ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2868/2022

Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov sub nr. x/2019 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea H.G. nr. 596/19.08.2019 prin care se desființează baza sportivă "C." situată în Brașov, str. x, precum și suspendarea H.G. nr. 596/19.08.2019, până la soluționarea definitivă a cauzei, având în vedere că sunt îndeplinite în prezenta cauză condițiile suspendării, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 43 pronunțată la data de 8 iulie 2020, Curtea de Apel Brașov a respins acțiunea formulată și completată de reclamantul A. - Filiala Brașov în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C. S.R.L. și societatea D.. având ca obiect anularea H.G. nr. 596/2019, ca nefondată. Totodată, a respins acțiunea formulată și completată de reclamanta B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, C. S.R.L. și societatea D.., având ca obiect anularea H.G. nr. 596/2019, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă. A admis cererea de intervenție accesorie formulată de intervenientul Ministerul Tineretului și Sportului. A obligat reclamanții să plătească pârâtei C. S.R.L. suma de 28.437,43 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, iar pârâtei societatea D.. suma de 10.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A. - Filiala Brașov, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar pârâta C. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva încheierii din data de 20 decembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 întemeiat pe motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză În cauză, intimatul-pârât Guvernul României a depus întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării recursului principal. Intimata-pârâtă Societatea D. SCS a depus întâmpinare fără a invoca excepții, solicitând respingerea recursului principal ca nefondat. Intimatul intervenient Ministerul Tineretului și Sportului a formulat întâmpinăre prin care a invocat excepția nulității recursului principal. A depus întâmpinare în cauză și recurenta-pârâtă C. S.R.L. prin care a invocat excepția nulității recursului principal și excepția lipsei capacității de folosință a A. - Filiala Brașov. În cauză a depus întâmpinare și recurentul reclamant A. - Filiala Brașov la recursul incident formulat de C. S.R.L. prin care a invocat excepția nulității și excepția inadmisibilității recursului incident.

Cererile de renunțare la judecata recursurilor Prin cererea înregistrată la dosar la 17 mai 2022, recurentul reclamant A. - Filiala Brașov a învederat că renunță la judecarea recursului, invocând dispozițiile art. 406 C. proc. civ. La aceeași dată, 17 mai 2022, C. S.R.L. depune cerere de renunțare la judecata recursului incident formulat împotriva încheierii din data de 20 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, invocând dispozițiile art. 491 coroborat cu dispozițiile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. II. Soluția instanței de recurs 1. Examinând solicitarea formulată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant E. - Filiala Brașov la judecata recursului cât și renunțarea recurentei-pârâte C. S.R.L. la judecata recursului incident formulat împotriva încheierii din data de 20 decembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019 și va dispune anularea sentinței recurate, pentru motivele arătate în continuare. Potrivit dispozițiilor art. 406 C. proc. civ.: "(1) Reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă. (2) Cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială. (3) Dacă renunțarea s-a făcut după comunicarea cererii de chemare în judecată, instanța, la cererea pârâtului, îl va obliga pe reclamant la cheltuielile de judecată pe care pârâtul le-a făcut. (4) Dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare. (5) Când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. (6) Renunțarea la judecată se constată prin hotărâre supusă recursului, care va fi judecat de instanța ierarhic superioară celei care a luat act de renunțare. Când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă." Totodată, Înalta Curte are în vedere și dispozițiile art. 472 alin. (2) din C. proc. civ. (normă juridică aplicabilă și în recurs conform dispozițiilor art. 491 C. proc. civ.) în conformitate cu care: "(2) Dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect" Constatând că, în speță, atât recurentul reclamant E. - Filiala Brașov cât și recurenta pârâtă C. S.R.L. au formulat cerere de renunțare la judecata cererilor de recurs depuse, instanța de control judiciar are în vedere și dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora: "Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel". De asemenea, Înalta Curte reține faptul că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata cererilor de recurs formulate, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 C. proc. civ. Pentru considerentele arătate și în raport de dispozițiile art. 406 alin. (1) și alin. (6) din C. proc. civ., precum și în raport de dispozițiile art. 472 alin. (2) din Codul de proceddură civilă, Înalta Curte va lua act de renunțarea recurentului-reclamant E. - Filiala Brașov la judecata recursului formulat, și de asemenea, va lua act de renunțarea recurentei-pârâte C. S.R.L. la judecata recursului incident și, pe cale de consecință, va anula sentința civilă atacată.