ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 331/2022

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 22.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurentei, a solicitat anularea deciziei nr. 80/22.12.2017 emisa de către Consiliul Concurentei, în ceea ce privește dispozițiile luate împotriva societății reclamante, cu consecința înlăturării obligațiilor stabilite în sarcina acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 1244 din 1 aprilie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Concurenței, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru următoarele motive de nelegalitate: - hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, întrucât deși instanța de fond a reținut ca reclamanta nu a concretizat sub nicio forma propunerile analizate în cadrul Adunărilor Generale, a constatat ca a realizat practici anticoncurentiale doar prin aceea că nu s-a opus în mod vădit, aspect evident nelegal din simpla perspectiva a faptului ca dezacordul se realizează în mod real prin neachiesarea si nepunerea în practica a eventualelor masuri anticoncurențiale (motiv de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.); - hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la modul in care instanța de fond a dat eficiență normei care privește acceptarea tacita a unei practice anticoncurentiale, atâta vreme cât aceasta nu s-a concretizat sub nicio formă, recurenta - reclamantă nu s-a raliat la modalitatea de calcul si la nicio măsura anticoncurentiala; - simplul fapt ca reclamanta nu a modificat preturile serviciilor potrivit propunerilor realizate în Adunările B. denotă în mod evident detașarea si infirmarea, respectiv o opunere cu privire la practicile anticoncurentiale; - reclamanta nu a semnat Procesul Verbal al Adunării Generale din data de 19.05.2015 a B., astfel încât nu i se poate imputa, prin reprezentantul său faptul ca a aprobat tacit o inițiativa nelegală; - nelegalitatea si netemeinicia deciziei a cărei anulare o solicită rezultă și din aceea că, pe de o parte Consiliul Concurentei susține ca practica anticoncurențială ar consta strict doar în aceea ca nu s-ar fi opus (delimitat) la procesul-verbal în cauza, prin care a fost încunoștințată de existența, respectiv de faptul ca se lucrează la grila de calcul pentru stabilirea tarifului orar minim, iar pe de alta parte, reclamanta precum si alte societăți au fost sancționate cu un cuantum majorat pentru faptul ca au continuat activitatea anticoncurențială. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate si admiterea contestației împotriva Deciziei nr. 80/2212.2017 emise de către Consiliul Concurentei, pe care o consideră netemeinica si nelegală, solicitând anularea deciziei atacate în ceea ce privește dispozițiile luate împotriva reclamantei, cu consecința înlăturării obligațiilor stabilite în sarcina acesteia, cu cheltuieli de judecată.

Apărările formulate în cauză Intimatul - pârât Consiliul Concurenței a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, având în vedere că nu se formulează critici ale sentinței, ci se reiau argumentele din fața instanței de fond. În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că prima instanță a făcut o corectă apreciere a materialului probator raportat la participarea recurentei - reclamante la fapta anticoncurențială.

Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente: Argumente de fapt și de drept relevante Prin Ordinul președintelui Consiliului Concurentei nr. 237/06.05.2015 a fost declanșată, din oficiu, o investigație privind posibila încălcare a art. 5 alin. (1) din Legea concurentei nr. 21/1996 de către C. și membrii acesteia, prin schimbul de informații, în ceea ce privește preturile și modul acestora de formare pe piața serviciilor furnizate de către agențiile de securitate private. Prin Ordinul președintelui Consiliului Concurenței nr. 38/19.01.2016, investigația a fost extinsă asupra D. (în continuare "D.") și membrilor acesteia. Prin ordinul de extindere, investigația a cuprins D. și membrii acesteia, și anume: E. (în continuare, "E."), inclusiv membrii acesteia - în număr de 13 întreprinderi, F., inclusiv membrii acesteia - în număr de 142 întreprinderi, și B. (în continuare B.), inclusiv asupra membrilor acestuia în număr de 34 întreprinderi. Reclamanta este membra a B.. Investigația s-a finalizat prin decizia Consiliului Concurenței nr. 80/22.12.2017, în cuprinsul căreia s-au consemnat următoarele: pct. 86: În procesul-verbal al Adunării generale din data de 19.05.2015 a fost consemnat faptul că membrilor prezenți li s-a adus la cunoștință că "se lucrează la grila de calcul pentru stabilirea tarifului orar minim". Niciuna dintre întreprinderile participante nu s-a delimitat, nu a denunțat public practica anticoncurențială. pct. 90: Și în prezent pe site-ul D., respectiv pe site-ul E. există comunicatul referitor la lansarea oficială a Manualului European pentru Achiziția de Servicii de Securitate de Calitate în care se precizează că: "în condițiile în care, de la 1 iulie, salariul minim garantat în România va crește până la 1050 RON, conform simulărilor efectuate de D., pentru un serviciu realizat cu deplina respectare a legislației tariful nu poate fi mai mic de 9,95 RON. Deși autoritatea de concurență a avut nenumărate întâlniri cu părțile în care a fost explicat obiectul încălcării, acest preț minim pe oră nu a fost retras de pe site și niciuna dintre părți nu s-a delimitat, nu a denunțat public practica anticoncurențială. Astfel, pentru următoarele întreprinderi a fost reținută ca data de început a practicii data de 19 mai 2015: G. S.R.L., H. S.R.L., I. S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., A. S.R.L., L. S.R.L., M. S.R.L. și N. S.R.L.. În urma deliberării din data de 22.12.2017, Plenul Consiliului Concurenței a decis următoarele: "Art. 1. Se constată încălcarea dispozițiilor art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea concurenței nr. 21/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, prin realizarea unei înțelegeri anticoncurențiale având ca obiect stabilirea prețului minim pentru serviciile de paza umana din România, de către următoarele întreprinderi: (...) A. S.R.L.". "Art. 3: în temeiul art. 55 alin. (1) Ut. a) din Legea concurentei nr. 21/1996, republicata, cu modificările și completările ulterioare, pentru încălcarea constatată la art. 1, se sancționează întreprinderile: (...) A. S.R.L., (...) cu următoarele amenzi: (...) A. S.R.L. - 10.714,42 RON, reprezentând 4,19% din cifra de afaceri realizată în anul 2016". Prealabil analizei fondului cauzei, Înalta Curte constată, raportat la cerințele instituite la art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., că, la o analiză a motivelor de reformare a sentinței atacate din perspectiva normelor de drept material incidente în soluționarea litigiului, recurenta-reclamantă a formulat critici punctuale asupra sentinței pronunțate de prima instanță, ce pot fi încadrate în cazul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., motiv pentru care excepția nulității recursului invocată de intimata - pârâtă va fi respinsă. Cu privire la motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., verificând considerentele hotărârii recurate, Înalta Curte apreciază că acestea îndeplinesc exigențele dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., instanța explicând în mod convingător soluția pronunțată în dispozitiv, prin argumente de fapt și de drept care demonstrează că judecătorul fondului a analizat în mod adecvat situația de fapt și susținerile părților, trecându-le prin filtrul propriei sale aprecieri. Astfel, nu se poate reține incidența acestui motiv de nelegalitate. Totodată, criticile circumscrise acestui motiv, care privesc expunerea de către judecătorul fondului a unor motive străine de natura cauzei, reprezintă, în fapt, aprecieri de fond asupra considerentelor hotărârii, cărora instanța de recurs le va răspunde în cadrul analizei motivului prevăzut de pct. 8 al art. 488 din C. proc. civ. Din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Înalta Curte reține că prin motivele de recurs se critică sentința referitor la aprecierea dată de instanță normei care privește acceptarea tacită a unei practici anticoncurențiale, atâta vreme cât aceasta nu s-a concretizat sub nicio formă. Relevantă în acest sens este jurisprudența CJUE cu privire la noțiunea de practică concertată, definită ca fiind o formă de coordonare între întreprinderi care, fără să fi ajuns la stadiul unei convenții propriu-zise, substituie în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică între acestea (Hotărârea din 16 decembrie 1975, Suiker Unie și alții/Comisia, 40/73-48/73, 50/73, 54/73-56/73, 111/73, 113/73 și 114/73, Rec., p. 1663, punctul 26, precum și Hotărârea din 31 martie 1993, Ahlström Osakeyhtiö și alții/Comisia, C-89/85, C-104/85, C-114/85, C-116/85, C-117/85 și C-125/85-C-129/85, Rec., p. I-1307, punctul 63), astfel cum a fost reținută și de instanța de fond. În acord cu această jurisprudență, chiar și participarea pasivă la practica concertată intră sub incidența art. 5 din Legea concurenței, aceasta fiind și situația schimbului de informații în ceea ce privește modul de formare a prețului minim între întreprinderile care furnizează servicii de pază. În acest sens este și jurisprudența CJUE în cauza T-Mobile Netherlands, C-8/08, în care s-a arăta că: "În măsura în care întreprinderea participantă la concertare rămâne activă pe piața relevantă, prezumția legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul acestei întreprinderi pe piața respectivă este aplicabil chiar dacă respectiva concertare nu se întemeiază decât pe o singură reuniune a întreprinderilor respective." Instanța europeană a arătat că trebuie să se considere că nu este atât de important numărul de reuniuni între întreprinderile respective, cât aspectul dacă acest contact sau contactele care au avut loc au oferit acestora din urmă posibilitatea să țină cont de schimburile de informații cu concurenții pentru a determina comportamentul lor pe piața în discuție și să înlocuiască în mod conștient riscurile concurenței cu o cooperare practică. Mai mult, în cazul stabilirii concertate a unor tarife orare minime, fiind vorba despre o încălcare prin obiect, cercetarea efectelor concrete ale faptei anticoncurențiale nu mai este necesară, după cum rezultă din jurisprudența constantă a CJUE. Spre exemplu, în hotărârea din 14.03.2013, pronunțată în cauza Allianz Hungária Biztosító și alții, C-32/2011, CJUE a arătat că: "34. Astfel, în cazul în care se stabilește obiectul anticoncurențial al unui acord, nu trebuie să se cerceteze efectele sale asupra concurenței. Cu toate acestea, în cazul în care analiza conținutului acordului nu ar indica un grad suficient de nocivitate pentru concurență, ar trebui să se analizeze efectele acestuia și, pentru a fi interzis, să se constate că sunt reunite elementele care probează că, în fapt, concurența a fost împiedicată, restrânsă sau denaturată în mod semnificativ (hotărârea din 4 iunie 2009, T-Mobile Netherlands și alții, C-8/08, pct. 28 și 30, hotărârea din 6 octombrie 2009, GlaxoSmithKline Services și alții, C-501/06 P, C-513/06 P, C-515/06 P și C-519/06 P, pct. 55, hotărârea din 4 octombrie 2011, Football Association Premier League și alții, C-403/08 și C-429/08, pct. 135, hotărârea din 13 octombrie 2011, Pierre Fabre Dermo-Cosmétique, C-439/09, pct. 34). Distincția dintre "încălcarea prin obiect" și "încălcarea prin efect" rezultă din împrejurarea că anumite forme de coluziune între întreprinderi pot fi considerate, prin însăși natura lor, ca fiind dăunătoare pentru buna funcționare a concurenței (hotărârea din 20 noiembrie 2008, Beef Industry Development Society și Barry Brothers, C-209/07, pct. 17, hotărârea T-Mobile Netherlands și alții, pct. 29, hotărârea din 13 decembrie 2012, Expedia, C-226/11, pct. 36). Pentru a aprecia dacă un acord implică o restrângere a concurenței "prin obiect", trebuie analizat cuprinsul dispozițiilor acestuia, obiectivele pe care urmărește să le atingă, precum și contextul economic și juridic în care acesta se înscrie (hotărârile GlaxoSmithKline Services și alții, pct. 58, Football Association Premier League și alții, pct. 136, Pierre Fabre Dermo-Cosmétique, pct. 35). În cadrul aprecierii respectivului context, trebuie de asemenea să se țină seama de natura produselor sau a serviciilor afectate, precum și de condițiile reale de funcționare și de structura pieței sau a piețelor relevante (hotărârea Expedia, pct. 21, și jurisprudența citată acolo). În plus, deși intenția părților nu constituie un element necesar pentru a determina caracterul restrictiv al unui acord, niciun element nu interzice autorităților din domeniul concurenței ori instanțelor naționale și ale Uniunii să țină cont de aceasta (hotărârea GlaxoSmithKline Services și alții, pct. 58, și jurisprudența citată acolo). De altfel, Curtea a constatat deja că, pentru a avea un obiect anticoncurențial, este suficient ca acordul să poată să producă efecte negative asupra concurenței, cu alte cuvinte, ca aceasta să fie apt în mod concret să împiedice, să restrângă sau să denatureze concurența în cadrul pieței comune. Problema dacă și în ce măsură un astfel de efect se produce efectiv nu poate avea importanță decât pentru a calcula cuantumul amenzilor și pentru a evalua dreptul la acordarea de daune interese (hotărârea T-Mobile Netherlands și alții, pct. 31)." De asemenea, prin hotărârea pronunțată la 11.09.2014 în cauza Gruopement des Cartes Bancaires (CB), C-67/13 P, C.J.U.E. a statuat că: "51. Este cunoscut că anumite comportamente coluzive, precum cele care conduc la stabilirea orizontală a prețurilor prin înțelegeri, pot fi considerate ca fiind într-o asemenea măsură susceptibile de a avea efecte negative, în special asupra prețului, a cantității sau calității produselor și serviciilor, încât se poate considera inutil, în vederea aplicării art. 81 alin. (1), să se demonstreze că acestea au efecte reale asupra pieței (a se vedea în special hotărârea Clair, 123/83, pct. 22). Experiența arată că astfel de comportamente atrag scăderi ale producției și creșteri de prețuri, conducând la o alocare necorespunzătoare a resurselor, în special în detrimentul consumatorilor." Prin urmare, astfel cum rezultă din jurisprudența relevantă precizată, nu este necesar să se examineze efectele unui acord sau practici în cazul în care obiectul anticoncurențial al acestuia este dovedit. Or, în cauză obiectul anticoncurențial al practicii concertate este evident, fiind vorba despre stabilirea unui tarif orar minim, domnul O., reprezentantul reclamantei fiind prezent la adunarea din data de 19.05.2015 și a semnat procesul-verbal întocmit cu acest prilej. Sub acest aspect, Înalta Curte are în vedere jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene în cauza T-Mobile Netherlands, C-8/08, în care Curtea a statuat că orice operator economic trebuie să stabilească în mod autonom politica pe care intenționează să o urmeze pe piața comună. Așadar, o asemenea cerință privind autonomia se opune în mod riguros oricărui contact direct sau indirect între asemenea operatori, de natură fie să influențeze comportamentul pe piață al unui concurent actual sau potențial, fie să dezvăluie unui astfel de concurent comportamentul pe care întreprinderea însăși este decisă sau preconizează să îl adopte pe piață, atunci când contactele au drept obiect sau drept efect realizarea unor condiții de concurență care nu ar corespunde condițiilor normale de pe piața relevantă (Hotărârea T-Mobile Netherlands și alții, C-8/08, EU:C:2009:343, punctele 32 și 33, precum și jurisprudența citată). Concluziile instanței europene în această cauză au fost în sensul că: "În cadrul analizei legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul pe piață al întreprinderilor care participă la aceasta, legătură care este necesară pentru a stabili existența unei practici concertate în sensul articolului 81 alin. (1) CE, instanța națională este obligată, sub rezerva probei contrare care trebuie făcută de acestea din urmă, să aplice prezumția de cauzalitate menționată în jurisprudența Curții, potrivit căreia întreprinderile menționate, atunci când rămân active pe piață, țin cont de schimbul de informații cu concurenții lor. În măsura în care întreprinderea participantă la concertare rămâne activă pe piața relevantă, prezumția legăturii de cauzalitate dintre concertare și comportamentul acestei întreprinderi pe piața respectivă este aplicabil chiar dacă respectiva concertare nu se întemeiază decât pe o singură reuniune a întreprinderilor respective." Prin urmare, în mod corect instanța de fond, analizând întregul material probator a statuat că a fost probată înțelegerea anticoncurențială constatată în cauză și că participarea la formarea acordului în vederea stabilirii unui preț minim pentru tariful orar pentru paza umană, cade în mod automat sub incidența interdicției prevăzute de textul legal, fiind dăunătoare pentru funcționarea normală a concurenței la nivelul național, prin însăși natura ei. Si în ceea ce privește modul de individualizare al sancțiunii, Înalta Curte reține că nici aceste argumente nu sunt întemeiate. Recurenta a criticat modul de individualizare a sancțiunii din perspectiva duratei faptei contravenționale, apreciind fără temei, că a existat doar o singură operațiune (cel al întâlnirii rprezentanților), însă sub acest aspect, hotărârea atacată este la adăpost de critici pentru motivele mai sus arătate, în condițiile în care data de început a încălcării a fost stabilită ca fiind luna mai 2015 și a continuat inclusiv la data emiterii deciziei atacate, respectiv decembrie 2017, prin nedistanțarea public de conținutul înțelegerii sau nedenunțarea faptei entităților administrative, încurajând astfel continuarea încălcării și compromiterea descoperirii acesteia.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.