fapt și în drept, aceasta se limitează la a verifica dacă hotărârile instanțelor inferioare sunt afectate de arbitraritate, fără ca părțile să poată prezenta în fața sa noi cereri. Guvernul subliniază, de asemenea, că, astfel cum reiese din hotărârea din 12 decembrie 2001, fosta soție a reclamantului nu a făcut decât să verse la dosar dovada că a plătit cheltuielile de procedură și a solicitat Curții de Apel să facă obiectul unei căi de atac, fără a prezenta argumente în acest sens. Cu toate acestea, potrivit guvernului, a trage consecințe excesive din absența reclamantului în acest moment al procedurii nu ar fi de natură să protejeze interesele părților și ale unei bune administrări a justiției. 20. Guvernul observă, de asemenea, că argumentele reclamantului au fost ascultate în primă instanță și în apel de către instanțele care au judecat în esență cererea fostei sale soții de a-și păstra numele marital și, în plus, a avut cunoștință de toate dovezile depuse la dosar și de căile de atac ale G.S.B., la care a avut posibilitatea să răspundă în scris. 21. Curtea constată că starea civilă a persoanelor intră sub incidența drepturilor cu caracter civil în sensul articolului 6 alineatul (1) ( Mustafa c. Franța, n 63056/00, Hotărârea din 17 iunie 2003, § 14). Aceasta reamintește de la început jurisprudența sa, potrivit căreia dreptul la o procedură contradictorie, în sensul art. 6 alin. (1), implică, în principiu, dreptul părților la un proces, penal sau civil, de a lua cunoștință de orice document sau observație prezentată judecătorului, chiar și de un magistrat independent, în vederea influențării deciziei sale, și de a o discuta (a se vedea, printre altele, Morel c. Franța, n 34130/96, § 27, CEDO 2000-VI Meftah și alții c. Franța [GC], n 32911/96, 35237/97 și 34595/97, § 51, CEDO 2002 VII și Augusto c. Franța, n 71665/01, § 50 CEDO 2007 ... (extract) 22. Curtea constată, de asemenea, că nu este important ca cauza să intre sub incidența unui litigiu civil în care, după cum reamintește pe bună dreptate guvernul, autoritățile naționale se bucură de o libertate mai mare decât în domeniul penal (Lobo Machado c. Portugalia, Hotărârea din 20 februarie 1996, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1996 I, p. 206-207, § 31 și Vermeulen Belgia, Rec., p. I, p. 234, §. Într-adevăr, din Hotărârile Lobo Machado Vermeulen citate anterior reiese că, în această privință, cerințele care decurg din dreptul la o procedură contradictorie sunt aceleași atât cu cele civile, cât și cu cele penale (p. 206, § 31, și, respectiv, p. 234, § 33). Curtea consideră că trebuie luate în considerare caracteristicile specifice ale procedurii în cauză atunci când sunt în joc cerințele articolului 6 alineatul (1) din convenție [ mutatis mutandis Meftah și altele] În această privință, Comisia constată că, în acest caz, Curtea de Apel a decis să redeschidă dezbaterile, fără a-l informa pe solicitant, după ce a pronunțat hotărârea în deliberare. După anularea hotărârilor pronunțate de instanțele judecătorești de primă instanță și de apel, Curtea de Apel a pronunțat o nouă hotărâre pe fond, nefavorabilă reclamantului (a se vedea mutatis mutandis, Constantinescu c. România, n 28871/95, § 52, CEDO 2000 VIII. Prin urmare, Curtea nu poate decât să constate că procedura internă a continuat fără știrea reclamantului. 24. În plus, Curtea constată că hotărârea din 12 decembrie 2001 s-a bazat în mare parte pe argumentul prezentat de G.S.B. pentru prima dată în apel, și anume că era cunoscută în mediul profesional sub numele de soție. Desigur, reclamantul a avut posibilitatea de a răspunde acestui argument în observațiile sale scrise prezentate în fața Curții Cu toate acestea, GSB a putut prezenta concluzii orale în fața Curții de Apel fără ca reclamantul sau avocatul său să fie prezent și fără posibilitatea de a cunoaște ulterior conținutul și conținutul acestora Cu toate acestea, chiar dacă aceste concluzii au fost foarte scurte, este indiscutabil că G.S.B. a solicitat în mod explicit admiterea acțiunii sale; aceste concluzii au vizat în mod evident influențarea deciziei Curții de Apel; prin urmare, ar fi trebuit să i se ofere reclamantului posibilitatea de a le comenta dacă dorește. 25. Concluziile orale ale G.S.B. nu au prezentat niciun fapt sau argument care nu figurează deja în dosar, această apreciere, în realitate, aparține doar părților la litigiu: este de competența acestora să judece dacă un document solicită observații (Nideröst-Huber Elveția, Hotărârea din 18 februarie 1997, Rec., 1997-I, p. 108). 29). Este vorba, printre altele, de încrederea justițiabililor în funcționarea justiției: aceasta se bazează, printre altele, pe asigurarea faptului că s-a putut exprima pe orice document la dosar. În plus, Curtea observă că, în măsura în care Hotărârea din 12 decembrie 2001 a consemnat pe scurt că G.S.B. a fost audiată și a solicitat Curții de Apel să facă recurs, iar reclamantului nu i s-a putut permite să verifice conținutul concluziilor orale ale GSB și dacă acestea s-au limitat la a-și reproduce căile de atac. 26. În măsura în care art. 6 alineatul (1) din convenție vizează în primul rând protejarea intereselor părților și ale bunei administrări a justiției (a se vedea mutatis mutandis Acquaviva c. Franța, Hotărârea din 21 noiembrie 1995, seria A n 333 A, p. 17, § 66), aceste elemente sunt suficiente pentru a concluziona că cauza reclamantului nu a fost ascultată în mod echitabil, din cauza lipsei unei dezbateri contradictorii în cadrul procedurii de recurs. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenție. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 8 DIN CONVENȚIE 27. Reclamantul se plânge de încălcarea dreptului său la respectarea vieții sale private, pe motiv că autorizația acordată fostei sale soții de a-și purta numele după divorț i-a cauzat prejudicii de ordin moral, din cauza faptului că a făcut obiectul unei urmăriri penale pentru fals. Orice persoană are dreptul la respectarea vieții sale private și familiale, a domiciliului și a corespondenței sale. Nu poate interveni o autoritate publică în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această interferență este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea națională, securitatea publică, binele public 28 Curtea constată că acest motiv este direct legat de motivul examinat în temeiul articolului 6 alineatul (1) din Convenție și îl declară admisibil. având în vedere concluziile sale cu privire la această dispoziție de la punctele 22-26 de mai sus și având în vedere că nu poate specula cu privire la rezultatul procedurii, Comisia consideră că nu este necesar să se examineze separat temeinicia motivului întemeiat pe art. 8 din convenție. III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIE 29. În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei părți contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. 000 de euro (EUR) pentru prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit din cauza încălcării dreptului la un proces echitabil și a dreptului la viață privată, având în vedere autorizația acordată fostei sale soții de a-și purta numele după divorț. 31 Guvernul consideră că suma solicitată excesiv și consideră că nu există nicio legătură de cauzalitate între pretinsul prejudiciu și presupusa încălcare a articolului 6 alineatul (1) din convenție. satisfacție echitabilă, rezidă în cazul de față în faptul că reclamantul nu a beneficiat de un proces echitabil în fața instanțelor naționale. Cu toate acestea, Curtea nu poate specula cu privire la rezultatul procesului în caz contrar, dar nu consideră că este rezonabil să se considere că persoana în cauză a suferit un prejudiciu moral real în procesul respectiv, însă consideră că acesta a fost compensat suficient prin constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție. De asemenea, reclamantul solicită 400 EUR pentru cheltuielile și cheltuielile de judecată efectuate în fața Curții, fără a prezenta documente justificative. 34. Guvernul ia notă de faptul că reclamantul nu a furnizat nicio justificare pentru a dovedi realitatea cheltuielilor și cheltuielilor de judecată solicitate și consideră că, prin urmare, nu ar trebui să i se aloce nicio sumă în acest sens. 35. Potrivit jurisprudenței Curții, un solicitant nu poate obține rambursarea cheltuielilor sale și cheltuielilor de judecată decât în măsura în care se stabilesc realitatea lor, necesitatea lor și caracterul rezonabil al ratei lor. Curtea admite că reclamantul a suportat cheltuieli pentru corectarea încălcării Convenției la nivel european. Având în vedere gradul relativ redus de complexitate a prezentei cauze, care urmează unei jurisprudențe bine stabilite și acționând în mod echitabil, după cum dorește art. 41 din Convenție, Curtea consideră rezonabilă alocarea a 400 EUR pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 36. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declară cererea admisibilă A se vedea că a existat o încălcare a articolului 6 alineatul (1) din Convenția menționată faptul că nu este necesar să se examineze, pe fond, motivul întemeiat pe art. 8 din Convenție afirmă că constatarea încălcării articolului 6 alineatul (1) din Convenție oferă în sine o satisfacție echitabilă suficientă pentru prejudiciul moral suferit de dl Grozescu afirmă că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea a devenit definitivă în conformitate cu art. 2 din convenție, 400 EUR (patru sute EUR) pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată suma în cauză va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data regulamentului și ar trebui adăugată la aceasta orice sumă care poate fi datorată ca impozit că, de la expirarea termenului respectiv și până la plată, această sumă va crește cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, plus trei puncte procentuale Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Adoptată în limba franceză și apoi comunicată în scris la 27 septembrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Santiago Quesada Boštjan M. Zupančič Moduler Președintele