ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3237/2022

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată reclamanta S.C. A. S.A. a chemat în judecată pârâtele Regia Autonomă Monitorul Oficial și B., solicitând instanței să oblige pârâtele să efectueze operațiunea administrativă a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a convocării adunării generale extraordinare a acționarilor, înregistrată la R.A. Monitorul Oficial la 06.08.2019, în termen de 10 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; să oblige fiecare pârâtă la plata unei penalități de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere, începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; să stabilească prin dispozitiv pe lângă termenul de 10 zile pentru executare și amenda de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru pârâta-funcționar public B., începând cu a 11-a zi de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești; în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. să oblige pârâtele la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 867 din 8 septembrie 2020, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A., în contradictoriu cu pârâtele Regia Autonomă Monitorul Oficial și B., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta S.C. A. declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că primul argument al judecătorului fondului, cel că "Pe ordinea de zi a adunării generale extraordinare nu s-a aflat nici unul dintre motivele prevăzute de art. 113 din Legea nr. 131/1990", este neîntemeiat, deoarece în anul 1990 nu a existat Legea nr. 131/1990 și deci nici articolul 113 al acestei. În anul 1990 a fost edictat Decretul - Lege (CPUN), publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 55 din 25.04.1990, care însă nu a reglementat materia societăților comerciale ci a abrogat unele prevederi și acte normative din domeniul transporturilor auto și care a avut numai două articole. Dacă însă prima instanță a avut în vedere prevederile art. 113 din Legea nr. 31/1990, urmează a se constata că pârâtele au fost învestite cu efectuarea operațiunii administrative a convocării adunării generale extraordinare a acționarilor A. S.A. în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, operațiune care în cazul în care este respinsă trebuie justificată în fapt și în drept. Se mai precizează că în conformitate cu art. 11.6 din Actul constitutiv al recurentei, convocarea se va comunica acționarilor exclusiv prin publicarea acesteia în Monitorul Oficial al României și într-un ziar de largă răspândire din localitatea în care se află sediul societății", iar potrivit art. 11.9 din același act constitutiv "Adunarea generală poate fi ținută și prin corespondență". Adică nu era necesară "întrunirea" ei pentru a intra sub incidența art. 113 din Legea nr. 31/1990, în forma la zi. Din această perspectivă, cererea făcută de administratorul unic, apreciată a fi necesară, de convocare a adunării generale extraordinare a acționarilor, nepublicată de pârâte, are natura juridică a înfrângerii principiului libertății de a dispune în mod liber de bunurile sale, principiu consacrat de art. 12 alin. (1) C. civ. Or, legea trebuie interpretată în sensul aplicării ei, iar nu în cel al neaplicării sale. În opinia recurentei, la fel de neîntemeiat este și cel de-al doilea argument al judecătorului fondului, respectiv că "în Monitorul Oficial nu poate fi publicat un act decât dacă publicarea acestuia se circumscrie acelei dispoziții legale". Nici cel de al treilea argument nu poate fi primit și anume acela că "în caz contrar, s-ar admite publicarea oricărui tip de text dacă solicitantul îi atribuie o anumită titulară, ceea ce nu corespunde scopului Monitorului Oficial al României, ca publicație a statului român". Prima facie, Legea nr. 202/1998, republicată, privind organizarea Monitorului Oficial al României nu definește un scop anume al Monitorului Oficial al României, așa că un convocator, oricare ar fi el, nu are cum să corespundă ori nu cu un scop care nu există, în accepțiunea primei instanțe de judecată. Unul dintre scopurile publicării în Monitorul Oficial al României este aducerea la cunoștință publică a actelor sale juridice, precum și opozabilitatea erga omnes a acestor acte juridice. De asemenea, nici argumentul potrivit căruia "Publicarea anumitor acte în Monitorul Oficial este prevăzută de lege în considerarea importanței acestora pentru persoanele cărora li se adresează" nu poate fi primit pentru bunul motiv că actul juridic al convocării se adresează cu prioritate acționarilor A. S.A., acestea fiind indubitabil "persoanele cărora li se adresează". Recurenta mai arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că "Publicul are interesul să consulte anunțurile publicate în Monitorul Oficial al României prefigurând că acestea au un anumit conținut sau că vizează anumite raporturi juridice" nu justifică soluția de respingere a cererii de publicare a convocatorului unei adunări generale extraordinare a acționarilor, nevăzându-se de ce ar fi împiedicat sau limitat interesul publicului de a consulta conținutul acestui convocator ce privește exclusiv raporturile juridice dintre acționarii A. S.A. În mod corect s-a apreciat că "Prin intermediul Monitorului Oficial al României se realizează aducerea la cunoștința publicului a anumitor tipuri de acte ale căror denumire și conținut sunt prevăzute de lege". Citarea prevederilor art. 2 din Ordinul secretarului general al Camerei Deputaților nr. 1173/2018, republicat, este scoasă atât din contextul Legii nr. 202/1998, republicată, cât și din chiar al Ordinului însuși. Că publicarea unui convocator nu este supusă reglementărilor Ordinului nr. 1173/2018, republicat, o dovedește și art. 26 din această normă terțiară (infralegală) care stipulează că "Publicarea actelor în Părțile III - VII ale Monitorului Oficial al României se realizează în condițiile stabilite de regia autonomă, cu respectarea dispozițiilor art. 7-11 din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale legilor care reglementează regimul juridic al actelor respective ". În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Apărările formulate în cauză Intimații Regia Autonomă Monitorul Oficial și B. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimaților, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă A. S.A. s-a adresat pârâtei Regia Autonomă Monitorul Oficial cu cererea de publicare a Adunării generale extraordinare a acționarilor săi, purtând numărul 536/06.08.2019. Pârâtele au emis adresa nr. x, înregistrată la reclamantă sub nr. x/28.08.2019, prin care i s-a comunicat refuzul efectuării operațiunii administrative a publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a a convocării Adunării generale extraordinare a acționarilor A. S.A., pretinzând că: "Punctele înscrise pe ordinea de zi nu intră în competența adunării generale a acționarilor astfel cum sunt stabilite clar prin Legea nr. 30/1990. Articolul 113 din legea societăților reglementează situațiile în care se impune convocarea adunării generale extraordinare a acționarilor, problemele incluse în ordinea de zi a convocării neavând temei legal pentru a fi supuse aprobării acționarilor. În Monitorul Oficial al României, în conformitate cu Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, se publică ceea ce legea prevede în mod expres, în condițiile și forma prevăzute de dispozițiile legale în vigoare". Înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic și legal a constatat că nu există temei legal de publicare a unei convocări AGA având pe ordinea de zi astfel de subiecte care exced prevederilor art. 113 din Legea societăților comerciale nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 202/1998 privind organizarea Monitorului Oficial al României, republicată, cu modificările și completările ulterioare arată structura publicației oficiale a statului, cu precizarea categoriilor de acte supuse publicării. Contrar opiniei susținută de către recurentă, în Monitorul Oficial al României se publică doar ceea ce legea dispune și în condițiile acesteia. Monitorul Oficial al României este publicația oficială a statului român, în care se publică actele prevăzute de Constituție, de Legea nr. 202/1998 și de alte acte normative, iar publicarea oricărui act trebuie să fie prevăzută de lege. Cum actul în cauză - circulația în interiorul unei societăți comerciale - nu este cuprins între situațiile prevăzute de Legea nr. 31/1990, pentru care se poate organiza o adunare generală extraordinară, în mod corect s-a apreciat că există un temei legal al publicării convocării acestei adunări. Legea nr. 31/1990 privind societăților comerciale, enumeră limitativ situațiile și cazurile în care societățile sunt ținute să solicite publicări în Monitorul Oficial al României, astfel încât deciziile lor să poată fi opozabile terților și în consecință aplicate și respectate. Legea conține în cuprinsul său și situații în care societățile publică doar pe site-ul propriu sau într-un ziar național, fiind astfel evidentă clasificarea hotărârilor luate în funcție de importanța lor în ceea ce privește scopul și efectul pe care îl au asupra terților. Înalta Curte constată că în mod corect s-a reținut că articolele 111 și 113 din Legea nr. 31/1990 privind societățile prevăd expres cazurile pentru care se poate convoca o adunare generală ordinară și extraordinară a acționarilor, iar pe ordinea de zi a convocatorului în discuție nu sunt cuprinse situațiile prevăzute expres de lege. Astfel, susținerea recurentei potrivit căreia trimiterea judecătorului la art. 113 din Legea nr. 31/1990 este străină cauzei, nu poate fi primită, deoarece publicarea se poate realiza numai în baza legii și în situațiile avute în vedere de aceasta. Totodată, prin Ordinul nr. 1173/2018 privind procedurile publicării, republicării și rectificării precum și ale publicării în numere speciale, cu tiraj limitat a actelor în Monitorul Oficial al României, cu modificările și completările ulterioare se detaliază parcursul actelor în vederea publicării lor. De asemenea, regia autonomă are atributul de a verifica actele supuse publicării și corespondența lor cu legea, iar publicarea actelor în Părțile III-VII ale Monitorului Oficial al României se realizează în condițiile stabilite, cu respectarea dispozițiilor art. 7-11 din Legea nr. 202/1998, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și ale legilor care reglementează regimul juridic al actelor respective. Prin urmare, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a reținut că prin intermediul Monitorului Oficial se realizează aducerea la cunoștința publicului doar a anumitor tipuri de acte, ale căror denumire și conținut sunt prevăzute prin lege, motiv pentru care a respins acțiunea. În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.