Decizia nr. 2121/2021 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 2 și Direcția Regională Antifraudă București, obligarea la soluționarea contestației formulate si înregistrata la cele doua entități fiscale respectiv sub nr. A-AFR 2836 din 12.03.2015 (DRAB) și 343490/19.03.2015 (ANAF Sector 2) și anularea Proceselor-verbale de control nr. x/16.02.2015 și x/23.01.2015, a deciziilor întocmite în baza acestor procese-verbale, precum și a oricăror acte întocmite de către organele fiscale cu ocazia controlului efectuat la sediile secundare ale societăților aparținând reclamantei. Prin sentința civilă nr. 2263/28.06.2016, a fost admisă excepția de necompetență materială cu privire la soluționarea capătului de cerere privind anularea Deciziei de instituire a măsurilor asigurătorii nr. x/17.02.2015 emisă de ANAF - DGAF și declinată competența de soluționare a acestui capăt de cerere în favoarea Judecătoriei Sector 2 București, disjunsă cauza cu privire la soluționarea capetelor de cerere privind anularea proceselor-verbale de control nr. x/16.02.2015 și x/23.01.2015 emise de ANAF - DGAF dispunându-se formarea unui nou dosar. Cauza a fost înregistrată sub nr. x/2016, la data de 29.06.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, iar în ședința publică din data de 11.10.2016, Curtea a pus în discuția părților excepția de inadmisibilitate.

Hotărârea instanței de fond Prin decizia civilă nr. 3099 pronunțată la 18 octombrie 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de inadmisibilitate și a respins acțiunea disjunsă formulată de către reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Antifraudă Bucuresti, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 3099 pronunțată la 18 octombrie 2016 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L..

Încheierea de suspendare a judecății Prin încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2019, Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., republicat, constatând că niciuna dintre părți, deși legal citate, nu s-a înfățișat la strigarea pricinii și nici nu a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă.

Alte aspecte procesuale relevante în cauză Prin rezoluția completului din data de 30 octombrie 2020 s-a dispus fixarea termenului de judecată în data de 01 aprilie 2021 în vederea discutării excepției perimării. II. Soluția instanței de recurs Examinând cu prioritate excepția de perimare, Înalta Curte constată că este întemeiată, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.: "(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.: "(1) Judecătorul va suspenda judecata: 2. Când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă." Înalta Curte constată că, la termenul de judecată din data de 12 decembrie 2019, a fost dispusă suspendarea judecării recursului, având în vedere lipsa părților, legal citate, la strigarea pricinii, precum și nedepunerea la dosar a unei cereri scrise de judecare în lipsă. Încheierea de ședință din data de 12 decembrie 2019 reprezintă ultimul act de procedură efectuat în cauză, de la această dată începând să curgă termenul de 6 luni prevăzut de art. 416 alin. (1) C. proc. civ. Pe de altă parte, având în vedere că, în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, pe teritoriul României a fost instituită starea de urgență prin Decretul Președintelui României nr. 195/2020, prelungită prin Decretul Președintelui României nr. 240/2020, iar potrivit art. 41 din Decretul Președintelui României nr. 195/2020: "Prescripțiile și termenele de decădere de orice fel nu încep să curgă, iar, dacă au început să curgă, se suspendă pe toată durata stării de urgență instituite potrivit prezentului decret.", Înalta Curte constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 418 alin. (3) C. proc. civ., potrivit căruia "perimarea se suspendă pe timpul cât partea este împiedicată a stărui în judecată din cauza unor motive temeinic justificate." În consecință, Înalta Curte constată că, la data de 16.03.2020 a fost suspendată curgerea termenului de perimare, reluarea acestuia operând de la data încetării stării de urgență, pentru perioada de timp rămasă. Ca atare, cursul perimării s-a reluat la data de 15.05.2020 și s-a împlinit la data de 12.08.2020, în raport de prevederile art. 181 alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte reține și faptul că în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio altă cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. În consecință, față de lipsa de diligență a părților, care a condus la rămânerea cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de 6 luni, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursului, potrivit dispozițiilor art. 420 și art. 421 alin. (2) C. proc. civ.