ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 334/2022

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, la data de 22.08.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR. și SS., în contradictoriu cu parații Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

Obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - ordonator secundar de credite la anularea Deciziei nr. 298 din data de 11.07.2018 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate și a specialiștilor IT din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015;

Obligarea pârâților, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București - ordonator secundar de credite la anularea Deciziei nr. 297 din data de 11.07.2018, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare personalului conex personalului auxiliar de specialitate din Parchetului de pe lângă Tribunalul București, cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 pentru perioada 09.04.2015 -30.11.2015;

Prin cererea precizatoare reclamanții au arătat că solicită și anularea Hotărârii nr. 75 din 06.08.2018 emisă de Colegiul de Conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București în soluționarea contestației, pentru aceleași motive.

Prin sentința civilă nr. 952 din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curtea de Casație și Justiție și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație Și Justiție, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a admis în parte acțiunea promovată de reclamanți în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe Lângă Curtea de Apel București, astfel cum a fost precizată.

S-a anulat, în parte, Hotărârea Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București nr. 75 din data de 06.08.2018, în ceea ce îi privește pe reclamanți, precum și art. 1 din Decizia nr. 297 din data de 11.07.2018 și art. 1 din Decizia nr. 298 din data de 11.07.2018, decizii emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în ceea ce îi privește pe reclamanți.

A fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București să emită pentru reclamanți noi decizii de salarizare cu luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 445,5 pentru perioada 09.04.2015-30.11.2015.

S-a respins în rest acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie

A fost criticată soluția instanței de fond în ceea ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, întrucât Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție stabilește grilele de salarizare pentru întregul personal ce intră în categoria personalului auxiliar de specialitate, personalului conex și specialiștilor IT, pârâtul neprocedând la emiterea unor noi grile pentru intervalul 09.04.2015- 30.11.2015, ca urmare a aplicării valorii de referință sectoriale stabilite de instanța de fond.

Întrucât astfel de grile sunt emise doar de ordonatorul principal de credite din cadrul Ministerului Public, s-a apreciat că Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție are legitimare procesuală pasivă.

Pe fondul acțiunii, prezentând cadrul legal reprezentat de adoptarea Legii cadru nr. 284/2010- privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, completată anual cu alte legi privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar și reîncadrarea acestuia, pe fondul unor măsuri de reducere a cheltuielilor publice și stabilirii unor măsuri fiscal-bugetare: Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, O.U.G. nr. 30/2010 pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 37/2008 privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 283/2011, O.U.G nr. 84/2012 privind stabilirea salariilor personalului din sectorul bugetar în anul 2013, prorogarea unor termene din acte normative, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, O.U.G. nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte masuri în domeniul cheltuielilor publice, O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice și O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare, astfel cum a fost modificată și completată ulterior prin O.U.G. nr. 20/2016, s-a arătat că nu se poate proceda la acordarea altei valori (445,5 RON), retroactiv pentru intervalul 09-04.2015-30.11.2015, astfel cum a dispus instanța de fond, având în vedere inexistența în plată a unui salariu stabilit în raport de această valoare.

A mai arătat recurentul - pârât că soluția adoptată prin hotărârile de colegiu contestate este în deplină concordanță cu cele statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 794/15.12.2016.

Întrucât soluția dispusă de prima instanță încalcă principiul neretroactivității legii, și în contextul inexistenței unor aspecte invocate prin cererea introductivă de instanță, care ar putea fi calificate ca întemeiate și care ar putea determina anularea Hotărârii Colegiului de conducere nr. 75/06.08.2018 și a Deciziilor nr. 297/298/11.07.2018, s-a solicitat în baza art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, cu consecința respingerii în totalitate a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, inclusiv pe capetele de cerere accesorii(privind emiterea unor noi decizii de salarizare), a căror admitere este condiționată de soluționarea favorabilă a cererii principale.

Intimații reclamanți au depus întâmpinare prin care au solicitat anularea recursului ca nemotivat, excepție respinsă de instanță în ședință publică, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, hotărârea atacată reflectând o corectă aplicare a cadrului legal, problema de drept fiind dezlegată și prin decizia Curții Constituționale nr. 794/2016.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită cu o cerere prin care reclamanții, personal auxiliar și specialiști I.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, au contestat, în esență, valoarea de referință sectorială care a fost avută în vedere la stabilirea salariilor de bază brute lunare și data de la care s-a dispus aplicarea, pentru reclamanți, a unei valori de referință sectorială de 445,5 RON

Totodată, s-a solicitat obligarea pârâților la emiterea unei noi decizii de încadrare pentru reclamanți pentru perioada 09.04.2015 - 30.11.2015.

Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea, prin raportare la Decizia nr. 23/2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și la Decizia CCR nr. 794/2016.

In ceea ce privește motivul de recurs referitor la greșita admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 36 din C. proc. civ., potrivit căruia "Calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății".

În consecință, calitatea procesuală este determinată de transpunerea în plan procesual a subiectelor raportului juridic de drept substanțial dedus judecății. În cazul acțiunilor în contencios administrativ prin care se urmărește anularea unui act administrativ calitatea procesuală pasivă revine emitentului actului administrativ a cărui anulare se solicită. În ceea ce privește cererile de anulare a deciziilor și de emitere a unor noi decizii prin care drepturile salariale să fie stabilite în modalitatea solicitată de reclamanți Înalta Curte va reține că are calitate procesuală pasivă numai Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în calitate de autoritate emitentă a actelor administrative atacate, respectiv, în calitate de autoritate competentă pentru emiterea unor noi acte administrative de stabilire a drepturilor salariale pentru personalul auxiliar și specialiștii IT.

Această concluzie se impune în raport cu prevederile art. 92 și 93 din Legea nr. 304/2004, care stabilesc atribuțiile Procurorului General în administrarea parchetului și calitatea de ordonator secundar, neputându-se reține o obligație generală din partea ordonatorului principal, în raport de considerentele Deciziei nr. 13/2016, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție (Complet RIL) a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, a stabilit că "în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 21 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, ale art. 7 alin. (3) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea și funcționarea Ministerului Afacerilor Interne, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile art. 4 din O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii cu modificările și completările ulterioare și ale art. 222 din C. civ., adoptat prin Legea nr. 287 din 17 iulie 2009, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Afacerilor Interne, în calitatea sa de ordonator principal de credite, nu are calitate procesuală pasivă în litigiile dintre angajați și instituțiile/unitățile cu personalitate juridică aflate în subordinea sa, având ca obiect solicitarea unor drepturi de natură salariala."

În ceea ce privește fondul recursului, Înalta Curte reține ca fiind legală sentința sub aspectul stabilirii includerii în calculul indemnizațiilor de încadrare brute, începând cu data de 09 aprilie 2015, a unei valori de referință sectoriale de 405 RON majorată cu 10% (445,5 RON), având în vedere că hotărârile judecătorești prin care a fost recunoscută această valoare sectorială, în condițiile in care prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 s-a statuat că egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să se facă avându-se în vedere nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare, stabilit și prin raportare la drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești existent la nivel de familie ocupațională, fără să menționeze că este vorba despre nivelul maxim aflat în plată.

În ceea ce privește argumentul aplicării retroactive a dispozițiilor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, Înalta Curte constată că, potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre, forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a reclamanților în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1

2

) din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Prin urmare, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Așadar, argumentul recurentului este prezentat în mod eronat ca fiind unul care ține de temporalitatea aplicării deciziilor Curții Constituționale. În realitate, aplicarea unitară și generală a dispozițiilor legale incidente în materia salarizării, inclusiv pentru perioada anterioară publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, reprezintă mijlocul de înlăturare a inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, scop urmărit de legiuitor la edictarea O.U.G. nr. 20/2016.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva sentinței civile nr. 952 din 13 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2022.