ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2485/2022

Ședința publică din data de 5 mai 2022

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 1960 din 30 martie 2021, a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 201 din data de 14 decembrie 2020 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că reclamantul a declarat recurs împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a Legii nr. 55/2020 la data de 11 ianuarie 2021, la mai mult de 20 de zile de la pronunțarea hotărârii atacate, cu încălcarea prevederilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, reținând astfel incidența dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare recurentul A., invocând prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, contestatorul a susținut, în esență, că dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale.

Astfel, a arătat că recursul a fost respins ca tardiv, reținându-se că a fost formulat cu nerespectarea termenului de 48 de ore de la pronunțare, însă această soluție a fost pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, iar în cazul său soluția a fost pusă la dispoziție la data de 8 ianuarie 2021, prin intermediul Poștei Române, iar cererea de recurs a fost înaintată instanței competente la data de 11 ianuarie 2021, prin intermediul Poștei Române, în termenul de 48 de ore de la pronunțare, cum dispune art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

În concluzie, a solicitat admiterea contestației în anulare și desființarea hotărârii atacate, cu consecința admiterii cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată.

Prin întâmpinare, intimatul Senatul României a solicitat respingerea contestației în anulare ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Contestația în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, ce poate fi exercitată numai în cazurile și condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. proc. civ.

Art. 503 din C. proc. civ., prevede:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: (...)

În cauză, contestatorul a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., susținând că este incidentă ipoteza greșelii materiale.

Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., care reglementează contestația în anulare specială, se referă la situația în care dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale și sunt de strictă interpretare, având un câmp limitat de aplicare.

Noțiunea de "eroare materială"a fost analizată în doctrină și jurisprudență prin opoziție cu greșeala de judecată, arătându-se că textul legal vizează erori cu caracter formal, procedural, sau situații în care se confundă sau se omit date materiale importante ale cauzei, nefiind permisă reexaminarea fondului prin prisma reaprecierii probelor administrate sau a textelor de lege invocate în motivarea hotărârii.

Altfel spus, eroarea materială trebuie să fie evidentă și să vizeze confundarea unor elemente sau date materiale esențiale ale cauzei care au condus la pronunțarea unei soluții greșite, așadar greșeala instanței trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, ce are legătură cu aspectele formale ale judecății.

În jurisprudență, cu titlu exemplicativ, au fost considerate greșeli materiale, în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., respingerea greșită a unui recurs ca tardiv formulat în condițiile în care la dosar exista dovada expedierii acestuia în termenul legal, ori anularea acestuia ca netimbrat, în situația în care la dosar exista chitanța ce atestă achitarea taxei judiciare de timbru.

În cauză, contestatorul a susținut că instanța de recurs a fost într-o eroare materială atunci când a respins recursul ca tardiv formulat, reținând că respectiva cale de atac a fost formulată la mai mult de 20 de zile de la pronunțarea hotărârii atacate, întrucât respectiva cerere a fost transmisă instanței competente la data de 11 ianuarie 2021, prin intermediul Poștei Române, deci cu respectarea termenului prevăzut de lege, față de faptul că soluția pronunțată a fost pusă la dispoziția părții la data de 8 ianuarie 2021, prin aceeași modalitate, astfel cum rezultă din actele dosarului.

Or, față de critica contestatorului, se constată că instanța de recurs a făcut o judecată asupra momentului declarării căii de atac, reținând că, în raport cu data pronunțării sentinței recurate - 14 decembrie 2020, prin care a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții Constituționale, formularea recursului împotriva acestei sentințe la data de 11.01.2021 este tardivă, ca urmare a depășirii termenului de 48 de ore, având în vedere prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora:, (5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară**), în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

Așadar, așa cum s-a arătat, instanța de recurs a făcut o judecată asupra momentului declarării căii de atac a recursului, a analizat probele existente cu privire la această dată, care susțin soluția pronunțată, astfel că nu poate fi avută în vedere o eroare materială, în sensul legii, care ar putea conduce la admiterea contestației în anulare.

De altfel, contestatorul confirmă cele reținute de instanța de recurs, potrivit actelor depuse la dosar, în sensul că recursul a fost formulat la data de 11.01.2021, însă acesta apreciază că termenul de declarare a căii de atac curge de la data comunicării sentinței recurate, care a avut loc la data de 08.01.2021, prin intermediul Poștei Române, ceea ce, în opinia acestuia, a fost respectat termenul prevăzut de lege.

Prin urmare, aceste aspecte nu se încadrează în sintagma "erori materiale", care să se circumscrie temeiul de drept invocat.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 coroborat cu art. 503 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva Deciziei nr. 1960 din 30 martie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 5 mai 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.