ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1952/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 30 martie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin acțiunea înregistrată sub nr. x/2017, la Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Iasi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene, anularea deciziei nr. 57 din 08.05.2017 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.03.2017 emis de Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă din cadrul Direcției Generale Programul Operațional Regional, proiect cod SMIS18494 cu titlul "Ambulatoriul de Specialitate Obstetrică și Ginecologie Cuza Voda Iași", înregistrat la Consiliul Județean Iași cu nr. 8186/20.03.2017, beneficiar Unitatea Administrativ -Teritoriala Județul Iași; includerea reclamantei la finanțarea cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar în suma de 157.906,26 RON, fără T.V.A. reprezentând echipamente achiziționate în cadrul contractului de furnizare nr. x/04.09.2015.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 142/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și admiterea acțiunii.
În motivarea recursului, a arătat că sentința instanței de fond este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv cu încălcarea contractului de finanțare, a H.G. nr. 2139/2004 și art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
Astfel, în ceea ce privește încălcarea contractului de finanțare, a arătat recurenta că listele de utilaje și echipamente tehnologice eligibile reprezintă parte integrantă din cererea de finanțare.
În ceea ce privește încălcarea H.G. nr. 2139/2004, a menționat recurenta că, din clasificarea stabilită de legiuitor sub denumirea de subgrupa 2.1.25.4 "Alte..." rezultă indubitabil faptul că echipamentele IT și softul medical pot fi incluse în această subgrupă, în condițiile în care acestea constituie un suport de analiză, prognoză și decizie la nivelul unității spitalicești ce permite, de asemenea, crearea raportărilor lunare conform specificațiilor de interfațare cu SIUI, precum și o monitorizare a indicatorilor proiectului gestionând o bază de date a pacienților și activităților realizate la nivelul ambulatoriului.
A mai menționat recurenta că nu se poate susține cu temei constatarea existenței unei fapte care să fi avut impact financiar, să fi creat vreun prejudiciu. Deși nu s-a făcut dovada impactului financiar produs, instanța de fond a reținut că este lipsit de relevanță faptul că aceste cheltuieli au fost menționate în lista anexă la cererea de finanțare, iar OI POR a aprobat la plată și rambursarea sumelor aferente cererii nr. x finale, câtă vreme AM POR a constatat existența neregulii.
A susținut recurenta că instanța de fond nu a avut în vedere faptul că echipamentele IT și softul se încadrează în subgrupa 2.1.25.4, precum și împrejurarea că, deși au fost achiziționate separat, acestea funcționează ca un complex al proiectului.
Apărările intimatei
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția instanței de recurs
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.
Reclamanta a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune prin care a solicitat anularea deciziei nr. 57 din 08.05.2017 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene; anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.03.2017 emis de Serviciul Constatare Nereguli și Antifraudă din cadrul Direcției Generale Programul Operațional Regional, proiect cod SMIS18494 cu titlul "Ambulatoriul de Specialitate Obstetrică și Ginecologie Cuza Vodă Iași", înregistrat la Consiliul Județean Iași cu nr. 8186/20.03.2017, beneficiar Unitatea Administrativ -Teritoriala Județul Iași; includerea reclamantei la finanțarea cheltuielilor efectuate și declarate de beneficiar în suma de 157.906,26 RON, fără T.V.A. reprezentând echipamente achiziționate în cadrul contractului de furnizare nr. x/04.09.2015.
Prin decizia nr. 57 din 08.05.2017 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale Administrației Publice și Fondurilor Europene a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Iași împotriva Procesului-verbal nr. x/07.03.2017.
Prin Procesul-verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor bugetare nr. x/07.03.2017 s-a constatat neeligibilitatea sumei de 157906,26 RON fără TVA, la care se adaugă TVA 37897,49 RON, reprezentând cheltuieli neeligibile solicitate la rambursare de reclamantă, aferente contractului de furnizare nr. x/04.09.2015 încheiat cu S.C. A. S.R.L..
Curtea de apel a respins cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, soluție împărtășită și de instanța de control judiciar pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale pertinente, în raport cu situația de fapt rezultată din probele administrate în cauză.
Recurenta a criticat sentința instanței de fond sub aspectul încălcării și aplicării greșite a normelor de drept material, critici subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.
Sub un prim aspect, a invocat recurenta încălcarea contractului de finanțare nr. x/02.08.2013, arătând că listele de utilaje și echipamente tehnologice eligibile (formular F4) reprezintă parte integrantă din cererea de finanțare.
Analizând aceste susțineri, instanța de control judiciar apreciază că sunt neîntemeiate, întrucât faptul că listele de utilaje și echipamente tehnologice eligibile (formular F4) reprezintă parte integrantă din cererea de finanțare nu constituie dovada eligibilității acestor cheltuieli. Totodată, faptul că aceste cheltuieli au fost evaluate și verificate inițial, verificare ce privește aspectele administrative, financiare, tehnice și fizice ale documentației aferente cererii de finanțare, nu presupune că sunt excluse alte verificări ulterioare, neexistând o prevedere legală în acest sens.
A mai invocat recurenta că, din clasificarea stabilită de legiuitor sub denumirea de subgrupa 2.1.25.4 "Alte..." rezultă indubitabil faptul că echipamentele IT și softul medical pot fi incluse în această subgrupă, în condițiile în care acestea constituie un suport de analiză, prognoză și decizie la nivelul unității spitalicești ce permite, de asemenea, crearea raportărilor lunare conform specificațiilor de interfațare cu SIUI, precum și o monitorizare a indicatorilor proiectului gestionând o bază de date a pacienților și activităților realizate la nivelul ambulatoriului.
Înalta Curte reține că și aceste susțineri sunt neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor H.G. nr. 2139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea și duratele normale de funcționare a mijloacelor fixe, în grupa 2.1.25 "Mașini, utilaje și instalații pentru ocrotirea sănătății", sunt incluse aparate, instrumente pentru oftalmologie, oto-rino-laringologie, stomatologie, aparate și instalații pentru fizioterapie, analize medicale, sterilizare, dezinfecții și dezinsecții (2.1.25.1.), de asemenea, aparate și instrumente pentru diagnostic, pentru chirurgie, pentru narcoză și reanimare (2.1.25.2.) în afară de aparate de înaltă tehnologie, aparate pentru măsurarea presiunii arteriale (2.1.25.2.1.), aparate, instrumente, utilaje și instalații pentru radiologie (2.1.25.3.), alte mașini, utilaje și instalații neregăsite în cadrul clasei 2.1.25 (2.1.25.4).
Astfel, în grupa menționată sunt cuprinse mașini, utilaje și instalații destinate în mod nemijlocit activității medicale intrinseci, iar echipamentele IT și softul (CASS) nu satisfac acest criteriu legal.
Totodată, cum a remarcat și instanța de fond, nu se contestă faptul că aceste echipamente și softul sunt un suport de analiză, prognoză și decizie la nivelul unității spitalicești ce permite, de asemenea, crearea raportărilor lunare conform specificațiilor de interfațare cu SIUI, precum și o monitorizare a indicatorilor proiectului gestionând o bază de date a pacienților și activităților realizate la nivelul ambulatoriului. Însă, faptul că acesta constituie un instrument valoros de optimizare a activității de procesare și valorificare a datelor și informațiilor în legătură cu realizarea activității medicale sub toate aspectele nu înseamnă că poate fi considerat printre mașinile, utilajele și instalațiile pentru ocrotirea sănătății. Legătura acestor cheltuieli cu actul medical nu este relevantă sub aspectul eligibilității lor, deoarece calificarea naturii lor este realizată prin lege.
În ceea ce privește susținerile referitoare la lipsa impactului financiar, respectiv a unui prejudiciu, instanța de control judiciar reține că o neregulă cu impact financiar reprezintă o situație în care s-a realizat plata unor fonduri ce constituie cheltuieli nejustificate, prejudiciindu-se astfel bugetul european.
Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia.
Sunt neîntemeiate și susținerile privind verificările anterioare efectuate care, în opinia recurentei, ar conduce la eligibilitatea cheltuielilor, întrucât, astfel cum s-a antamat anterior, aceste verificări privesc doar aspecte formale/procedurale, respectiv îndeplinirea tuturor etapelor procesului de achiziție publică, iar nu eligibilitatea sumelor achiziționate în cadrul proiectului, acestea fiind stabilite de autoritate într-o etapă anterioară.
Potrivit dispozițiilor art. 32
4
alin. (1) și (2) din H.G. nr. 457/2008, autoritatea de management nu este condiționată în luarea deciziilor de activităților desfășurate de ANRMAP și UCVAP potrivit dispozițiilor art. 32
2
și 32
3
, iar potrivit dispozițiilor art. 29 din H.G. nr. 398/2015, în cazul în care autoritatea de management consideră că au existat încălcări ale legislației europene sau naționale privind achizițiile publice, aceasta stabilește și aplică reduceri procentuale/corecții financiare, fără a fi condiționată în luarea deciziilor de activitățile desfășurate de ANAP potrivit dispozițiilor art. 27 și 28.
Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei.
2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Iași împotriva sentinței nr. 142/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de Unitatea Administrativ Teritorială a Județului Iași împotriva sentinței nr. 142/2018 din 12 noiembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, ca nefondat.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 30 martie 2022.