ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3216/2022

Ședința publică din data de 3 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamantul A. în contradictoriu cu Fondul de Garantare a Asiguraților solicitat admiterea contestației, anularea în tot a Deciziei Nr. 216101/18.11.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care s-a dispus respingerea cererii de plata si obligarea paratului la plata sumei de 1.4631ei.

Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 497 din 24 iunie 2020, a respins contestația formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul A. a declarat recurs.

Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului, se arată că suma de 1.463 RON reprezintă suma executată silit de către Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, in baza titlului executoriu cu nr. x/08.12.2015, prin poprirea sumei din contul de la B. la data de 28.09.2016, deși aceasta suma trebuia recuperata de la C. S.A.

Executarea silită a fost declanșată la solicitarea Spitalului de Urgenta "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București - U.M. 0521., în baza sentinței penale nr. 143/22.03.2013 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul penal cu nr. x/2012

Recurentul precizează că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice a pus în executare un titlu care nu îl vizează, deoarece sumele datorate cu titlu de daune materiale către Spitalul de Urgenta "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București - UM 0521 trebuie suportate de asigurătorul de răspundere civila C. S.A.

În urma formulării contestației la executare și, totodată, solicitarea de întoarcere a executării, Judecătoria Sector 3 București a dispus, in dosarul cu nr. x/2016, următoarele:

"Admite contestația la executare, anulează actele de executare efectuate în dosarul de executare nr. x/15.09.2016 al DGRFP București-Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, anulează titlul executoriu nr. x/08.12.2015 emis de DGRFP București-Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice, admite cererea de întoarcere a executării, obligă intimații DGRFP București-Administrația Sector 3 a Finanțelor Publice și Spitalul de Urgență "Prof dr. Agrippa Ionescu" București, în solidar, să restituie contestatorului suma de 1.463 RON executată silit, plata rămânând în sarcina intimatului Spitalul- de Urgență "Prof dr. Agrippa Ionescu" București."

Ulterior, s-a formulat apel de către Spitalul de Urgenta "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București - UM 0521, iar soluția dispusă de Tribunalul București, în același dosar, a fost următoarea:

"Respinge excepția tardivității apelului declarat de D.G-F.R.P cât și excepția tardivității apelului declarat de S.R.L - Spitalul de Urgență Profesor Doctor Agrippa Ionescu ca neîntemeiate. Admite apelurile. Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că: Admite excepția tardivității formulării contestației la executare. Respinge contestația la executare ca tardiv formulată."

Având în vedere faptul că la momentul producerii accidentului de circulație era asigurat RCA la C. S.A., recurentul consideră că Spitalul de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București - U.M. 0521, trebuia să-și recupereze daunele materiale de la societatea de asigurare RCA, sau de la Fondul de Garantare a Asiguraților.

În susținerea recursului sunt indicate și redate texte de lege incidente pricinii.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a dispozițiilor legale incidente pricinii, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamantul a solicitat admiterea contestației, anularea în tot a Deciziei Nr. 216101/18.11.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților, prin care s-a dispus respingerea cererii de plata și obligarea paratului la plata sumei de 1.4631ei.

Înalta Curte reține că, în urma instrumentării dosarului de daună, s-a constatat că recurentul-reclamant nu are calitatea de creditor de asigurare, în sensul dispozițiilor art. 4 alin. (1), lit. b) din Legea nr. 213/2015.

Potrivit art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 213/2015, sunt creditori de asigurare:

(i) persoana asigurată - persoana fizică sau juridică aflată în raporturi juridice cu asigurătorul debitor prin încheierea contractului de asigurare;

(ii) beneficiarul asigurării - terța persoană căreia, în baza legii sau a contractului de asigurare, asigurătorul debitor urmează să îi achite sumele cuvenite ca urmare a producerii riscului asigurat;

(iii) persoana păgubită (în cazul asigurării de răspundere civilă) persoana îndreptățită să primească despăgubiri pentru prejudiciul suferit ca urmare a producerii unui risc acoperit printr-un contract de asigurare de răspundere civilă atât Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare, prin art. 3 alin. (1), lit. c) cât și art. 4 alin. (1) lit. a) definește creanța de asigurare ca fiind creanța creditorului de asigurare rezultată dintr-un contract de asigurare.

Potrivit art. 2 din Legea nr. 213/2015:

"(1)Fondul, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor, are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător.

(2) Pentru înlesnirea raporturilor de drept internațional privat în materia insolvenței unui asigurător, Fondul poate încheia acorduri de cooperare cu scheme de garantare în domeniul asigurărilor din alte state și cu alte părți interesate în dezvoltarea protecției deținătorilor de polițe de asigurare.

(3) Fondul garantează plata de indemnizații/despăgubiri rezultate din contractele de asigurare facultative și obligatorii, încheiate, în condițiile legii, în cazul falimentului unui asigurător, cu respectarea plafonului de garantare prevăzut în prezenta lege și în limita resurselor financiare disponibile la momentul plății, așa cum sunt definite la art. 5. În cazul în care disponibilitățile Fondului nu sunt suficiente pentru acoperirea cuantumului sumelor cuvenite creditorilor de asigurări, creanțele acestora vor putea fi onorate pe măsura alimentării Fondului cu resursele financiare prevăzute de prezenta lege.

(4) Fondul poate desfășura și activitatea de administrator special în procedura de redresare financiară a asigurătorilor ori de lichidator în procedura de lichidare voluntară a asigurătorilor, în condițiile prevăzute de Legea nr. 503/2004 privind redresarea financiară, falimentul, dizolvarea și lichidarea voluntară în activitatea de asigurări, republicată, cu modificările ulterioare."

Înalta Curte constată că, la momentul producerii accidentului de circulație, recurentul-reclamant era asigurat RCA la C. S.A., astfel că Spitalul de Urgență "Prof. Dr. Agrippa Ionescu" București - U.M. 0521, trebuia să-și recupereze daunele materiale de la societatea de asigurare RCA, sau de la Fondul de Garantare a Asiguraților.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că Decizia nr. 21610/18.11.2019 emisă de Fondul de Garantare a Asiguraților este nelegală și netemeinică, motiv pentru care în temeiul art. 13 din Legea nr. 213/2015 și art. 1, 8 și 18 din Legea nr. 554/2004, va admite acțiunea reclamantului, va anula decizia contestată și, pe cale de consecință, va obliga pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.461 RON.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admitea acțiunea formulată de reclamant.

Totodată, va anula în tot Decizia nr. 216101/18.11.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și, pe cale de consecință, va obliga pârâtul la plata sumei de 1.461 RON, către reclamant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul - reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 497 din 24 iunie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admitea acțiunea formulată de reclamantul A..

Anulează în tot Decizia nr. 216101/18.11.2019 emisă de pârâtul Fondul de Garantare a Asiguraților și, pe cale de consecință, obligă pârâtul la plata sumei de 1.461 RON, către reclamantul A..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 iunie 2022.