ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 307/2022

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 16.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. și DDD. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 14/02.04.2018 emisă de Președintele Curții de Apel Craiova și aplicarea modului de calcul corect cuprinzând sporul de 45 %, întrucât din anexele deciziei susmenționate rezultă aplicarea unor sporuri mai mici decât cele prevăzute de lege și decât cele menționate în decizie la alin. (1), în sensul modificării acestuia cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare și periculoase, respectiv al celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menționată.

Reclamanții au arătat că, în calitate de personal auxiliar - grefieri în cadrul Tribunalului Gorj au formulat contestație la Colegiul Curții de Apel Craiova împotriva Deciziei nr. 8 din data de 31.01.2018, emisă de Președintele Curții de Apel Craiova, prin care s-a dispus că, începând cu data de 01.01.2018, personalul auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Gorj, beneficiază de drepturile salariale prevăzute în anexele care fac parte integrantă din decizia anterior menționată și au solicitat revocarea acestei decizii și emiterea unei noi decizii de încadrare și salarizare a personalului auxiliar de specialitate din cadrul Tribunalului Gorj cu respectarea prevederilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice.

La data de 04.06.2018, pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

La data de 11.06.2018, pârâtul Tribunalul Gorj a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 20.04.2018, sub nr. x/2018, reclamanții RR., LL., C., AAA., CCC., DD., EE., BB., J., GG., O., NN., OO., FF., AA., H., X., DDD., CC., F., TT., YY., M., B., UU., V., G., BBB., XX., P., L., QQ., JJ., D., I., WW., KK., K., SS., VV., MM., A., HH., PP., ZZ., E., S., Q., II., Y., N., T., U., W., Z., R. au chemat în judecată pârâții TRIBUNALUL GORJ, CURTEA DE APEL CRAIOVA și MINISTERUL JUSTIȚIEI, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 14/2 aprilie 2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Craiova și a Deciziei nr. 8 din 31 ianuarie 2018 emisă de către Președintele Curții de Apel Craiova.

Prin întâmpinare, pârâta Curtea de Apel Craiova a invocat excepția conexității, având în vedere faptul că pe rolul instanței Curții de Apel București se află un alt dosar cu aceleași părți sau împreună cu alte părți, al căror obiect și cauză au între ele o strânsă legătură, solicitând, în temeiul art. 139 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., atașarea cauzei la cauza nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință din data de 07.09.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a a admis excepția de conexitate și a dispus, în consecință, conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a la data de 25.04.2018, sub nr. x/2018, reclamantele XX., CC., B. Și UU. au chemat în judecată pârâții Tribunalul Gorj, Curtea de Apel Craiova și Ministerul Justiției, solicitând anularea în parte a Deciziei nr. 9/22.03.2018, emisă de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova și aplicarea modului de calcul corect cuprinzând sporul de 45 %, întrucât din anexele deciziei susmenționate rezultă aplicarea unor sporuri mai mici decât cele prevăzute de lege și decât cele menționate în decizie la alin. (1), în sensul modificării acestuia cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare și periculoase, respectiv al celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menționată.

Prin încheierea de ședință din data de 31.10.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a a admis excepția de conexitate, invocată de pârâta Curtea de Apel Craiova prin întâmpinare, și a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 10.05.2018, sub nr. x/2018, reclamanții RR., LL., C., AAA., CCC., DD., EE., BB., J., GG., O., NN., OO., FF., AA., EEE., X., DDD., CC., F., TT., T., YY., M., B., UU., V., G., BBB., XX., P., L., QQ., JJ., D., I., WW., KK., K., SS., VV., VV., MM., A., HH., PP., ZZ., E., S., Q., FFF., Y., Z., U., W., R., N. Și GGG. au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Gorj, solicitând:

- anularea în parte a Hotărârilor nr. 9/22.03.2018 și nr. 10/22.03.2018, emise de Colegiul de Conducere al Curții de Apel Craiova, în sensul modificării acestuia cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 153/2017, referitoare la cuantumul sporurilor pentru condiții grele, vătămătoare și periculoase, respectiv al celor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru păstrarea confidențialității, astfel cum acestea au fost acordate potrivit art. 1 din decizia mai sus menționată, respectiv acordarea sporurilor în cuantum de 45% atât pentru cei care potrivit art. 38 alin. (6) din Legea nr. 153/2017 beneficiază de salariul de bază stabilit la nivelul anului 2022; cât și pentru cei care potrivit art. 38 alin. (3) din Legea nr. 153/2017 nu ating salariul de bază la nivelul anului 2022, conform recomandărilor Ministerului Justiției, Ministerului Muncii și Justiției Sociale.

- obligarea Ministerului Justiției să aloce fondurile necesare pentru repararea prejudiciului creat, respectiv, obligarea Curții de Apel Craiova și Tribunalului Gorj la plata pentru fiecare lună, a drepturilor salariale cuvenite reclamanților-contestatori, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală de la data exigibilității fiecărei sume și până la plata efectivă.

Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta Curtea de Apel Craiova a solicitat conexarea prezentei cauze la dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, cu termen de judecată la data de 15.01.2019.

Prin încheierea de ședință din data de 11.12.2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a a admis excepția conexității și a dispus conexarea cauzei la dosarul nr. x/2018.

Prin sentința nr. 1162 din 26 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Tribunalul Gorj în cadrul cererilor conexe cu excepția capătului de cerere vizând obligarea acestuia la plata diferențelor salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018); a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în cadrul cererilor conexe cu excepția capătului de cerere vizând obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018); a admis excepția de inadmisibilitate a capetelor din cererile conexe prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 14/02.04.2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova (petite formulate în cadrul cauzelor înregistrate sub nr. x/2018, respectiv x/2018); a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților cu excepția reclamantei CCC. în privința capătului de cerere prin care s-a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova nr. 10/22.03.2018 (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018); a respins cererile conexe formulate în contradictoriu cu pârâtul Tribunalul Gorj cu excepția capătului de cerere vizând obligarea acestuia la plata diferențelor salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018), ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins cererile conexe formulate în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției cu excepția capătului de cerere vizând obligarea acestuia la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018), ca fiind introduse împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins capetele din cererile conexe prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 14/02.04.2018 a Președintelui Curții de Apel Craiova (petite formulate în cadrul cauzelor înregistrate sub nr. x/2018, respectiv x/2018), ca inadmisibile; a respins capătul de cerere prin care s-a solicitat anularea Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Craiova nr. 10/22.03.2018 (petit formulat în cadrul cauzei înregistrate sub nr. x/2018) ca fiind formulat de persoane fără calitate procesuală activă (cu excepția reclamantei CCC.); a respins, în rest, petitele deduse judecății prin cererile conexe, privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC. Și DDD., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Craiova, și Tribunalul Gorj, ca neîntemeiate.

Împotriva sentinței civile nr. 1162 din 26.03.2019 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2018, reclamanții C., E., GG., KK., UU., XX. și CCC. au declarat recurs criticând sentința recurată pentru nelegalitatc și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, iar în subsidiar admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea spre rejudecare.

Consideră recurenții-reclamanți că sunt îndreptățiți la plata sporurilor în procent de 45 % prevăzută de art. 25 din Legea nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice care beneficiază de sporuri în procent de 45%, mod de calcul recunoscut ca fiind corect de către Ministerul Muncii și Justiției Sociale, prin adresa nr. x/28.02.2018 și agreat de reprezentanții Curții de Conturi a României.

Cu privire la sporul de condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase în cuantum de până la 15% arătă recurenții că potrivit art. 1 alin. (2) din Cap. VlII, Secțiunea I din anexa V a Legii nr. 153/2017, condițiile de acordare a sporului se aprobă de ordonatorul principal de credite în limita prevederilor din regulamentul elaborat potrivit prezentei legi, având la bază buletinele de determinare sau după caz, expertizare, emise de autoritățile abilitate în acest sens.

De asemenea, din lecturarea deciziei contestate reiese faptul că aceste sporuri de 45 % ar trebui acordare personalului auxiliar de specialitate, însă cu aplicarea art. 25 din Legea 153/2017, adică spor de 30% pe ordonator de credite, însă din referatul întocmit de managerul economic al Curții de Apel Craiova reiese împrejurarea că au fost acordate sporuri de 27% pe ordonator de credite, deci nici măcar 30 %, motiv pentru care consideră că acțiunea este întemeiată urmând a fi admisă în totalitate. În subsidiar soicită acordarea sporurilor de până la 30% pe ordonator de credite în loc de 27% cum au fost acordate.

Ministerul Justiției a formulat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 1162/2019 pronunțată de Curtea de Apel București.

Susține recurentul că reclamanții nu au calitatea de a solicita îndeplinirea obligațiilor care incumbă Ministerului Justiției, în calitate de autoritate publică, respectiv de a asigura fondurile către ordonatorii secundari ori terțiari de credite, singurele care au o astfel de atribuție fiind instanțele angajatoare, în cadrul procedurii bugetare.

În ceea ce privește fondul cauzei, solicită respingerea recursului declarat de reclamanți ca nefondat, având în vedere că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a reținut corect că susținerile reclamanților în sensul că nu au fost acordate sporurile în limita maximă sunt neîntemeiate având în vedere că atât procentul de 45% cât și cel de 30% reprezintă limite maxime stabilite de legiuitor. în schimb, stabilirea în concret a procentului intră în marja de apreciere a fiecăruia dintre ordonatori, în cadrul căreia acesta poate opta pentru cuantumul total pe care îl consideră cel mai adecvat raportat la bugetul local, alegerea autorității putând fi cenzurată de organele judiciare doar în condițiile excesului de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată netemeinicia excepției nulității recursurilor invocată de Tribunalul Gorj, întrucât motivele de recurs formulate de recurenții-pârâți se subscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recursul incident declarat de Ministerul Justiției

În materia contenciosului administrativ tipic, subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecății este reprezentat de emitentul actului contestat. Prin urmare, văzând că în cauză obiectul contestației judiciare este reprezentat de acte emise de colegiul de conducere al curții de apel și de președintele acestei instanțe, având în vedere și dispozițiile art. 7 alin. (2) Anexa 5 Cap al VIII-lea din Legea nr. 153/2017, instanța de fond în mod corect a constatat că pârâții nu dețin legitimare procesuală în cauză.

În privința capătului de cerere referitor la obligarea la plata diferențelor salariale, ținând cont de faptul că părțile reclamante funcționează ca personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Tribunalului Gorj, instanța de fond a reținut corect că, calitatea de ordonator de credite și eventual debitor al plății drepturilor salariale invocate de acestea se găsește la nivelul acestei din urmă instituții, față de care părțile reclamante se află în raport de serviciu, potrivit art. 36 alin. (1) și art. 44 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, texte potrivit cărora "Tribunalele sunt instanțe cu personalitate juridică, organizate la nivelul fiecărui județ și al municipiului București, (…)." (art. 36), respectiv "(…), iar președinții tribunalelor au calitatea de ordonator terțiar de credite." (art. 44). Prin urmare, correct s-a apreciat, strict din perspectiva acestui petit, că Tribunalul Gorj deține legitimare procesuală pasivă.

În egală măsură, și Ministerul Justiției deține calitate procesuală pasivă în privința petitului referitor la alocarea fondurilor necesare plății diferențelor de drepturi salariale, în considerarea calității sale de ordonator principal de credite al sistemului judiciar.

Recursul declarat de recurenții-reclamanți C., E., GG., KK., UU., XX. și CCC.

În cauza de față, recurenții-reclamanți au calitatea de personal auxiliar de specialitate și conex în cadrul Tribunalului Gorj.

Prin Decizia nr. 8/31.01.2018 emisă de președintele Curții de Apel Craiova li s-au recalculat drepturile salariale cuvenite cu începere din data de 01.01.2018, în temeiul Legii nr. 153/2017. Prin Decizia nr. 2/22.01.2018 emisă de președintele Curții de Apel Craiova recurentei-reclamante CCC. i-au fost recalculate drepturile salariale cuvenite cu începere din data de 01.01.2018, în temeiul Legii nr. 153/2017.

Recurenții au formulat contestație administrativă împotriva acestor decizii.

Prin Hotărârea nr. 9/22.03.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova s-a dispus respingerea contestației în privința persoanelor ale căror salarii de bază majorate cu 25% nu depășeau nivelul pentru anul 2022, precum și admiterea contestației în privința persoanelor ale căror salarii de bază majorate cu 25% depașeau nivelul pentru anul 2022, față de care s-a dispus recalcularea sporurilor prin raportare la salariul de bază din anul 2022, recunoașterea lor la nivelurile maxime de 25%, 5% și 15% urmată de plafonarea lor în condițiile art. 25 din Legea nr. 153/2017 la maxim 30% din salariul de bază.

În vederea punerii în executare a hotărârii menționate, a fost emisă de președintele Curții de Apel Craiova decizia nr. 14/02.04.2018 prin care s-au recalculat drepturile salariale ale persoanelor al căror salariu de bază depașea nivelul din anul 2022, în sensul că sporurile s-au plafonat la nivelul de 30% din salariul de bază individual al fiecărei persoane.

Prin Hotărârea nr. 10/22.03.2018 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel Craiova s-a admis contestația, modificându-se în parte Decizia nr. 2/22.01.2018, în sensul că recurenta CCC. va beneficia de cuantumul salariului de bază la nivelul anului 2022, precum și de sporurile de 15% condiții de muncă grele, vătămătoare ori periculoase, de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de 5% pentru confidențialitate, calculate la nivelul salariului de bază din 2022.

Instanța de fond a constatat în mod corect că, în privința salariaților ale căror salarii de bază din decembrie 2017 majorate cu 25% nu depașeau cuantumul prevăzut pentru anul 2022, s-a procedat pur si simplu la majorarea cu 25% atât a salariului de baza, cât și a sporurilor, potrivit art. 38, alin. (3), lit. a) din Legea nr. 153/2017.

Invocarea art. 25 din Legea nr. 153/2017 în privința acestei categorii de personal este pur formală, deoarece, în conditiile majorării cu 25% atât a salariului de bază, cât și a sporurilor, rezultă că raportul dintre salariul de bază și sporuri, existent în decembrie 2017 se menține.

În aplicarea art. 25 din Legea nr. 153/2017, s-a luat măsura acordării unor sporuri totale de 30% din salariul de bază din anul 2022, astfel încât suma totală a sporurilor să fie 28% din salariile de bază la nivelul întregii curti.

Instanța de fond corect a observat că modul de calcul al sporurilor cuvenite recurenților-reclamanți a avut în vedere dispozițiile art. 38 alin. (1) și (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017 (…). (3) Începând cu data de 1 ianuarie 2018 se acordă următoarele creșteri salariale: a) cuantumul brut al salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare, precum și cuantumul brut al sporurilor,(…) se majorează cu 25% față de nivelul acordat pentru luna decembrie 2017, fără a depăși limita prevăzută la art. 25, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții (…)", sau după caz ale art. 38 alin. (1) și (6) din Legea - cadru nr. 153/2017, potrivit cărora:

"(1) Prevederile prezentei legi se aplică etapizat, începând cu data de 1 iulie 2017 (…)(6) În situația în care, începând cu 1 ianuarie 2018, salariile de bază, soldele de funcție/salariile de funcție, indemnizațiile de încadrare sunt mai mari decât cele stabilite potrivit prezentei legi pentru anul 2022 sau devin ulterior mai mari ca urmare a majorărilor salariale reglementate, se acordă cele stabilite pentru anul 2022.

În cauza de față, recurenților-reclamanți li s-a acordat majorarea cu 25% a nivelului sporurilor aferente lunii decembrie 2017 sau, după caz, nivelul indemnizației de încadrare aferent anului 2022, astfel că instanța constată că s-au respectat dispozițiile Legii nr. 153/2017. Astfel, cum anterior aplicării Legii nr. 153/2017, recurenții-reclamanți în discuție nu au beneficiat de un cuantum al sporurilor adaptat nivelului maxim stabilit prin legile aplicabile dreptului salarial aferent lunii decembrie 2017, întregirea acestuia la nivelul maxim nu poate interveni ca efect al Legii nr. 153/2017, întrucât aceasta prevede doar un drept la o creștere salarială de 25%, nu și o obligație a ordonatorului de credite de reindividualizare a sporurilor în discuție la nivel maxim.

Susținerile recurenților, în sensul că nu au fost acordate sporurile în limită maximă, sunt neîntemeiate, având în vedere că atât procentul de 45%, cât și cel 30% reprezintă limite maxime stabilite de legiuitor.

Potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017:

"Suma sporurilor, compensațiilor, adaosurilor, primelor, premiilor și indemnizațiilor, inclusiv cele pentru hrană și vacanță, acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază, a soldelor de funcție/salariilor de funcție, soldelor de grad/salariilor gradului profesional deținut, gradațiilor și a soldelor de comandă/salariilor de comandă, a indemnizațiilor de încadrare și a indemnizațiilor lunare, după caz".

Așadar, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 153/2017 este prevăzut în mod expres faptul că suma sporurilor care se cuvin personalului căruia i se adresează actul normativ nu poate depăși plafonul de 30% raportat la suma indemnizațiilor de încadrare aferentă ordonatorului de credite.

Cu toate acestea, chiar dacă prin legea de salarizare, s-a stabilit acordarea mai multor categorii de sporuri, respectiv 15% pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, 25% pentru sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică și 5% pentru păstrarea confidențialității, sensul textului legal menționat nu este acela de a conferi salariatului un drept la acordarea sporurilor la nivelul de 45%, ci doar o obligație a ordonatorului de credite de a nu depăși respectivul nivel instituit legal.

Aceste aspecte au fost, de altfel, dezlegate și prin Decizia nr. 15/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care, în punctele 79-82 s-a statuat astfel:

Prin sintagma "fără a depăși limita prevăzută la art. 25", care se regăsește în cuprinsul art. 38 alin. (3) lit. a) din Legea - cadru nr. 153/2017, se instituie interdicția stabilirii și acordării unui cuantum al sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor, primelor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, peste limita de 30% din suma salariilor de bază, în măsura în care personalul respectiv își desfășoară activitatea în aceleași condiții.

Prin art. 24 din Legea-cadru nr. 153/2017 se prevede că "limita maximă a sporurilor, compensațiilor, indemnizațiilor, adaosurilor, majorărilor, primelor, premiilor și altor elemente ale venitului salarial specific fiecărui domeniu de activitate este prevăzută în lege și în anexele nr. I-VIII". Așadar, nivelul sporurilor este determinat în raport cu regulile pe care legea le stabilește: încadrarea fiecărui spor în limitele prevăzute în lege și în anexele sale și interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Așa cum s-a reliefat mai sus, soluția legislativă a limitării sporurilor salariale este consacrată prin prevederile art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora suma sporurilor acordate cumulat pe total buget pentru fiecare ordonator de credite nu poate depăși 30% din suma salariilor de bază. Totodată, prin art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, pentru categoria de personal din sistemul justiției, categorie din care face parte și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și al parchetelor de pe lângă acestea, sunt stabilite următoarele sporuri:

a) Pentru condiții de muncă grele, vătămătoare sau periculoase, această categorie de personal "beneficiază de un spor de până la 15% din salariul de bază sau, după caz, din indemnizația de încadrare, corespunzător timpului lucrat" [art. 4 alin. (1)].

b) "Judecătorii de la Înalta Curte de Casație și Justiție, de la curțile de apel, tribunale, tribunalele specializate și judecătorii, procurorii de la parchetele de pe lângă aceste instanțe, membrii Consiliului Superior al Magistraturii, personal de specialitate juridică asimilat magistraților, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, asistenții judiciari, inspectorii judiciari, personalul auxiliar de specialitate, personalul de specialitate criminalistică și personalul auxiliar de specialitate criminalistică din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice și al laboratoarelor de expertize criminalistice, ofițerii și agenții de poliție judiciară, precum și specialiștii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, personalul de probațiune beneficiază și de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică de până la 25%, respectiv de un spor pentru păstrarea confidențialității de până la 5%, aplicate la salariul de bază lunar, respectiv la indemnizația lunară de încadrare." (art. 5).

Prin raportare la conținutul normativ al prevederilor art. 4 și 5 redate anterior, rezultă că, în accepțiunea legii, sporurile nu sunt stabilite într-un procent fix, prestabilit din salariul de bază, deoarece sintagma "până la" semnifică limitarea lor, prin determinarea unui nivel maxim în care fiecare dintre aceste sporuri trebuie să se încadreze. Indicarea nivelului maxim nu exclude posibilitatea ca nivelul sporurilor, stabilite și acordate de fiecare ordonator de credite, să fie inferior nivelului maxim prevăzut de art. 4 și 5 din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017, ca urmare a aplicării limitei prevăzute de art. 25 alin. (1) din legea-cadru.

În acest context trebuie subliniat faptul că, sporurile stabilite pentru personalul auxiliar al cărui salariu a fost acordat la nivelul celui prevăzut pentru anul 2022 au fost plafonate la 30%, din necesitatea respectării normei legale.

De asemenea, Înalta Curte reține că, în verificarea legalității actelor administrative atacate prin demersul judiciar pendinte, judecătorul fondului s-a raportat la criteriul sumei totale a salariilor de bază la nivel de ordonator de credite, or o astfel de abordare reprezintă o corectă aplicare a prevederilor art. 25 alin. (1) și (2) din Legea nr. 153/2017, coroborate cu art. art. 3 alin. (4) din același act normativ, conform celor statuate prin punctele 84-85, respectiv 91-93 ale Deciziei nr. 15/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii (de altfel, evocate și de recurenți prin notele de ședință depuse în cauză).

Mai mult, Înalta Curte apreciază că recurenților - reclamanți nu le este recunoscut necondiționat dreptul la acordarea cumulată a sporurilor în cuantumul lor maxim, ci doar dreptul la acordarea sporurilor, cuantumul acestora urmând a fi determinat prin aplicarea unei duble condiționări: încadrarea fiecărui spor în limitele maxime prevăzute în Anexa V și, totodată, interdicția depășirii cumulate a pragului prevăzut de art. 25 alin. (1) din Legea nr. 153/2017, de 30% din suma indemnizațiilor de încadrare/salariilor de bază aferentă ordonatorului de credite.

Și critica referitoare la existența unei stări de discriminare este nefondată, instanța de control judiciar apreciind relevante din această perspectivă aspectele dezlegate prin punctele 86 - 95 ale Deciziei nr. 15/2021, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii a statuat astfel:

Principiul egalizării cu venitul maxim în plată pentru persoane din aceeași instituție sau autoritate publică, stabilit prin lege sau prin hotărâri judecătorești, astfel cum a fost interpretat prin Decizia Curții Constituționale nr. 794 din 15 decembrie 2016 și prin Decizia nr. 23 din 26 septembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în aplicarea Legii nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului, cu modificările ulterioare, nu poate fi preluat mutatis mutandis în litigiile vizând calculul drepturilor salariale în baza Legii-cadru nr. 153/2017, dat fiind faptul că această lege conține o reglementare nouă, ce instituie dispoziții distincte, inclusiv în ceea ce privește principiul egalității care, potrivit art. 6 lit. c) din lege, se înfăptuiește "prin asigurarea de salarii de bază egale pentru muncă cu valoare egală".

În plus, decizia Curții Constituționale menționată anterior este pronunțată în legătură cu o componentă a salariului de încadrare și nu cu un element de salarizare suplimentar acestuia.

Nu se poate considera că normele care reglementează salarizarea din sistemul justiției (anexa nr. V capitolul VIII din Legea-cadru nr. 153/2017) derogă de la dispozițiile cu caracter de principiu inserate în capitolele I-IV din legea-cadru. Dimpotrivă, anexele care stabilesc sistemul de salarizare pentru fiecare dintre familiile ocupaționale sunt edictate cu respectarea principiilor generale ale sistemului de salarizare cuprinse în art. 6 din legea-cadru, normele interpretându-se în coerența întregii reglementări, în mod coroborat.

Conform jurisprudenței Curții Constituționale, existența unor diferențe de venit lunar între angajații care prestează aceeași activitate și au aceeași vechime în muncă și în funcție, dar care își desfășoară activitatea în instituții publice diferite, nu este contrară principiului egalității în drepturi, de vreme ce, pe de o parte, legea nu stabilește diferențe în ceea ce privește salariile de bază/indemnizațiile de încadrare, iar, pe de altă parte, atribuțiile, competențele, sarcinile specifice, responsabilitățile și importanța activității desfășurate pot fi diferite chiar și pentru personalul care este încadrat pe funcții identice sau asemănătoare, dar la autorități sau instituții publice diferite.

Prin urmare, instanța de contencios constituțional nu reține o încălcare a principiului egalității în cazul unor diferențe de venit lunar, atunci când salariile de bază sunt egale, potrivit legii. În acest cadru, se poate aprecia ca fiind greșită prima orientare jurisprudențială, minoritară, fundamentată pe constatarea unei situații de discriminare pe cale judiciară și repararea, în consecință, a prejudiciului rezultat din discriminare, prin obligarea angajatorului la calcularea sporurilor la nivelul maxim de 45% și în cazul persoanelor salarizate potrivit art. 1 lit. c) din capitolul VIII secțiunea I din anexa nr. V din Legea-cadru nr. 153/2017 (personalul auxiliar de specialitate și personalul conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea), care desfășoară activitate în condiții similare, subordonate altui ordonator secundar de credite decât cel care achită sporurile fie în baza unei hotărâri judecătorești, fie în baza unei decizii administrative.

De principiu, pot exista situații concrete în care disponibilul bănesc la nivelul unui ordonator secundar de credite permite acordarea pentru fiecare salariat aflat în aceeași situație a unor sporuri care pot să atingă limita maximă cumulată a sporurilor, cu respectarea încadrării în plafonul impus de lege pentru acel ordonator, pe când în cazul altui ordonator secundar, disponibilul să nu îi permită stabilirea sporurilor acordate până la nivelul maxim de 45% pentru fiecare salariat.

Ceea ce prezintă relevanță este aspectul că limitarea cuantumului sporurilor la care se referă art. 25 alin. (1) din Legea-cadru nr. 153/2017 este prevăzută pe total buget aferent salariilor de bază destinat fiecărui ordonator de credite în parte, iar nu individual, prin raportare directă la salariul lunar pe care îl primește fiecare salariat aparținând aceleiași categorii profesionale.

Într-o astfel de situație, legea îngăduie apariția unor astfel de diferențe, rezultate dintr-un cuantum procentual diferit al sporurilor acordate, caz în care este evident că se aplică dispozițiile deciziilor Curții Constituționale nr. 818, 819, 820 și 821 din 3 iulie 2008, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 16 iulie 2008, și o atare discriminare nu poate fi constatată pe cale judiciară.

Mai mult, în această privință, în jurisprudența recentă a Curții Constituționale s-a statuat că sporurile nu sunt drepturi fundamentale, ci sunt drepturi salariale suplimentare. "Stabilirea cuantumului concret al sporurilor și al venitului lunar se realizează de către fiecare ordonator de credite, în limitele stabilite de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu. O asemenea soluție legislativă ține de dreptul exclusiv al legiuitorului în materia salarizării personalului plătit din fonduri publice, fără a fi contrară art. 4 și 16 din Constituție și nici art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale referitor la interzicerea generală a discriminării." (Decizia nr. 697 din 31 octombrie 2019, pronunțată în soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, paragraful 19)

Prin urmare, posibilitatea ca, în cadrul aceleiași categorii de personal, angajat la ordonatori secundari de credite diferiți, să existe diferențieri în funcție de sumele de bani aflate la dispoziția acestora este reală, însă derivă din aplicarea legii la situații de fapt concrete, diferite în cadrul fiecărui ordonator de credite, care pot influența nivelul de determinare al sporurilor, apariția unei eventuale situații de discriminare în calculul drepturilor salariale, în procesul de aplicare a legii de către angajator, reprezentând o chestiune de fapt care excedează limitelor de soluționare a recursului în interesul legii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților privind modul de calcul al sporurilor, subsumate motivului de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sunt nefondate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat, din această perspectivă, o hotărâre legală.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursurilor invocată de Tribunalul Gorj.

Respinge recursul declarat de reclamanții C., E., GG., KK., UU., XX. și CCC. și recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1162 din 26 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2022.